October Tide „A Thin Shell”
Fred Norrman, fostul chitarist al trupei KATATONIA, a decis sa reinfiinteze trupa care a socat intreaga scena Doom Death cu albumul compus in 1995, „”Rain Without End””. Alaturi de Jonas Renkse, OCTOBER TIDE a fost imediat asimilata si catalogata ca o speranta incontestabila a scenei Doom Death Metal suedeza. Acest album a fost si ultimul pe care Jonas a mai bagat growl, dupa care s-a focusat doar pe KATATONIA si pe noua abordare muzicala. Fred, in ciuda continuarii cu KATATONIA, a sos in 1999 „”Grey Dawn””, un nou album OCTOBER TIDE, apeland la un vocalist dintr-o trupa de Death Metal.
Dupa acest album trupa se desfiinteaza iar Fred continua pana la sfarsitul anului trecut alaturi de KATATONIA. Anul acesta au venit si vestile bune, in sensul ca Fred anunta ca, dupa 11 ani, OCTOBER TIDE va scoate un nou album.
Label-ul britanic Candlelight a percutat imediat si iata ca la sfarsitul lunii septembrie va aparea cel de-al treilea album. Intrebarea fireasca este: cum suna noile compozitii, sunt peste cele din 1999? Pai hai sa le luam pe rand… ca muzicalitate, acele chitari cu solo-uri prelungi exista, dinamica ritmului degaja o aura melancolica si trista, deci totul pare incadrat perfect in sfera trupelor de gen de acum 15 ani. Nu avem keyboards sau alte ingrediente atmosferice, conceptul este unul curat si foarte solid dramuit, totul suna ca la carte. Vocea lui Tobias (IN MOURNING) ofera forta si expresivitate din abundenta, pe alocuri poate chiar prea multa, impingand perceptia mai mult spre Death decat spre Doom.
Dar, una peste alta, alternanta intre vocea guturala si cea demonica ne arata ca OCTOBER TIDE tine cont de radacinile adevarate de acum 15 ani, fara a insista pe faze moderniste sau comerciale. Prima piesa, „”A Custodian Of Science””, ne dezvaluie o muzica ireprosabil gandita si interpretata, cu multe treceri si ruperi de ritm, cu pasaje rapide dar si unele mult mai lente, cu voci agresive si riffuri de chitari pe masura. „”Deplorable Request”” articuleaza o abordare mult mai lenta, mai calma ca instrumentatie, cu cateva acorduri de chitara care suna spectaculos si pasaje atipice, dar care dau culoare piesei. „”The Nighttime Project”” este o secventa instrumentala foarte inspirat gandita insa care, spre final, insista pe repetarea acordurilor cu care se obisnuise deja urechea. Probabil ca vocea ar fi putut ascunde acest mic detaliu dar chiar nu mai conteaza, ca vorbim de doar 4 minute si ceva. Cea mai in forta si vivace piesa pare a fi „”Blackness Devours””, secventa unde vocea lui Tobias comunica perfect cu chitarile, solisticile lui Fred amintindu-mi usor de sunetul KATATONIA. „”The Dividing Line”” este o piesa ce nu se remarca cu nimic, pana si vocea pare cam comuna, se pot face trimiteri chiar spre sunetul standard OPETH. Este mai degraba Swedish Death Metal cu tente Progressive Metal si cam atat. „”Fragile”” ne alinta cu cateva solistici de chitara frumoase plus un sunet in stilul „”Rain Without End””, ceea ce face din piesa una de referinta pentru album. Poate ca si vocea lui Tobias ar fi trebuit sa mai inflexioneze pe alocuri, dar, in ansamblu, o piesa remarcabila.
Ultima piesa a albumului, „”Scorned””, este una la fel de lenta, cu pasaje repetitive si o voce care ne arata ca refuza sa cante altceva decat intr-o maniera extrema, ceea ce nu e un punct forte, ca tare mi-ar fi placut cateva interludii clean. Interesant album, asteptat cu siguranta de multa lume, care trezeste multe nostalgii pentru cei mai veterani si poate deschide noi perspective celor mai tineri. Este clar ca el nu radiaza la fel ca debutul dar pare mult, mult mai solid ca cel de-al doilea. De-abia astept sa-i vad la Bucuresti, mai ales ca ne vor canta si cateva piese legendare.. va spune oare ceva „”12 Days Of Rain””?
Album recomandat tuturor fanilor ‘Brave Murder Day””!
