Negura Bunget „Om”
Nu stiu cum am sarit recenzia acestui album! Noroc cu un cititor ce mi-a reamintit ca nu am scris nimic despre ultima realizare a timisorenilor. OK. Ma cunosc cu Negru inca de pe vremea cand schita primul demo cu WICCAN REDE si in decursul celor doisprezece ani ce s-au scurs de atunci ne-am tot intersectat cu diverse ocazii. Ii cunosc inclinatia spre istorie, vorbim de fapt aceeasi limba, doar ca el este mult mai implicat si cerceteaza in profunzime. La fel, stiu ca este un admirator al Black Metal-ului norvegian, Fenriz fiind unul dintre bateristii preferati. Asadar, traditia impletita cu Black Metal duce la conceptul ce se poarta de peste cincisprezece ani in grupurile selecte. De aici derivatele spre Heathen, Norse, Pagan, Viking Metal.
In cazul NEGURA BUNGET, album de album au incercat sa-si creeze propria identitate, avand la baza conceptele amintite. Desi piata este plina de fani NEGURA, pana la acest album nu puteam spune ca vorbim de o identitate proprie. Sound-ul era ok, Black Metal-ul de calitate, elementele traditionale folosite sporadic isi aveau farmecul lor, seriozitatea lor atat in studio cat si in turnee le-au adus statutul de cult, imagistica fiind si ea la inaltime. Astfel a ajuns NEGURA BUNGET cea mai cunoscuta, respectata si adulata trupa Black Metal din Romania. Cu „Om” insa, NEGURA BUNGET a reusit sa trezeasca in ascultatorul roman conceptul transcendental, cu o dimensiune Epica remarcabila, ceea ce pana acum lipsise sound-ului lor. Trec peste instrumentele folclorice folosite, care fac deliciul urechii si al vazului in concert, trec peste atmosfera creata de un keyboard inteligent folosit, doar ca uneori da senzatia unei falsari datorita prelungirii si repetarii acordurilor, trec peste aura mioritica dezvoltata de pasajele ambientale… ma opresc doar la mixul de arhaic/traditional si Black Metal!
Cred ca de abia acum NEGURA BUNGET reuseste sa contureze clar puntea intre cele doua dimensiuni, uneori facand-o inspirat, alteori parca prea brutal, eternul copy-paste. Vocile par a fi inteles ca doar alternanta duce spre perfectiune si, din acest punct de vedere, constat un progres indubitabil. Este, daca vreti, conceptul pe care Overlord l-a urmat in „HEart of The Ages”/IN THE WOODS… „Cunoasterea tacuta” este cel mai potrivit exemplu. De altfel, videoclipul acestei secvente este demential, conturand excelent dimensiunea carpato-danubiano-pontica, alternand intre melancolic, epic si real. Cu chitarile am eu ce am, intrucat ele continua sa ma trimita la Black Metal-ul norvegian si nu pot sa accept ca trupa cea mai recunoscuta din Romania nu s-a delimitat inca de elementele nordice! Una peste alta, este si cel mai experimental album dintre toate, ce ne arata ca NEGURA BUNGET are resurse multiple… doar ca pana acum nu gasise calea potrivita de exprimare.
Cum ar suna un Transcendental Ambient Atmospheric Black Metal? Suna bine, chiar bombastic, doar ca parca sunt prea multe elemente diferite in acelasi sound, nu? Cam aceasta este senzatia mea despre acest album! „Hora Soarelui” este cea mai frumoasa si armonioasa piesa de pe album, ea fiind, de fapt, cea mai reprezentativa pentru noul sound NEGURA BUNGET. Este, daca vreti, un PHOENIX in varianta Metal! Albumul are un digipack deosebit, facut de acelasi maestru Dan/Encoil, ce rezoneaza cu abordarea traditionala transcendentala a muzicii trupei. In plus, avem si un DVD facut profi, in care gasiti cateva clipuri, piese din concert si un lung interviu cu membrii trupei. Dupa ce parcurgeti toate aceste detalii, nu aveti cum sa nu intelegeti simbolistica pe care NEGURA BUNGET a creat-o inspirat pe „Om”!
