Kwoon

Mai exact, ce v-a atras sa formati aceasta trupa? Gusturi comune sau doar dorinta de a canta impreuna? Sau e ceva mai mult?
Gusturile muzicale ce le-am impartasit, si acest mod poetic si probabil ambitios de a reda muzica. Ne doream ceva mai mult decat o alta trupa Rock amuzanta.

V-a luat ceva timp pana sa lansati primul vostru album, „Tales and Dreams”. De ce?
Primul album a fost proiectul propriu al lui Sandy: el a realizat toate partile de chitara si bass si inregistrarile, el a creat programarile de sintetizator si tobe, un proces intr-adevar lung. Al doilea a fost tot munca lui Sandy, dar intemeiat pe instrumente „reale”si executate de trupa.

Ati putea descrie procesul de creare a muzicii KWOON? Cat de mult ajunge sa se implice fiecare membru? Cu ce contribuie fiecare la acest univers subtil?
Melodiile sunt de obicei aduse de Sandy, noi doar adaugam partile noastre cat de firesc posibil, pentru a obtine cea mai mare parte din parti: nu cantam solouri sau prea multe note. In loc de aceste numeroase note, incercam sa ne focusam pe sunete. Eu realizez cateva legaturi intre chitari/violoncel si tobe, este ocupatia obisnuita a bassistului. Intrucat tobele nu sunt aparente mereu, execut si parti de noise, mereu centrate spre crearea acestor peisaje instelate si nocturne.

Videoclipul piesei „I Lived On The Moon” este o animatie de Yannick Puig, castigatoarea unui premiu. In ce mod captureaza acesta „esenta KWOON”? Trebuie sa spun, imi aduce aminte de munca liderului trupei Les Discrets, Fursy Teyssier… Il cunosti cumva?
Apropo, personajele sunt mai degraba originale: povestea este relatata si nu poti sti cand, nu poti sti unde are loc, dar cu siguranta se intampla. Deloc. Nu am vazut niciodata un videoclip muzical ca acesta.

Concertele voastre „akwoonstice” mi-au sarit in ochi, majoritatea dintre ele fiind accesibile pe youtube. Acest lucru dovedeste o legatura incredibila intre voi si fani. Ba mai mult, pare sa existe o intreaga comunitate KWOON! Cum s-a ajuns la acest lucru? Iesiti des impreuna?
Nevoia de un loc de dormit intr-un turneu! A avut loc in timpul organizarii turneului din 2009. Un simplu buletin informativ propunea aceasta operatiune „kwoon@acasa”. Afacerea era relativ simpla: aduceti prieteni, putina mancare si bautura, daca locuiti in calea noastra (intre doua concerte), putem aranja unul dintre aceste mini-spectacole. Unele au fost foarte interesante, indeosebi datorita implicarii audientei. Ne-ar placea sa iesim mai des impreuna! Dar muncim cu totii si unii dintre noi au chiar copii si sotii, ar putea fi foarte dificil sa ne vedem unii pe altii regulat, in afara activitatii trupei. Totusi, incercam.

Ultimul vostru album a fost lansat in decembrie 2009. „When the flowers were singing” urmeaza aceeasi cale muzicala firava ca si cel precedent, dar avem si noi adaosuri sonore. Ai vrea sa ne spui ceva despre acestea? Cum a evoluat soundul vostru?
In acest material, majoritatea instrumentelor sunt reale, interpretate manual, inregistrate la un microfon. Productia il face mult mai viu si intens. Aranjamentele aduse de Ellen au fost de asemenea foarte relevante. Sunt mai multe instrumente cu coarde si mai putine clape: intregul este mai solid si are un suflu mai bun. Sunetul live a evoluat, obtinand mai multa dinamica.

Muzica trupei KWOON a fost corelata cu mai multe stiluri, incepand de la Post-Rock si Shoegaze, pana la Experimental. Inainte de toate, care sunt principalele voastre surse de inspiratie? Si ce ascultati de obicei?
Cativa suntem mari fani TOOL, desi sunt foarte diferiti de KWOON, impartasim o muzica pe cat de simpla, pe atat de intensa, ce ne determina sa fim foarte diferiti si completi. Sursa de inspiratie pentru KWOON o constituie orice trupa originala, cu poezie si idei (atat in muzica, cat si in cuvinte)… Multe trupe Post-Rock, cat si Rockul old school ai anilor ’70.

Pe langa turneul din 2009, ati mai concertat atat de intens pana acum? Cum e in turneu? Amintiri placute de impartasit? Momente neplacute?
Este mereu foarte obositor, impreuna cu stresul concertelor: este un rollercoaster emotional (porneste la drum, monteaza scena, canta, demonteaza scena, incarca camionul, du-te la culcare); trebuie sa indeplinim atatea activitati diferite, unele necesita calm, altele stres: e greu sa le echilibrezi. Cea mai comica intamplare a constat in caderea in apa a claparului in timpul unui concert Akwoonstic in Lac Léman in Elvetia sau cateva acrobatii de skateboarding in Geneva.

Considerati ca faceti parte dintr-o scena muzicala care se ajuta unii pe altii? Ati lucrat vreodata cu alti colegi de breasla?
Nu cred ca aceasta exista in Post-Rock: trupele incearca sa isi creeze propria lor identitate si facand aceasta, ei se mentin separat. In alte stiluri cum ar fi Punk Rock, exista mult mai multa manifestatie (cu toate ca nu suna mereu foarte bine), si inregistreaza splituri (2 trupe inregistreaza doua jumatati al aceluiasi album, pentru a imparti costurile si a vinde mai usor). Nu am vazut ceva asemanator in stilul nostru muzical, nu cred ca ar functiona, trupele prefera sa acorde destul timp pentru a-si lansa propriul material.

Ce ne puteti spune despre scena pariziana? Este foarte diferita fata de cea straina? Intreb asta deoarece scena Post-Rock/Shoegaze pariziana pare sa se extinda din ce in ce mai mult… Au o cale a lor parizianii astia, nu-i asa?
Scena pariziana are o problema mare cu locatiile. Avem locatii mici: mii de baruri, si multe dintre acestea sunt bune pentru a canta, avem si una imensa: trupele indie nu si-o permit. Nu avem o „locatie de mijloc” pentru trupele indie care nu sunt in stare sa concerteze in fata a 10 000 de persoane, dar nu vor sa concerteze nici intr-un subsol uracios sau intr-un bar.

Veti concerta pentru prima data in Bucuresti in septembrie. Cum credeti ca va reactiona publicul? Vom avea si noi parte de portia noastra de „akwoonstice”? Ii vedeti pe romani mai inerti, muzical vorbind, decat alte natiuni? Ce credeti despre CECILIA EYES?
Reactiile sunt adeseori foarte surprinzatoare, nu putem sa le anticipam. Speram doar ca lumii le va placea si ca vor avea o calatorie placuta cu KWOON! Akwoonsticul ar fi foarte dificil: venim cu avionul si deja transportam 5 sau 6 chitari, un violoncel si clape, nu avem loc liber pentru a le aduce pe cele acustice. Poate daca sunt cateva chitari acustice in locatie, am putea aranja ceva 😉 Ii stim pe cei din CECILIA EYES! Am cantat deja cu ei in Belgia, in cadrul unui festival agreabil. Ii iubim si ei ne iubesc, va fi o petrecere grozava in Bucuresti!

Aveti ceva de transmit fanilor romani ce citesc aceste randuri?
„Maximă de putere!!!” Ne vedem in septembrie! August 2010