Syven „Aikaintaite”
Nu stiu sa fi ascultat in ultimii ani un proiect atat de incitant, o muzica ce, de la o prima ascultare, iti ramane in memorie, in ganduri… de fapt nu iti ramane, ci persista, chiar obsedeaza… si iti acapareaza orice forma sau dorinta de socializare. Mi se pare foarte inspirata alegerea termenului SYVEN, care, in finlandeza, inseamna profund (depth). Muzica celor doi este o forma ambientala cu multe asocieri sau trimiteri stilistice, Classical, Doom, Folk sau Dark Ambient fiind doar cateva. SYVEN este o „”terapie”” venita dintr-o alta lume, spre o alta lume… profunda, intunecata, mistica, samanica, idealista, intangibila! Aceasta trecere este imortalizata prin numele debutului, un material greu de definit sau incadrat. Dar voi incerca sa ma rup putin de vraja acestor sonoritati pentru a cobori cu picioarele pe pamant si sa va dau ceva repere… Aslak Tolonen va este cunoscut din proiectul lui ambiental NEST (mai are un grup mai putin mediatizat, TEVANA 3, dar a si colaborat cu WHERE RIVERS ENS, SHAPE OF DESPAIR, THE MIST AND THE MORNING DEW, DOOMSQUIRREL, TODESBONDEN) iar Andy Koski-Semmens este cel ce a colaborat cu o multitudine de trupe diferite (ESOTERIC, PANTHEIST, EREIPIA sau CRIPPLED BLACK PHOENIX).
Muzica graviteaza in jurul instrumentului traditional numit kantele pe care Aslak il pune in valoare senzational; de fapt, vorbim de mai multe tipuri de kantele, fie normale fie electrice, cu efecte diverse, dar si bass sau chiar efecte de baterie dar realizate pe calculator. Poate doar acest ultim detaliu ar fi putea fi un punct slab al muzicii SYVEN, adica o urma de muzica artificiala, prelucrata sintetic, pe partile de baterie. Caci, in rest, discutam de un univers muzical nemaintalnit pana acum, singurele atingeri putand fi asimilate cu inceputurile NEST. Insa discutand doar de instrumente… Pentru ca SYVEN are doua dimensiuni bine delimitate, despre instrumente am discutat, urmeaza acum partile vocale!!! Pe cuvant daca am mai intalnit pana acum o voce mai puternica si mai inaltatoare ca cea a lui Andy! Cu o structura baritonala ametitoare, inflexiunile vocii penduleaza de la limitele joase de bass pana la cele tenoriale, insa avem si coruri, tipete, invocatii, parti clean si altele growl.
Superb! Lungimea pieselor este un alt atribut caracteristic dimensiunii SYVEN, 3 piese din cele 5 avand peste 50 de minute. Cea mai lunga este „”Jaljet””, piesa poate si cea mai complexa, dar, in acelasi timp, de o frumusete rapitoare… aroma melancolico-nostalgica degajata de kantele vibreaza inspirat cu toate inflexiunile vocii baritonale, cred ca peste 20… Apogeul vocalizelor il reprezina „”Tuulenvire””, ultima secventa a albumului, unde Andy cred ca a repetat mult ca sa poata sa cante in acest fel. Sacralitatea ritualica SYVEN trebuie descoperita, ascultata si asimilata cu mare atentie, eventual in casti sau intr-o sala cu acustica perfecta, caci sunetul este lacrima iar mixajul impecabil!
Evit sa ma gandesc ce latura shamanica ar putea dezvolta un asemenea sunet in varianta live, dar cu siguranta ca revelatie ar fi un termen prea putin edificator pentru muzica acestui duet! Insa e clar ca am reusi sa deschidem si alte porti interioare, ferecate chiar de noi (de mult sau de putin timp) din cauza abundentei de cotidian superficial care sufoca orice intentie de a te redescoperi si reinventa… Desi este infiintata de curand, trupa a reusit sa atraga atentia si labelului Prophecy, care a inclus pe compilatia de anul trecut o alta piesa, ce nu apare pe acest debut, dar la fel de transcedentala ca dinamica perceptiva, „”How Fare the Gods?””. Inspiratie din belsug, originalitate incontestabila, virtuozitate ireprosabila=universul SYVEN! Recomandat fanilor TENHI, VALI, WARDRUNA, EMPYRIUM, NEST…
http://www.youtube.com/watch?v=8SToSQu0MBQ „
