The Vision Bleak „The Wolves Go Hunt Their Prey”
Ulf Theodor Schwadorf si Allen B. Konstanz revin cu un nou album, probabil conceptual, ce se doreste a fi mai in forta si mai dinamic decat precedentul, realizat acum doi ani, „Carpathia – A Dramatic Poem”. Este clar ca un asemenea sound electrizeaza in varianta live, mai ales cand chitarile sunt explozive iar keyboard-ul abunda in pasaje atmosferice, totul fiind incadrat intr-un ritm bine gandit si deloc plictisitor! Mi-e greu sa incadrez undeva acest tip de muzica, nu neaparat ca ar fi originala, ci ca nu se potriveste mai cu nimic. Un fel de Gothic Atmospheric Metal, cu multe pasaje orchestrale bombastice, altele umplute cu tot felul de chitari acustice, pe alocuri chiar acorduri Death Metal! Este ca o poveste cantata, cei doi trecandu-ne cam prin toata materia Metal si nu numai. Vocile sunt la inaltime, normale, puternice, chiar imnice, pline de expresivitate! Deslusesc chiar elemente Power, care-mi supara urechea pe alocuri, dar probabil ca ele sunt dezvoltate tocmai in scopul de a energiza sound-ul care, altfel, ar putea sa devina comun. Desi piesele, in structura, nu seamana intre ele, exista foarte multe asocieri si pasaje comune, inclusiv in abordarea vocilor.
Ultima piesa de pe album mi se pare cea mai inspirata, ritmata si caracteristica sound-ului curent THE VISION BLEAK, mai ales ca, pe undeva, prin fundal, descopar elemente ce-mi placeau demult tare la primele doua albume EMPYRIUM. Se pare ca Markus se intoarce, intr-un fel, la origini prin acest album si asta nu poate decat sa ma bucure. Una peste alta, un album foarte cochet, cu un sunet lacrima (era si normal), ce incearca sa-si faca loc intre cele Metal atmosferice de valoare si cam atat. Nu mi se pare a fi unul remarcabil si nici plin de inspiratie, ci mai degraba unul al modei, facut sa placa publicului in concert… sau poate ma insel eu? Sincer, ma asteptam la mai mult de la vechiul meu prieten! Oricum, dupa ascultarea acestui album mi-am scos de la naftalina pentru o ora superbul „Songs of Moors and Misty Fields”, pentru un remember EMPYRIUM! Si a meritat… din nou!
