Burzum – „Thulêan Mysteries” LP (2020) | Byelobog Productions
Iti dai seama ca metalul este o stare atunci cand citesti prin nu stiu ce descrieri pe platforme d-astea ticsite de oameni cu doctorat in denumiri si genuri, despre muzica lui Varg Vikernes, mai ales cea de pe ultimul material, ca este metal. Evident, fiecare elucubratie lansata in eter are rolul ei, fie chiar de amuzament. Bun, hai sa trecem la lucruri serioase si profunde si intunecate si sa mergem in padurile nordice.
Varg Vikernes a facut mai mult sens pentru specia asta muzicala in puscarie, cat mai ales inainte de a ajunge acolo, decat au facut trupe ca Marduk sau Dark Funeral, Darkthrone, Dark nu stiu care, pe scena. Sa dichisesti la o simtire pana ce aceasta imbraca straiele unei culturi, este ceva ce merge dincolo de aparitia fizica si sonora. Varg Vikernes a pus viata, spirit, intr-un trup ce nu ar fi reusit sa se duca dincolo de carne, de corpsepaint-urile acelea de multe ori penibile. Mergand mai departe, Burzum, ca muzica, a devenit un soi de soundscape din asta ce insoteste, vrand-nevrand, spiritualitatea asta black metal pe care Varg a reusit sa o cultive prin felul autentic de a se raporta la lume. Muzica este acolo insotind, asemeni unei consoarte devotate, firul asta epic, povestea personalitatii sale asa cum, citind o carte buna mai pui ceva simfonie pe fundal avand impresia ca poti fi atent la ambele. Nu zic ca muzica trece in plan secund, insa ceea ce aduce vibratie este imaginea aceasta a unui personaj devenit cvlt si care insoteste etern sunetul.
„Thulêan Mysteries” nu este neaparat o revelatie muzicala, insa este, cam ca fiecare material Burzum, o forma de expresie interioara de o sinceritate cat se poate de limpede. Acest fapt, de multe ori, adauga valoare si coordoneaza simturile catre zone ce pot da rod odata cu explorarea lor. Personal am asimilat muzica Burzum ca pe un basm, unul nordic cu spiridusi malefici si zane nu chiar atat de blande. Nu am reusit sa asociez cam niciodata sunetul care uneori, in tristetea si intunecimile sale, are un ceva de acasa, cu imaginea sa brutala, a unui om in afara legii. Se poate merge chiar mai departe si se poate spune ca este un om in afara legii umane, insa, parafrazandu-l pe Liebniz, lumea asta e singura pe care o stim cu certitudine. Avand un anume statut social si o eticheta bine scrisa, ca sa zic asa, materialele Burzum au avut mereu aerul asta de pus la colectie. Cred ca si asta este pana la urma esenta muzicii lui, unicitatea ei ce izvoraste din trairea intensa, fac din piesele acestea, fragmente ale unor destainuri, o mantuire in fata lumii. Mantuirea nu trebuie sa fie un act strict religios, este un soi de impacare si de incadrare spirituala in lume.
Muzica este arta, e simplu, este o forma de exprimare a Universului prin care acesta transforma fiinta in fel si chip. Unde mai pui ca aceste soundscape-uri puse in plan de Varg nu au nicio forma de rautate in esenta lor. Exista o apasare, evident, insa este ceva ce te impinge catre experiment, este un pasaj, o initiere cumva.
Acest nou material, „Thulêan Mysteries”, este o insiruire de melodii asemeni unor insiruire de ganduri, in aparenta lor dezordine creaza o uniformatate la nivel de vibe. Este un haos, unul asezat evident, creat intentionat, fiindca o insiruire de peste 20 de compozitii poate crea, indiferent de profunzimile sale, o stare vecina cu plictisul. Este un material ce pare gandit si pus la punct in detaliu, desi, sincer sa fiu, inclin sa cred ca nu s-a zabovit prea tare pe aspectul asta.
Ca de incheiere, ei bine, ca sa patrunzi in muzica lui Varg Vikernes este o chestiune de obisnuita, de apartenenta neconditionata si nicidecum cultivata. Este o stare in care te transpui mai mult decat o muzica pe care o asculti si te identifici. Black metalul a devenit, prin Varg Vikernes, aceasta stare intrinseca, dincolo de mesaj si mijloace de expunere si transmitere.
Text de Nicolae Baldovin.
