Ulver „Wars Of The Roses”

Kristoffer Rygg este un incredibil muzician, vocalist si producator care, in decursul celor aproximativ 20 de ani de activitate, a impresionat si surprins deopotriva o audienta extrem de diferita atat ca preferinte muzicale cat si ca perceptie stilistica sau ciudata inovativitate. ULVER a fost si inca este o trupa CULT, despre care toata lumea vorbeste cu admiratie si respect. Eu personal nu stiu sa mai existe vreun grup care sa treaca atat de usor de la Black Metal norvegian cu teme Folk/Heathen pana la influente Noise, Experimental, muzica de film sau Trip-Hop! Nu stiu daca toate cele 7 albume de pana acum au fost pe gustul tuturor, dar este clar ca fiecare material si-a castigat noi adepti din lumi diferite si poate ca doar cei mai conservatori in ale Metalelor extreme au lasat-o mai usor cu ULVER. Insa, cand vorbim de „”Garm”” (nume de scena), toata lumea muzicala Metal underground se inclina, datorita unor albume fabuloase realizate sub numele ARCTURUS sau BORKNAGAR!

Dar si colaborarile acestuia, mai mult sau mai putin tranzitorii, au ramas in istorie: Gehenna, Hagalaz Runedance, Aphrodisiac, Fleurety, Kåre João, Magenta, The Gathering, Emperor, Merzbow, Solefald, Sunn O))), Darkthrone, Solefald, Star Of Ash, Zyklon, Sindrom, Professor Fate, Aethenor,… sau cu celalalt proiect al lui, Head Control System. Nu este totusi corect sa amintesc doar de Kristoffer, caci din 1998 ii este alaturi Tore Ylvisaker si din 2000 Jorn Henrik Svaeren. Aceasta trinitate a fost „”remodelata”” nu cu mult timp in urma, cand li s-a alaturat oficial un alt artist al artei Experimental Rock, celebrul Daniel O’ Sullivan (Guapo, Mothlite, Aethenor, Miasma & the Carousel of Headless Horses, Sun O)))).””We all know that God exists as three persons, but now is the dawn of the triangular pyramid””, declara ULVER la sfarsitul anului 2009. In varianta live, celor 4 li se alatura Tomas Pettersen (King Midas) la drums si Ole Alexander Halstensgård pe partea de Electronics (Paperboys), astfel ca un concert ULVER nu poate fi decat o calatorie initiatica intr-un univers halucinant, ce armonizeaza inteligent cu aspectele vizuale si cu o atmosfera hipnotica! Greu de incadrat in vreun stil ULVER deoarece ULVER are propriul stil: o forma cosmopolita de Dark Music, imbinat cu Psychedelic Rock, Progressive, Electronica, Symphonic, Noise, Experimental, Soundtrack, Trip-Hop si chiar forme Pop. „”February MMX””, prima piesa de pe noul album, deruteaza prin maniera Pop Rock prea ritmata si comerciala, unde vocile sunt singurele elemente specifice sunetului si poate ceva forme invaluitoare de keyboard. Incepand cu „”Norwegian Gothic”” totul devine alambicat, ciudat si grav… se aud viori sinistre, forme experimentale ce alterneaza cu tonuri avangardiste, umbre Noise, voci sobre. „”Providence”” incepe cu un pian cald si voci masculine prietenoase, pe fundalul unor efecte de vioara si nu numai, dupa care, in prim plan, apare vocea cantaretei R&B, Siri Stranger, foarte fragila si atmosferica… spre finalul piesei toate instrumentele explodeaza, apare si nu stiu ce saxofoane, cred, haosul muzical avand o savoare aparte, amintindu-mi, pe alocuri, de The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble.

Cred ca aceasta secventa este cea mai complexa si, in acelasi timp, cea mai reprezentativa pentru cel de-al 8-lea album ULVER. Atmosfera sinistra se disipa cu acordurile foarte linistite si senine ale piesei „”September IV””, o bijuterie romantica ce vine parca dintr-un alt film. Evident ca doar 2 minute dureaza aceasta parte calma ca apoi keyboard-ul, pianul si alte instrumente complet indescifrabile mie, contureaza iarasi o calatorie tranchilizanta, naucitoare, zgomotoasa. „”England”” apasa pe pedala acelui sunet dirijat de voci impunatoare, pline de intonatii diverse si pian simplist, iar percutiile atipice si fara nici un ritm perceptibil fac deliciul secventei muzicale. Inca o piesa scurta este si „”Island””, insa cu ceva influente psyhedelice ce-mi aminteste de PINK FLOYD in varianta mai putin comerciala. Din nou, ansamblul de voci se aseaza superb pe un portativ de sunete pe cat de lent pe atat de incalcit. Si, dupa ascultarea primele 6 piese, pot spune ca am calatorit o jumatate de ora intr-o lume fara forma, repere, logica… sunt pe cat de confuz pe atat de placut surprins.
Ultima piesa, „”Stone Angels””, e si cea mai poetica, sau recitativa, daca vreti… e vorba de cca 15 minute de atmosfera sumbra, sinistra, unde Daniel ne povesteste nu stiu ce text scris de un poet american, Keith Waldrop iar pe fundal se aud diverse instrumente.

Mi-ar fi placut mai mult sa ascult alte 2-3 piese decat aceasta lunga naratie, dar probabil ca are legatura cu intregul concept al albumului. Am inteles ca pe album apar si alti artisti mai mult sau mai putin cunoscuti, cum ar fi Stephen Thrower  (Coil si Cyclobe), Stian Westerhus, Steve Noble si Alex Ward. Materialul a fost mixat si produs de legendarul John Fryer (Depeche Mode, Cocteau Twins, Swans). Ar mai fi de spus doar ca: tematic, albumul trateaza teme pe care ULVER le-a atins si pana acum: conditia umana si o lume in declin. Dar de aceasta data privelistea este vazuta printr-o perspectiva de ansamblu, expunand cultura si traditii si nu vulnerabilitati personale explorate pe albume trecute. ULVER este ULVER si e bine ca nici un album nu seamana cu altul. E clar insa ca „”Wars Of The Roses”” trebuie ascultat cu mare atentie pentru a fi inteles si asimilat la adevarata valoare, mai ales ca de data aceasta cei patru muzicieni graviteaza vizibil in jurul dimensiunii Progressive…
Si da, este un album al naibii de valoros, un album artistic si elevat, unde originalitatea si interpretarea maiastra continua sa uimeasca! Cat despre vocea lui Garm, oahhh… nu degeaba a fost nominalizata la Spellemannprisen, un fel de Grammy Awards in varianta norvegiana… este inconfundabila!