SIRENIA „At Sixes And Sevens”
Uneori sunt in dilema. nu stiu ce prefer sa ascult. Black Metal? Gothic? Doom? Sau poate Ambient? Daca ar fi sa restrang cercul la Gothic Black Metal, as putea alege oricand TRISTANIA, THE SINS OF THY BELOVED, vechiul THEATRE OF TRAGEDY. insa ultimul TRISTANIA a parasit dimensiunea Black si tinde spre romantic, spre Rock. TSOTB este doar o copie palida a sus-amintitei trupe, TOT s-au prostit iar sunetul vechi, desi este bun, tinde spre saturatie. Ei bine, SIRENIA vine in forta, cu un Black Gothic in maniera primului album TRISTANIA, „Widow’s Weed”. Este si normal, atat timp cat leader-ul acestui nou grup nu este nimeni altul decat Morten Veland, fostul mentor TRISTANIA, mai corect spus cel ce a conceput primele doua albume, foarte bine primite de scena Metalica. Dupa cunoscuta despartire de Vibeke Stene& Co., Morten s-a decis sa nu paraseasca scena Metal melodica, venind acum cu un debut plin de faze Gothic-Atmospheric, bazat pe mult uzitatul contrast (melodie-agresivitate), cu voce masculina puternica si agresiva, in stil Black/Death, dar si una normala, puternica si joasa (Jan Kenneth/ELUSIVE), voce feminina fragila insa predominanta (dar mult prea timida fata de ceea ce auzeam pe TRISTANIA), synth abundent, coruri multiple, efecte inteligente, chitari extrem de rapide si antrenante, pana si vioara lui Pete Johansen (THE SCARR) intervenind cu succes pe parcursul celor 9 piese!
Totul suna lacrima, totul este excelent gandit si interpretat. un album bine dichisit care nu are cum sa nu loveasca partea Metal-ului melodios extrem! In ceea ce priveste noutatea, SIRENIA sta extrem de prost, sunetul fiind unul comun trupelor Gothic din Stavanger, fara inovatie si originalitate. Este, daca vreti, o continuare a mai putin laudatului „Beyond The Veil”, insa cu ceva inspiratie din „World Of Glass”. Una peste alta, un album deosebit, placut de ascultat atat in casti cat si pe scena, volubil, plin de maiestrie si dinamism!
