ANTIGONE’S FATE – „Zum Horizont…” (2019)
Cred ca timpul este, de fapt, locul in care ne nastem. Devenirea avand sa fie, asadar, transformarea, dilatarea acestei perioade de timp care suntem. Inevitabil sau nu, regretabil poate, ne nastem in timpul nostru, indiferent cat de nelalocul lui ni se arata peisajul din jur. Cam asa stau lucrurile si cu acest proiect al lui Ruun, Atigone’s Fate, aparut undeva prin 2015, perioada in care influentele astea post-rock/shoegaze fondau deja ratiunea cu care se judeca un fenomen de un ermetism atroce pana prin acea perioada, anume, black metalul. Pana la urma, un alt soi de machiaj, corpsepaint daca vreti, pe chipul aceleasi disperari, o lamentare intru visare cumva. Vorbim, deci, despre un gen, mai exact, un subgen, ce a evoluat asemeni unor personaje din povesti doar ca-n era digitala. Asadar, devenit cumva clasic, desi vad trecerea aceasta de la nou la clasic ca pe un fenomen ce reprezinta un fel de stingere, de golire de sens, insa, dincolo de toate indoielile, poate aduce inspiratie. Poate si din cauza asta vad in „Zum Horizont…” un fel de „Existenz”a lipsita de „Substanz”a. Poate am exagerat, asa de amorul artei, insa ma duce teribil cu gandul spre Heretoir.
Revenind, cu toate ca mai incoerent, chiar usor sters, „Insomnia”, materialul de debut, pare ca a avut parte de-o productie mai atenta. Unde mai pui ca in post-black metalul asta s-a tot turnat calitate in sunet pana ce marii mesteri ai genului, ca sa zic asa, s-au aruncat orbeste in luciul acesta limpede si clar al curgerii sunetului, incat au ramas, din tot zbuciumul acela navalnic, doar cu niste melacolii palide cu influente shoegaze. In fine, nu asta ne priveste acum. „Zum Horizont…”, of, pacat de productie, care, in rigiditatea ei, nu gasesti macar genul ala de prafuire care sa aduca o anume greutate, adancime, nu stiu, ceva. In fine. „Herbstnacht”, o piesa ce, in nepotrivirea ei, indusa de influentele progressive si pasajele alerte, vine ca o tusa pusa unde trebuie intr-un ansamblu peisagistic, nu neaparat anost, dar previzibil, cu care sigur te-ai mai intalnit. Ca referinta pentru acest material pastrez, totusi, „Morgengrauen”, poate si din cauza ca imi este dificil sa parasesc o anume zona de confort, ma rog, disconfort. Pana la urma, muzica este, in mod paradoxal, o expresie atemporala, o incertitudine, ca toate celelalte, in care ne regasim.
Ca un detaliu pe care-l gasesc bine de mentionat, ei bine, primele 500 de exemplare scoase spre comercializare vin sub forma unui Digipack ce cuprinde un booklet de 8 pagini.
Tracklist:
1. Abendstern (13:41)
2. Morgengrauen (9:09)
3. Herbstnacht (9:02)
4. Der graue Block (21:090
Data lansarii: 20 Septembrie 2019
Nicolae Baldovin