Noekk (Ger) – „Waltzing In Obscurity” LP 2019 (Prophecy Productions)
In faurirea gandului se ingramadesc, salta una peste alta, ca-ntr-un balamuc d-asta mintos, tot soiul de experiente trecute. Si te gasesti, la un moment dat, intr-un spectacol ce, cu usurinta, ar putea descrie un bal mascat din nu stiu ce epoca, evident apusa, unde logica si sensul comun par sa se piarda. Bun, plecand de aici, impins evident si de anumite portiuni instrumentale, vadit inspirate din compozitiile de pe undeva de prin sec. al XVI-lea, despre care vom vorbi imediat, parcurg acest nou material Noekk, „Waltzing In Obscurity”, ingramadit de tot soiul de impresii, simtindu-ma cumva ca un pugilist bagat in colt.
Noekk, ca sa fim mai exacti, este un alter-ego muzical al membrilor Empyrium, Markus Stock (Schwadorf) si Thomas Helm (aici F. F. Yugoth, respectiv Funghus Baldachin), fapt de care iti poti da cu usurinta seama din aspectele sonore. In fond, nici nu cred ca s-a incercat cumva detasarea sau separarea totala de elementele caracteristice Empyrium. Nu simt ca ar fi un lucru gresit, tinand cont de importanta pe care a avut-o acest proiect in evolutia muzicii moderne, pana la urma (n-as vrea sa zic metal si sa ingradesc astfel rolul intrisec al acesteia). Incursiunile acestea in istoria armoniilor, care par cultivate, puse bine, in spiritul lor germanic, sunt ca niste calatorii ce te desprind de peisajul anost, sec, in care de multe ori ne impleticim mersul, vin sa te indrume catre o perioada, chiar daca straina pe de-a intregul ei, totusi prietenoasa cu papilele gustative ale interioritatii tale. Este chipul pe care-l primeste intr-un azi, muzica BaRocka, ca sa zic/scriu asa.
De ce Baroc?! Fiindca pe acolo, pe la Johann Sebastian Bach, ma cam poarta mintea cand ascult creatiile acestor personaje, sub un nume sau altul, evident, pastrand anumite proportii. Dar sa revenim. „Waltzing In Obscurity” este o compozitie destul de complexa, zic destul fiindca are o liniaritate data poate si de tema fixa, anume, versurile artistului german Peter Wolfgang Kassel. Calmitatea din sunet, nostaligia din voce ce rup frecvent partiturile clasice de progressive rock reusesc sa starneasca si alt soi de feeling, pe langa incantarea data de etalarea unor tehnici de executie, infatisandu-se apasarea, melancolia, clasicul nod in gat. Acest aspect face dintr-un material care arata ca un intreg sa para cumva crescut separat. Doua caractere diferite puse intr-o forma singulara poate naste o faptura complexa si dificila. Ei bine, indemnat de spusele lui Baldachin despre natura personala a materialui, consider ca in intelegerea acestui „Waltzing In Obscurity”, este necesara o anume deschidere, o dispozitie, un soi de intimitate daca vreti.
Incercand sa-mi educ pornirile spre a evita orice soi de comparatie, am impresia ca acest vals in obscuritate propus de Noekk, pe langa natura lui oarecum mai complexa in raport cu ceea ce se intampla la Empyrium, se poate transforma si inca cu lejeritatea aceea a creatiilor sub astrul inspiratiei, intr-un clasic. Evident ca putem bate campii pe ideea ca exista si aici sectiuni instrumentale, idei, etc care s-au mai facut. Sunt total constient de existenta lor, insa cum tot spun, creatia este, atata vreme cat nu suntem Dumnezei, o reintepretare a ceea ce s-a creat deja. Factorul care pune sens in toata aceasta xeroxare artistica este felul in care asezi, cum sufli si insufli simtirea peste aceste notite prafuite de vreme. „The Mirror”, de exemplu, e genul de piesa la umbra careia mi-as aseza rostul. Mi se pare genul de arta, ca sa zic asa, care imprumuta ceva de la cel ce o accepta doar pentru a-l inapoia imbogatit. As incadra aici, desi de o alta natura la o prima ascultare, si „The Windwaker”. Vorbim, deci, despre o gura de aer, chiar daca nu neaparat proaspat sau nou, totusi curat. M-a prins bine de tot si soundul avant-garde de pe „On Summits”, o partitura instrumentala ghidusa, aporape absurda, asa, cam ca intr-o piesa dupa Ionescu sau Sartre.
Este, asadar, un album ce te incearca, cred ca asta e termenul, la mai multe niveluri. In fond, nici nu prea te astepti la altceva de la niste oameni care-si contureaza opera cu un fel de penel, de pe care se mai preling, din cand in cand, picurii grei ai artei universale.
Data Lansarii: 6 Septembrie 2019
Label: Prophecy Records
Nicolae Baldovin
