PARADISE LOST „Faith Divides Us, Death Unites Us”

Iata ca s-a ajuns si la albumul cu numarul 12! Incredibil ce ambitie pot sa aiba Nick&Gregor! Ca un fan al trupei, dar doar al primelor 3 albume, pot spune ca PARADISE LOST nu poate sa iasa din paradigma a ceea ce se incapataneaza sa tot creeze de ceva ani. Este bine ca au lasat-o mai moale cu fazele experimentale, adica au revenit la Metal, dar nu este suficient! Ei au umblat doar la structura prin improvizatii fine tuning dar, conceptual, albumul nu este decat o simpla copie a precedentului.

Pentru fan-ul clasic al trupei albumul va fi perceput ca pe unul bombastic, plin de ritm si energie, cu aceleasi inflexiuni ale vocii lui nenea Holmes si frumoasele solistici de chitara ale veteranului Mackintosh. Nu este un album rau, doar ca de la PARADISE LOST ma tot astept de cativa ani la un album genial… si chiar si cu revenirea la acest sunet curat Metal, britanicii nu dau decat dovada ca s-au blocat undeva la “Icon” sau “Draconian Times”… sau poate ca e bine ca s-au reintors la ceea ce au fost odata? Oricum ar fi, daca ar fi schimbat stilul ar fi fost considerata o idee gresita, daca abordeaza in stilul lor propriu, original, se considera ca nu vin cu nimic nou…

Multa speculatie… totusi, pentru un fan PARADISE LOST, noile compozitii vor avea parte de o recunoastere incontestabila!