Nightpray

1. Salut 13! Avand in vedere ca este primul interviu pentru Kogaionon, o sa incep prin a te intreba de ce NIGHTPRAY si mai ales de ce „Dreamocracy”.

Salut. In cazul meu, muzica pe care o fac are mereu legatura cu momentele pe care le traiesc. Nu sunt genul care sa uite de toate cand intra in sala de repetitii sau in studio, fac taman invers, imi aduc aminte de toate pentru a intra mai mult in felling. Nu inseamna ca ma folosesc de aceste stari, ci asta este ce ma intereseaza pe mine, in a reda cat mai bine momentele vietii mele, prin muzica. Subway Night Orchestra a murit atunci cand cursul vietii mele, din diverse motive, s-a schimbat brusc. Atunci a fost momentul la care am renuntat si la Deviant.

Am avut nevoie de altceva, am facut altceva. Acel altceva, printe altele, s-a numit Nightpray. In 2007 m-am imprietenit cu Clandestine de la Dodheimsgard, l-am intrebat mai intai timid daca i-ar placea sa cantam impreuna, dupa care, in timp, mi-am dat seama ca eram pe aceeasi lugime de unda. Cu Marius si Mr.S nu era problema, asa ca am inceput sa compun in disperare, fiecare si-a facut partile separat de restul si uite asa, pe langa un album de debut, „Five Hours before and Sometimes After”, pe data de 1 Ianuarie 2008 am lansat si Asiluum, o ultima incercare de a mea si a lui Marius Costache (aka Discordless) de a ajunge la urechile oamenilor fara a fi stresati de tot felul de tampenii si hartoage.

Ce mi-a ramas intiparit in minte, ca si reactii la acest prim album, au fost 2 momente: Primul, cand a terminat Marius de masterizat materialul si ne-a bufnit rasul pentru ca nu ne puteam da seama ce muzica e treaba aia pe care abia o terminasem. Al doilea, la concert la Iron maiden,asteptand in soarele ala cumplit, ma intalnesc cu fostul chitarist Avatar, care imi zice „vere, marfa rau albumul ala al tau, cand i-am dat play parca a intrat iarna peste mine in casa”.

„Dreamocracy”, asemenea anarhismului, de exemplu, este o utopie. Frumoasa ce-i drept, dar ramane totusi o utopie. Oamenii vorbesc despre dragoste, despre viata, despre aspiratii, dar de fapt sunt toti straini de acestea. Dreamocracy nu vrea sa trezeasca pe nimeni, pentru ca asa cum arata si grafica, nu mai exista fiinte. Doar ramasite si umbre. Gandeste-te ca ai fi pe patul de moarte si ai regreta ceva din viata ta, sa zicem o atitudine. Cam asta este situatia din „Dreamocracy”.

2. Se pare ca ai mare incredere in acest material, ce asteptari ai de la el?

Mare incredere… nu stiu, cred ca este mai degraba multumire. Orice om isi da seama cand a facut un lucru calumea sau o pengeleala. Sunt mandru de „Dreamocracy”, pentru ca este ceea ce este. Foarte aproape de perfectiune, in acest moment al vietii mele si conform viziunilor mele de acum. Este foarte viu, dark, putrezit, fresh, trist si ironic, complex si simplu in acelasi timp. De cand m-am apucat de cantat la chitara, de prin 1995 la asta am visat. Sa fac un album al carui muzica sa nu o mai fi auzit-o in alta parte, dar totusi sa aiba flow-ul si coerenta unui gen consacrat. Am fost multumit si de primul album, dar era un pic prea ambiental si conceptual oarecum, imi doream ceva mai rock si mai putin bazat pe componente electronice.

3.”Dreamocracy” este un album incalcit. Poti sa ne dezvalui cateva ingrediente care au contribuit la creatia lui?

Da, sigur. O sa sune a poveste fermecata ruseasca, dar ma risc. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa tragem chitari. Idei, mai apoi „finale”. Ana a inceput sa se joace cu clapele pe ici pe colo si totul a stagnat cateva luni de zile bune la stadiul asta. La un moment dat, a aparut Razvan si tobele au schimbat totul. Cred ca tobele au fost trase in 3 ore daca imi aduc aminte bine. Imediat dupa ele, bass-ul a fost influentat de tobe, drept urmare flow-ul a crescut si mai mult, la final Ana si Disco si-au alaturat fortele ascunzand tot felul de sunete pe sub si printre track-uri, iar vocea a fost un fel de cireasa de pe tort. A fost trasa intr-o ora pentru tot albumul, fiind executata fara dublaje, in regim mai mult de live. La finalul finalului, asa cum sta bine muzicianului, hahahah, a intervenit Marius pe partea de sunete, mix si productie finala si asta a iesit. A reusit sa faca dintr-un album care suna a garaj chestia asta… mare. Marius a avut un aport impresionsnt, asa cum si Napalm, Ana, Mr.s si Clandestine au avut, fiecare pe felia lui. Asta strict muzical sau tehnic vorbind. Sunt multe ingrediente pe langa, care in proportii diferite au contribuit ca acest album sa iasa in gramajul asta emotional. Deziluzii, amintiri, tratamente psihice, traume cauzate de rautatea lumii inconjuratoare, sentimente grave de desconsiderare, ura, dragostea pentru oameni care te batjocoresc, impunerea vointei ca de fiecare data sa poti renaste, sunt multe chestii pe care trebuie sa le traiesti ca sa faci un album ca „Dreamocracy”.

4.Stilistic vorbind, poti defini „Dreamocracy” altfel decat Avantgarde Dark Rock?

Nu. Insa daca ar fi sa imi doresc sa ma distrez, as spune ca este o combinatie intre Ved Buens Ende, Die Toten Hosen, Swing, Twin Peaks si Tristitia. Este cea mai aberanta combinatie posibila, dar… poate ca nu? (ED-aberanta e limitarea!)

5. De ce numai 39 de minute?

Atatea au ramas, din mult mai multe minute de muzica compuse. Initial cred ca am avut chiar 17 piese. Multe au ramas la capitolul doar chitari sau doar pian. Factorul de decizie a fost si Razvan, care a strecurat albumul prin filtrul sau de tobar. Era cam aiurea sa se fi chinuit sa faca lucruri pe piese care nu il inspirau. Asa ca am renuntat la ele. O suna trist NIGHTPRAY, dar aici, inauntru, avem nevoie de armonie, nu trebuie ca vreunul din noi sa fie nemultumit de ceva. Mai bine stergem si facem altceva, pana iese bine-bine .

6. Cum este totusi sa colaborezi cu un instrumentist care face parte dintr-o formatie care este atat de cunoscuta in underground ca Dodheimsgard? Totusi, Nightpray este trupa care dupa DORDEDUH a colaborat cu muzicieni notabili din strainatate.

Eu unul sunt super bucuros, mai ales ca sunt un mare fan Dodheimsgard de multi ani. Am copilarit cu Black Metal-ul norvegian si probabil ca asta inca se aude in compozitiile mele. Nu cred ca o sa pot sta vreodata prea departe de acea atmosfera dramatica si rece, pe care acest gen o emana. Pentru mine este ca un vis implinit, nu ma poate face decat sa ma simt bine. Din pacate, se pare ca celor de pe aici nu prea le pasa de asta, nu sunt multi oameni care sa dea doi lei pe asta. Multi din ei nu au auzit de Dodheimsgard desi pretind ca asculta Metal extrem, altii sunt atat de ursuzi incat se rezuma la ce le ofera mass media. Si cum in mass media se gaseste numai „ce se vinde”, aia e. Curios. Niste chestii care nici nu se vand, nici nu plac, dar ele apar asa, peste tot, aiurea.

7. Astazi implinesti 28 de ani. De ce atata tristete, doar esti tanar mai!

Da, pe hartie scrie ca azi implinesc 28 de ani. Ma simt mult mai „ars la creieri” decat scrie pe hartie, pentru simplul fapt ca nu am avut parte de o viata normala. In prima parte a existentei mele a fost ceva inevitabil si strain de mine, imposibil de controlat, in cea de a doua parte a devenit o necesitate… rezultatul, indiferent cat de mult as analiza trecutul, este ca mi-am ars mult mai multe circuite decat ar fi trebuit, si din cauza felului meu de a fi, si din cauza ca de la un punct incolo am inceput o cursa cu mine. Mi-am dorit si mai mult, si mai mult, si mai mult, tot mai mult, de la mine. Nu sunt un trist de dragul tristetii, caci nu am timp de un asemenea lux, si nici macar trist nu sunt, daca totul in jurul meu curge armonios. Atat timp cat viata va curge ca nucile la vale si nu ca apa unui parau de munte eu nu voi avea liniste, deci automat nu voi putea fi foarte … fericit. Eu cred ca iadul este in timpul vietii, nu dupa. Cel care il constientizeaza se consuma mult mai repede, si asemenea unei baterii, ajunge ca intr-o zi sa nu mai functioneze… deloc. Pentru boala sufletului nu exista pastile… stii? (ED- exista religii… pentru muziciosi, de ex)

8. Spuneai mai devreme ca muzica pe care o faci defineste perioade clare ale vietii tale, cum ramane totusi cu versurile? Odata cu NIGHTPRAY au aparut si partile vocale, asemenea versurilor, facute de alte persoane…

Da, ai foarte mare dreptate. Pe primul material cred ca nu am scris nici macar un rand. Atunci le-am avut pe DD si Candacon, care se ocupau de asta. Erau doua fete ale caror scrieri se potriveau ca prin minune cu ce aveam eu de zis pe plan muzical. Pe „Dreamocracy” am vrut ceva mai intim, si am facut versuri cot la cot cu Mr.S si Saturnian, unul dintre cei mai vechi si buni prieteni ai mei. Eram singuri, in intuneric, si ne cunosteam atat de bine, ideile s-au impletit asemenea fumului de la tigari…

9. Sa inteleg ca versurile pe „Dreamocracy” sunt mult mai bune decat pe primul material. Atunci de ce de aceasta data ati ales sa nu le publicati?

Nu am zis ca sunt mai bune, sunt facute in bucataria noastra de acasa, nu undeva in oras, impreuna si cu oameni oarecum straini de noi…. este o diferenta.

Versurile la „Dreamocracy” nu le-am publicat din 2 motive: 1. Cred ca vocea lui Mr.S a evoluat teribil. Este in agresivitatea ei atat de clara, nu se scalambaie fara sens ca alti vocali care nu sunt in stare sa urle, asadar se cam intelege tot ce are de zis… tot ce avem de zis… pentru ca el tine la asta, la el cuvintele sunt gravitatea discursului iar tonul este doar efectul care il amplifica. Mai stii…teoria formelor fara fond? Bun.

2.Tocmai, versurile sunt atat de personale incat daca cineva nu poate trece de testul vocii lui S, as prefera nici sa nu le auda si nici sa le afle. Inseamna ca ne-am selectat audienta.

10. Ce vrei sa demonstrezi cu „Dreamocracy”?

In primul rand „Dreamocracy” nu este un album numai al meu. Este adevarat ca baza compozitiilor si directia generala am pus-o eu la cale, dar cred ca in egala masura, toti membrii au muncit si s-au implicat in acest proces de creatie.

Ce vreau sa demonstrez eu? Pai cred ca inainte cu o saptamana de lansare am si demonstrat ce doream. Ma bucur teribil ca albumul a aparut acum si ca s-au petrecut niste lucruri mai neplacute, pentru ca astfel realitatea cotidiana se confunda cu povestea albumului. Nu mai exista oameni. Ci doar umbre, forme si betoane care ne inghit. Eu ma zbat, fac un album pe care il iubesc, alaturi de oameni la care tin mult, este ceva iesit din comun, ca nu-s tampit si imi dau seama, si uite ca, taman acum, oameni pe care eu la vremea mea i-am ajutat nu fac nimic, nici macar nu zic nimic. In prima faza m-am enervat, dar acum chiar imi place, este fix povestea albumului, iar chestia asta ma bucura teribil. Stii? E ca si cum ai scrie o carte horror si cand te trezesti dimineata realitatea ar deveni fix ce ai scris tu acolo. Ai innebuni in prima faza, dupa care ti-ar placea la nebunie!

„Dreamocracy” nu te poate vraji pe jumatate. Ori il urasti, ori il iubesti, asta este o certitudine.

Acum, trecand pe plan emotional, asa cum am declarat cu mult inainte de anuntarea lansarii, acest album pune punct unui alt capitol amplu din viata mea. Consider ca acest capitol se va incheia dupa lansarea albumului, cand stiu ca multi oameni, din placere, curioziate sau rautate specifica natiei, il vor asculta. Dupa aceea, multe se vor schimba, cel putin pentru mine. Pentru mine este important acest moment, al trecerii, atat spiritual cat si emotional. Urmez „The Long Distance Passenger’s Anthem”.

11. De data asta am inteles ca o sa existe si niste materiale editate fizic, pe langa lansarea digitala de pe Asiluum.

Da, de data asta avem o editie limitata de cd-uri in varianta jewelcase, cu booklet de 6 pagini color, pline cu desene si mazgaleli facute de catre un om trist!

De asemenea, avem si o editie limitata de tricouri imprimate cu o culoare speciala. Vor fi amandoua de gasit la lansare, in deschiderea concertului Agalloch – Alcest din club Silver Church de pe data de 21 Martie din Bucuresti. In cadrul evenimentului va avea loc si un prim listening session, in asa fel incat publicul sa descopere albumul in totalitate. Dupa aceea vor decide singuri daca merita banii sau nu.

12. O curiozitate – de ce ati ales pasajele din „The Network”?

Pai nu cunosc un alt film in care vreun personaj sa fi zis niste lucruri atat de grave in gura mare, cu atata patima si adevar, cu mult inaintea vremurilor in care acestea ar deveni probleme grave ale umanitatii.

Este un discurs care se lipeste fix de ideea albumului. Inca mai sunt lucruri grave despre care sa urli si pe care, normal ar fi sa le putem schimba, dar cum fazele din The Network nu s-au schimbat nici in ziua de azi, ba mai rau, au ajuns la stadiul de religie, din aceasta situatie reiese si pesimismul albumului. Consider Nightpray – „Dreamocracy” un album scos cu mult inaintea vremurilor sale, asa ca legatura cu subiectul acestui film, este extrem de stransa . Stii? albumul, pe langa sentimentul asta de renegare mai are ceva acolo….un ingredient aflat intr-o proportie foarte mica, asemenea prafului de pusca…o dorinta de revolutie. Ai vazut ca oamenii in general nu se mai revolta? Sau daca o fac, o fac doar intr-un context in care ei sunt manipulati? Ce a mai ramas din oameni este exact ce se dorea, o umbra apta de munca, tembela cat sa isi cheltuie avutia muncita pe nimicuri si cu frica, cu multa frica in sange si organe… atat de multa incat sa nu mai ridice glasul vreodata. (ED-crezul in a reusi sa muti muntii intr-o anormalitate normala unde complacerea de sine e la putere trebuie sa fie o axioma obligatorie)

13. Daca te intalnesti cu prostia fata in fata, ce cale alegi: ignoranta, caterinca sau lupta de convingere?

HAhahahahahahaha, ahahahahahaha, vai cat am ras la intrebarea asta, hahahahaah

Ai fost tare! Pai, pana acum ceva vreme aleageam lupta de convingere (o alta utopie, frumoasa ce-i drept, dar o simpla utopie, care niciodata nu-si va depasi statutul, oricat de multe ai face). Pe vremea aia aveam creierii mai odihniti, numarul de sperante din maneca era muuult mai mare…. acum dupa caz, aleg intre primele 2. Sunt unii atat de batuti in cap incat nu poti sa nu te enrevezi cand te lovesti de prostia lor. Pe aia am invatat sa-i ignor. Sunt multi din categoria asta, al dracului de multi, hahaha. Iar de restul, tipul „puslama”, de aia chiar nu ai ce face decat caterinca. Sa ma simt vinovat sau nu pentru ca am renuntat la viziunea de Don Quijote, hmmm… nici de asta nu-mi mai pasa. Oricum nimanui nu-i pasa, asa ca who the fuck cares?

Inca mai am o camera mica-mica-mica, ascunsa undeva adanc in mine unde am incuiat un pic de speranta. Sper sa nu treaca prea multa vreme pana o sa o deschid din nou… pentru ca, domnule, in fond si la urma urmei, oameni suntem, nu? (ED-tu esti o PANDORA in devenire… dar, lasand gluma, fara quijotism nu avem cum evolua… dar si lupta cu ale noastre himere! heh)

14. Ce muzici asculti acum? Orizontul tau se limiteaza doar la brutalitati?

Nu, nicidecum. Am inceput foarte mult sa ascult chestii psihedelice ale anilor ’60, ’70, gen King Crimson, imi plac foarte mult Jex Thoth, sunt absolut fantastici ca si atmosfera, Pyramids, Star Of Ash, Valborg, Yob, Godflesh, Melvins, Voivod, Virus, DHG, Aura Noir… Mi-a placut mult ultimul Ihsahn, Burzum, Darkthrone. Imi palce mult si Thrash-ul. Recomand niste trupe killer americane – Hexen si Vektor! Hexen au probabil cel mai bun album de Thrash scos in ultimii ani! Cautati „State Of Insurgency”!! ascult multe nebunii, ascult pana si crust – descoperiti trupa Etacarinae niste spanioli 666% adevarati!

15. Spune-mi cate ceva despre Twilight13Media… declari pe fata ca nu lucrezi decat cu anumite trupe care abordeaza doar stiluri muzicale pe care tu, probabil, le preferi… Nu e o copilarie, totusi? Banul nu are miros, ar putea spunii unii…

Pentru cineva care face asta ca un secondary job nu este deloc o copilarie, ci din contra. Mi-am gasit stilul, m-am specializat in nisa mea si in ce am de transmis ca si artist, asa ca nu ma pot minti pe mine.

Poate sa ma plateasca trupa X cu cat ar dori, atat timp cat eu nu ma simt impacat cu ce fac si atat timp cat nu ma reprezinta, nu o sa accept niciodata lucrarea. Nu imi face bine psihic. In ceea ce fac cu Twilight13media vreau sa fiu curat si sincer, pentru ca numai asa pot evolua in stilul meu. Daca m-as minti zi de zi cu „la’s ma ca merge, uite iese banu'”, as ajunge sa fac niste porcarii fara suflet, fara imaginatie, copiate dupa alti tristi de afara care se copiaza intre ei, nu din lipsa de imaginatie, ci din lipsa de implicare sentimentala.

Cu Twilight13media vreau sa fac lucruri din ce in ce mai rafinate, bine facute si pe cat posibil exclusiviste si cat mai originale. De aceea va trebui sa imi mai drenez odata clientii, pentru a scapa de cei care numai daca copiezi ceva li se pare calitativ. Nu pot lucra cu oameni de genul asta. Dar nu ne nastem invatati, asa ca am tot timpul sa imbunatatesc niste aspecte privind colaborarile.

16. Spune-mi cate ceva din trupele cu care colaborezi.. Cap De Craniu, H8, Discordless, mai nou Kandaon.

Pai Cap De Craniu are un album finalizat, ca si instrumental, mai lipsesc vocile. Am cam fost in dubii o vreme, acum am inteles ca au intrat la lucru si acestea.

Este un album care a mancat mult timp, foarte mult timp si resurse de toate facturile, dar in momentul in care va iesi nu cred ca va dezamagi pe nici un fan al Metalului extrem. Ma bucura interesul aratat si acum, cand se implinesc 3 ani de cand nu ne-am mai suit pe scena, dar toate la vremea lor. Important este sa iasa cum trebuie iar lumea sa ne inteleaga ca suntem niste oameni ocupati.

H8 e si va ramane H8, cantam cand il apucam pe Kioru in tara si cine stie, poate acest an va oferi si lucruri mai ample de atat. Discordless a fost o colaborare care mi-a placut mult, insa acolo dictatorul sef e Marius, eu am fost doar invitat pe 4 piese. El va decide in viitor daca va mai apela la mine sau nu. Mie unul mi-a placut. Mi-a cam schimbat tonurile la chitara, dar mi-a placut. Kandaon isi asteapta si el randul la coada, printre picaturi de sudoare si sange sper sa terminam un material in formula noua anul acesta. Sper!

17. Cum arata o zi normala pt Costin Chioreanu? Dar cum ara arata una ideala? Stiu ca obligatoriu trebuie sa fie 13…

Ce marfa intrebare! Hmmm… ma chinui sa ma trezesc dimineata, beau o cafea, fumez 4 tigari in bucatarie unde imi mai notez una alta din ce am de facut, dupa aia cu greu ma desprind de la masa si de tigari pentru a trage un dus scurt, ma spal pe dinti in timp ce ma imbrac, mi-e sila sa ies in frig dar aia e, ma intorc cateodata si de 2 ori din drum, (nascut in zi cu ghinion, imi permit, ok? hahah) ca nu mai tin minte bine daca am incuiat usa, o iau pe jos pana la servici, unde de obicei ajung nu chiar la timp (dimineata am o problema cu punctualitatea – nu grava, dar exista), incepe taraboiul zilnic, sedinte, lucrari, alergatura, filmari, probleme, solutionari de probleme, se face 18:00 ma tirez acasa, intru pe usa, mananc in timp ce ma dezbrac, dau drumu la calculator, pana se deschide windowsu mai fumez o tigara la bucatarie si fac o schita, dupa ce s-a deschis pc-ul incep sa lucrez pentru twilight13media, printre picaturi mai cant la chitara, se face ora 0, si se taie filmul. Asta este o zi a saptamanii… normala.

Una ideala? Pfaa… mi-e greu sa povestesc despre asta, prefer sa ramana secret. hahaha Dar atat iti zic: Ah, E atat de frumoasa ziua aia! Chiar am trait-o de cateva ori, si nu glumesc! (ED-Secretosule)

18. Ce trupe autohtone prezinta interes pentru tine?

O sa ma rezum doar la trupele despre care nu cred ca am mai spus ceva…cred. Hahaha. Akral Necrosis imi plac. Ar fi killer daca ar face o cotitura pe taramul „necro” si s-ar dedica ei. Am ascultat la sala de repetitii a lui Rain District o piesa noua instrumentala super faina, cu mult iz de anii 50-60…e greu de povestit in cuvinte, daca fac un album intreg ca piesa asta o sa mi-l cumpar! Pavilionul 32 pentru ca sunt cea mai agresiva trupa romaneasca si cu cea mai pronuntata atitudine… imi plac oamenii hotarati. Astept cu deosebit interes noul Taine. Kistvaen imi plac pentru ca sunt o trupa hotarata pe nisa ei, iar asta e foarte bine. Sunt curios de cum suna trupa asta pe CD, produsa misto.
Cred ca ar fi o supriza placuta. Stii, la noi in Romania te duci la un concert si daca iti place o trupa tanara, stai dupa aia si astepti sa scoata trupa disc sa o asculti, caci live in majoritatea conditiilor precare, de multe ori iti suna la urechi a ceea ce ei de fapt nu canta. Nu inteleg de ce lumea vede fix invers problema, dar in fine… Revenind. Noul Avatar, cand va aparea el va fi un adevarat crushing-metal-record. O parte din fostul Protest Urban, care actualmente activeaza sub alt nume si muncesc de zor la un super material, care va aparea in curand. Mi-a placut mult piesa noua Abigail, „Insomnia” se chema, daca nu am insel…. nu stiu, sunt multe, si asta e bine!

19. Chiar, iti plac AGALLOCH si ALCEST?

ALCEST imi placeau si inainte, dar ultimul album mi-a placut enorm. Sper sa cante de pe el live in acea fantastica seara de 21 Martie!

AGALLOCH imi plac si ei mult, dar nu toate albumele. Imi plac un pic mai mult Alcest, trebuie sa recunosc, desi trupele se cam regasesc in aceeasi arie.

La AGALLOCH imi plac mai mult unele armonii de exemplu… dar astea sunt chestii fine si ca sa fiu sincer, mai mult mentionate ca sa nu raspund la intrebare cu un simplu „da, binenteles!!!” Hahaha (ED-Las’ ca vorbim dupa “The Lodge-Dismantled”).

20. Cam asta ar fi. Bafta in tot si toate! Ultimele cuvinte sunt ale tale…

Yes, we have avantgarde in the East!

And nobody give a fuck!

13 martie 2010