Anathema „A Natural Disaster”
Cel de-al saptelea album al britanicilor a fost asteptat de foarta multa lume, precedentul album, A Fine Day to Exit, fiind foarte bine cotat de intreaga presa muzicala. Cum pentru mine experienta Metal ANATHEMA s-a incheiat odata cu plecarea lui Darren, nu-mi ramane decat sa penetrez din nou spatiul Atmospheric Rock si sa va descriu acest nou capitol. Este o continuare clara a celuilalt album, aura melancolica punandu-si mai mult amprenta acum, cu ecouri Rock psihedelice, cu un keyboard linistit, un pian romantic si chitari transcedentale. Vocea este neschimbata, calmul degajat fiind rar intrerupt de cateva pasaje ceva mai agresive, care incearca sa dea mai multa culoare unui sound visator, trist si meditativ. „Flying”este o piesa de-a dreptul deprimanta, dar superba iar vocea surorii bateristului John isi face si ea simtita prezenta intr-un mod simplist, placut dar fara nici o legatura cu restul pieselor.
De fapt nu vad acest album ca pe unul conceptual, ci mai degraba ca pe o suma de piese bine aranjate, dichisite, dar cu diferente stilistice sesizabile. Totusi, ultimele 4 piese sunt cele mai reusite, atmosfera linistita creata de instrumente degajand o stare de relaxare totala. Putem spune ca cei trei frati Cavanagh incearca sa ne dovedeasca ca pot totusi sa continue experienta muzicala pornita cu multi ani in urma, chiar daca o fac intr-o forma lipsita de forta sau, de ce nu, lipsita de elemente noi, atragatoare! Consider ca ANATHEMA de astazi traieste inca din ecourile a ceea ce a fost odata, influentele actuale de PORTISHEAD sau AIR neavand nimic in comun cu Metal-ul meditativ conceput in urma cu multi ani! Sau sa fiu mai clar: albumul de fata este unul reusit, dar in nici un caz privit din prisma Metalica!
