Rome „A Passage To Rhodesia”

Uffff. Iarasi Rome? Nu trece anul si nu se poate ca Jerome sa nu mai lanseze ceva. Mai mult, la anul baga si un mare turneu de celebrare a zece ani de existenta, deci zece albume! Mdea, asta da artist prolific… sau productiv? Ori doar un muzician cu idei pe care si le exprima si le realizeaza mai des decat fac eu DBE-ul. E adevarat ca a prins si el (sau eu pe el) 2 editii DBE, 2 editii KRUNA si  o prima aparitie pe melagurile noastre, in 2008, alaturi de Spiritual Front, la Brasov. Acolo, lumea a cam atipit la show-ul lui, caci il asteptau pe interminabilul Simone. Interminabil atunci, ca in ultimii ani arata ca parca nu prea mai vrea… de Simone vorbesc… sau nu-l ajuta muza? Las’ ca-l vedem la anul, ca cica in iarna lanseaza un nou album. Poate o fi ceva bun, totusi.

Back to ROME… Sa vedem ce a mai ramas bun la exprimarea lui artistica. Pai vocea a fost tot timpul piesa de rezistenta. Le are baiatu’ si cu chitara, incontestabil. Ca le canta cam standard si cu prea putine abateri in ultimii ani, aia e… Cam tot Neofolk-ul nu ofera prea multe pendulari stilistice, sa fim sinceri. El insa a fost tare inspirat pe primele 3-4 albume, caci baga si Industrial si Martial si samples si suna deosebit. Pentru mine „”Flowers From Exile”” a insemnat un varf iar povestirile ulterioare rostite mi-au parut a fi fost repetitive, exceptie albumul cu piese de pe vremea bunicii, aranjate frumos, ce-i drept.

Am asteptat cu ceva curiozitate calatoria artistica propusa de Jerome in Rhodesia. Marketing bun, promovare incitanta, doar 1000 de exemplare lansate acum cateva zile, in box cu de toate, inclusiv 2 CD-uri si un DVD cu videoclipuri, plus un amanuntit interviu cu artistul, tricouri, autografe, bla-bla-uri cu care suntem deja obisnuiti de la strategiile label-ului Trisol (vezi traditia SOPOR de ex), dar si al naibii de scumpe pentru buzunarul mioriticului nostru aflat de veacuri in recesiune.
Nu stiu ce sa spun: albumul are concept, poveste, muzica, texte, parfum, lipici, un amestec de Dark cu Folk si Neofolk contemporan. Cred ca e cel mai bun din ultimii 5 ani ROME. Asta o insemna ca scoate cate un album fain la cincinal? Desi MMM a fost scos mult mai in scurt si este albumul in care a aratat ca se poate scoate muzica faina si fara prea multe balade si lalaieli. In fine, vorbim de 2014, nu cel Dark de la inceputuri… Asadar, avem un intro confuz, cam steril, in genul interludiilor instrumentale marca ROME… „”The Balad Of The Red Flame Lily”” in 2 variante, ambele pe o structura Trip-Hop destul de catchy, cea remixata chiar mult avangardista, cu trimiteri Electro alaturi de un ritm mai taiat si sec (iti cam ramane in minte ritmul, ce-i drept)… „”One Fire”” se doreste a fi o piesa mai vioaie, ritmata, hai sa-i spunem plina de umbre militantiste, care ridica tempo-ul albumului, dar cand ar trebui sa prinda contur, se termina brusc… „”A Farewell To Europe”” mi-a placut ca are inserata o mandolina (sau ce-o fi ea) care da o savoare specifica piesei. In rest, percutie si ritm lent, clasic ROME, nimic special, dar faina ca balada… „”The Fever Tree”” si „”Hate Us And See If We Mind”” le stiam deja de anul trecut, deci cumva bagate acolo, la pachet, n-am stat sa studiez de ce, sigur exista ceva explicatii pertinente… „”The River Eternal”” se intoarce la nota sobra pe care reusea in trecut sa o prezinte inspirat Jerome, acum cu o gravitate dark frumoasa, aura poetica avandu-si rolul ei bine definit aici… Vin apoi trei piese in care am auzit pronuntat/cantat cuvantul Rhodesia cat nu am auzit in viata mea. Piesele sunt fainute, cumva cam in acelasi stil, totusi, bazate pe jinduirea vocii  mai tot timpul si pe cate o clapa ce se aude pe fundalul chitarii, piese pe care sigur te-apuca leganatul (daca nu pe tine sigur pe cineva de langa tine, cand esti la concert)… „”Bread and Wine”” deja e o piesa ce-mi aminteste de aura „”Flowers From Exile””, a carei dinamica ne scoate din amorteala tempo-ului care deja ma adormise pe „”In a Widderness of Spite”” (iarasi o dimensiune poetica interesanta), urmand sa incheie cu un sample din care nu putea sa lipseasca „”God save the Queen…”” Si albumul se termina cu ceva din vremurile post-interbelice, din perioada verde a comunismului european, sample-uri care imi amintesc de filmul pentru copii „”Veronica””.

Asadar, suntem in 2014, discutam de ROME-ul actual, de fapt de JeRome Reuter, un artist ce poate fi asimilat, acceptat sau iubit doar daca ii intelegi atat muzica cat si latura poetica. Inclinatia lui spre foste razboaie ma face sa-l definesc ca pe un half-Hemingway (in varianta muzicala) post-modern care isi exprima trairile si viziunile intr-un univers original, mai mult in studio si, pe alocuri, in concerte.

Pentru cei ce ROME nu inseamna decat o trupa din genul celor care capteaza interesul fanilor NeoFolk-Martial-Industrial-Ambient, cu siguranta ca acest ultim album va fi asemanator cu celelalte, nimic deosebit pe frontul luxemburghez. Pentru fanii impatimiti ROME va fi un album spectaculos. Pentru mine, ca un sustinator ROME de peste 7 ani, in 5 concerte aici, cronici si interviuri nenumarate, cred ca ROME si-a terminat in picioare, cu demnitate si fara prea multe compromisuri, un capitol important  din istoria trupei. Precedentele 2-3 albume nu mi-au dovedit ca ar fi venit cu ceva nou in structura sau ca abordare, de asta nici nu le mai tin minte sau le ascult foarte rar. Insa, pe viitor, ROME chiar ar trebui sa se reinstaleze, sa se reconfigureze si sa renasca sub un alt concept muzical. Altfel, va continua sa ramana doar o trupa de nisa, pentru o comunitate ce nu accepta schimbarea, unde avangarda ca exprimare muzicala este inamic iar inovativitatea este privita ca pe o abatere netolerata de la principiile clasice.
„”A Passage To Rhodesia”” cred ca il voi memora ceva vreme, poate si datorita faptului ca povestea lui este explicita, clara si are un concept nobil. Mi-ar fi placut mult mai multa energie, explozie, ruperi de ritm, dinamica Martial, sample-uri dark, dar nu eu compun muzica. Nu-mi ramane decat sa caut alte trupe in genul asteptat sau sa ma apuc eu de facut muzica. Trupe noi interesante de gen nu prea am mai gasit dar orice recomandare este binevenita, sa ies si eu din starea asta „”statuta””. Cat despre a compune eu, heh, am o multime de alte cai prin care sa devin ridicol, cu sau fara voia mea…

Anul viitor JeRome invita sa sarbatoreasca cu toti cei interesati ZECE ani de istorie ROME. Cu siguranta ca voi fi si eu prezent macar la unul din concertele lui din turneul mondial pe care a inceput deja sa-l anunte pentru 2015. Ca un fan ale inceputurilor de orice fel, nu ma dau deoparte… mentenanta aia de dupa ma omoara, mai ales daca incep compromisurile si ademenirile conjuncturale J .