Agalloch „Ashes Against The Grain”
Au trebuit sa treaca destui ani ca sa aflam daca „The Mantle” poate fi depasit! Ei bine, am aflat in aceasta vara… dar ce am aflat? Ca AGALLOCH are o puternica sursa de inspiratie din tinuturile in care stau, ca muzica lor dezvolta o puternica stare de izolare, de contemplare (nimic nou pana aici)! Acordurile lor Doom Death Black Prog Metal cu interludii atmosferice diverse, de la Neo Folk sau Post Rock pana la Industrial sau Ambient, concepute din piese destul de lungi si prelucrate pana la cel mai mic detaliu suna original, chiar daca reperele ar putea fi OPETH, vechiul KATATONIA sau PARADISE LOST. Insa intrebarea devine din ce in ce mai obsedanta: este deci mai bun acest album decat celalalt? Si continui sa ascult cu atentie noile piese. Si astfel ajung la „Fire Above, Ice Below”, 10 minute de muzica dementiala, in care vocea normala a lui John domina intrega atmosfera creata de cateva chitari acustice ce refuza sa te lase sa iesi din acea stare…
„Not Unlike The Waves” nu exceleaza cu nimic, este in media pieselor AGALLOCH si urmeaza un final lung, dar inteligent ales (probabil inspirat din cele trei capitole ale ultimei piese de pe „Omnio”), intitulat „Our Fortress Is Burning”, alcatuit din trei parti, una bazata pe o acustica superba, urmat de un „Bloodbirds” extrem de nostalgic si deprimant, in care din nou chitarile dezvolta o aura melancolica intangibila, curmata de vocea agresiva ce sparge parca tot ce crease pana atunci instrumentatia si un „The Grain” ambiental, greu de inteles si de digerat, dar cu un farmec aparte pentru cei care fac parte din lumea Noise/Industrial. Inainte de a va spune daca e cel mai bun album AGALLOCH din istorie, trebuie sa ma intorc si sa reascult primele 2 piese, „Limbs” si „Falling Snow”, secvente complexe, in care se aud toate instrumentele si unde sfera Metal este la putere. Da, frumoase piese, frumos album, riff-urile prelungi de chitari dau sarea si piperul… dar totusi, nu il depaseste pe precedentul!
De ce? Poate pentru ca nici vocea agresiva nu a evoluat (prea liniara pe alocuri), nici elementele noi nu se delimiteaza imediat… este totusi AGALLOCH, o trupa superba, probabil cea mai buna din bransa acelui continent! Sunt critic cu ei pentru ca imi plac foarte mult si le cer perfectiunea! Dar probabil ca aceasta le este limita Metalica! Chiar daca nu ii voi da o nota maxima, albumul va fi ascultat deseori de catre mine cu mare placere! Este totusi un Dark Progressive Metal deosebit!
