Forgotten Tomb

HM: Viata ma trateaza ca intotdeauna, exista mereu urcusuri si coborasuri, desi ma gandesc ca e normal. Sunt foarte concentrat pe trupa si muzica in ultimul timp, asta fiind un lucru bun. Sunt destul de ocupat cu noua inregistrare FT, cat si cu concertele live. Mai lucrez si la cealalta trupa Southern Metal, Tombstone Highway si incerc sa imi deschid propria mea casa de discuri (Southern Apocalypse Rec.) intr-un mod profesional si stabil. Vom vedea ce se intampla !

Componenta trupei s-a schimbat de cateva ori de-a lungul acestor ani. Desi esti cunoscut ca fiind initiatorul acestei trupe, a contribuit unul dintre acesti membri cu ceva la acest sunet propriu?

HM:  Asa cum unii ar putea sa nu fi stiut deja, trupa a fost creata ca un proiect individual, deci pe demo (“Obscura Arcana Mortis”, 2000) si primul album (“Songs To Leave”, 2002), am cantat la toate instrumentele si am programat un sintetizator de ritm. Dupa lansarea albumului in 2002, am alcatuit o componenta live constand in membri temporari, majoritatea fiind prieteni imprumutati din alte trupe locale, si am tinut un concert in Italia. Tobosarul era Asher, ce a devenit mai apoi membru permanent. Pe al doilea album (“Springtime Depression”, 2003), am executat toate instrumentele exceptand bateria, ce a fost executata de initialul tobar din Shining (Suedia), Ted Wedebrand.
El a fost muzician temporar doar pe acel album, dat fiind ca Asher nu a putut veni in Suedia pentru inregistrari. In Italia, in 2003, m-am decis sa gasesc un chitarist si un bassist pentru a completa componenta si a avea mai multe concerte, mai apoi actualul chitarist Razor SK s-a alaturat trupei. Am avut cateva concerte live cu cativa bassisti temporari si-apoi am testat numerosi bassisti pentru a gasi unul stabil. Algol a fost in cele din urma omul potrivit si ni s-a alaturat in 2003. Din acel moment, componenta a ramas aceeasi. De atunci, am avut numeroase concerte in Europa si am lansat albumele “Love’s Burial Ground” (2004), “Negative Megalomania” (2007), “Vol 5: 1999/2009” (2010) si “Under Saturn Retrograde” (2011). Tot eu scriu versurile si 90% din muzica, dar consider ca si ceilalti 3 membri, cu siguranta, si-au lasat amprenta personala asupra trupei, in special in concerte, ei nu sunt membri temporari sau ceva asemanator. Totodata, luam multe decizii impreuna si colaboram in toate aspectele, in ceea ce priveste trupa.

Albumul din 2002, “Songs to Leave” este extrem de apreciat, un adevarat album-cult, aducandu-va mii de exemplare vandute si sustinatori in intreaga lume. Ar putea fi considerat acesta punctul culminant al carierei tale?

HM: Sper ca nu e, ar fi destul de trist! “Songs to Leave” a fost doar primul album, tot ce am facut mai tarziu este, in opinia mea, mai bun… Daca “Songs to Leave” a fost punctul culminant, nu ar fi existat niciun motiv pentru a evolua… Din anumite motive, majoritatea fanilor iubesc acel album in mod special. Cu siguranta a marcat inceputul unei noi modalitati de a reda Black Metalul, deci cred ca e un album important si-si merita statutul de cult in scena Black Metal, desi eu prefer materialele de mai tarziu, deoarece au un stil mai personal. Cred ca vanzarile au fost destul de bune, desi nu prea diferite de copiile vandute azi. Acest lucru este normal, dat fiind ca in 2002 CDurile erau mai usor de vandut, comparativ cu 2010. Acum toata lumea descarca albumele, e mai greu sa vinzi multe exemplare, chiar si pentru trupele mai mari.

Vorbind despre valoarea materiala a trupei FT – fiecare trupa are nevoie de un sprijin financiar destul de serios, si din cate stiu, situatia trupei nu a fost tocmai roz in ultima vreme. Cum manuiti acest aspect azi? Esti cunoscut ca fiind si cel ce se ocupa de promovare si majoritatea productiei, nu?

HM: Facand parte din aceste genuri (Black Metal, Doom Metal si genuri asemanatoare), sa traiesti din muzica in zilele noastre nu e tocmai o optiune… Poate ca pana in 2000 era posibil, dar in ultimii 10 ani vanzarile au scazut an dupa an si acum este aproape imposibil sa te intretii din muzica, cu exceptia cazului in care ai multe concerte, vinzi multa marfa si primesti redevente foarte bune dupa albume. Lucrez la acest aspect si bineinteles, promovarea este importanta pentru a atinge acest obiectiv.
Din pacate, am avut mereu ghinion cu casele de discuri si agentii, asa ca atunci cand vine vorba de acestea, nu am primit destul sprijin si expunere, dar macar am avut un buget decent pentru a inregistra albumele. Fiind din Italia nu te ajuta la nimic, inca exista o multime de prejudecati fata de Metalul italian, in comparatie cu cel scandinav sau german. In alte cuvinte, noi nu traim din muzica si nu stiu daca vom trai vreodata, momentan avem locuri de munca obisnuite, pe langa muzica. Vom vedea ce se intampla in anii urmatori. Desi lucrez din greu pentru a aduce trupa la un nivel profesional permanent crescator, rezultatele se arata incet. Azi, daca vrei sa iti pastrzi trupa si devine jobul tau principal, trebuie sa fii un manager propriu bun, dincolo de a fi un muzician. Trupa nu a fost niciodata un hobby pentru mine si ma tine in prezent foarte ocupat. Astfel, bineinteles ca trebuie sa o tratez ca pe un loc de munca zilnic pentru a face lucruile sa mearga.

Ce fac celelalte proiecte ale tale, Gaszimmer, Dead Like Flies si Resonance? Umbla vorba prin targ ca numai Tombstone Highway a supravietuit…

HM:Toate proiectele mele sunt moarte si ingropate din diferite motive, dar mai degraba deoarece nu am timp sa urmaresc toate aceste lucruri. Mi-am pierdut si interesul pentru unele genuri, am preferat sa ma concentrez pe ceea ce mi se potriveste pe langa FT, si aceasta este Tombstone Highway. Totodata, trupa aceasta e complet diferita de FT si nu apartine Metalului Extrem, deci am sansa sa lucrez intr-un mediu diferit. Ocazional, fac parte si din alte proiecte ca si invitat, in trupe intovarasite si prieteni vechi.

Sunetul FT e un adevarat mars printre genuri – “Love’s Burial Ground” are un feeling old-school, in timp ce “Negative Megalomania” e progresiv si groovy. Pun pariu ca lucrurile nu se vor opri aici, nu-i asa?

HM: Imi place sa ofer mereu ceva nou cu fiecare album. Stagnarea reprezinta moartea muzicii. Bineinteles ca avem nevoie de certitudini ca, sa zicem, AC/DC, dar avem nevoie si de trupe capabile de o oarecare evolutie, in special in aria Metalului Extrem. I-am admirat mereu pe cei din Paradise Lost pentru ca au schimbat mereu ceva la fiecare album, reusind sa pastreze permanent acelasi feeling. Ultimele doua albume m-au cam dezamagit, deoarece au facut un pas inapoi, in loc sa faca ceva nou. Nu vreau sa i se intample asta trupei FT, deci incercam mereu sa ne pastram caracterul, dar adaugand cateva noutati piperate fiecarui album, pentru ca lumea sa nu stie la ce sa se astepte. Le pastreaza lumii interesul si asteptarile ridicate. Noul album nu va fi o exceptie, e un amalgam al riffurilor FT clasice si elemente noi, dar cu siguranta am reusit sa depasim toate albumele noastre precedente.

Compilatia/ Best of „Vol. 5: 1999-2009”  este o surpriza neasteptata din partea FT. Ar putea fi numita o adevarata productie “Live in Studio”, continand coveruri  Black Sabbath, Black Flag, cat si Nirvana. Aduce aceasta inregistrare ceva vechi acoperit in coli noi si negre sau vice versa? Nu, se pare ca “Spectres  Over Venice” ne duce catre ultima optiune… Spune-ne cateva cuvinte despre acest album.

HM: In primul rand, cu acest album am dorit sa sarbatorim 10 ani de activitate. In al doilea rand, am vrut sa reinregistram majoritatea pieselor semnificative in aceeasi componenta si cu acelasi sound. Ne-am gandit ca cel mai bun mod de a face asta era sa le inregistram live in studio, cu un sunet potrivit, aspru, dar puternic si actual. In opinia mea, rezultatul e extrem de satisfacator, acestea sunt cele mai bune versiuni ale pieselor. Albumul e si o reprezentatie apropiata a recentelor noastre concerte, desi bineinteles include mai multe piese decat un concert obisnuit, cu cateva piese ce nu le vom canta live in viitor, cel putin pentru un timp indelungat. Acesta e motivul pentru care s-a pus un accent special pe materialele vechi. Coverurile sunt un cadou ce l-am inclus pentru fanii nostri; am ales niste trupe ce ne plac si am considerat ca aceste piese sunt grozave pentru a fi redate intr-un stil FT, asa ca am facut-o. Adica, nu e mai bine decat a face un cover Mayhem sau Darkthrone? “Spectres Over Venice”este o piesa “noua”, adica scrisa dupa “Negative Megalomania”.
Cred ca e un compromis bun intre productiile noastre vechi si noi, dar mai presus de toate, e o piesa exceptionala. Imi place atat de mult, incat m-am hotarat sa o reinregistrez intr-o versiune studio perfectionata pentru urmatorul nostru album, “Under Saturn Retrograde”.  Tocmai am terminat inregistrarile si noua versiune o intrece pe cea din “Vol 5”, veti vedea ! Cred ca fiecare fan adevarat FT ar trebui sa ia dublul album “Vol 5: 1999/2009”  deoarece e un material de buna calitate, are un ambalaj bun si gros si costa cat un CD obisnuit. Ce naiba vreti mai multi decat atat? “Vol 5” nu e un “best of”, e mult mai mult decat atat.

Exista un aspect interesant despre care-mi doream mult sa te intreb – toate copertele albumelor voastre sunt alb & negru, in afara ultimelor doua lansari (inclusiv nelansatul “Saturn Retrotgrade”).  Are acest fapt o semnificatie aparte? Tonurile aurii si “murdare” sunt apocaliptice…

HM: Imi pare rau sa te dezamagesc, dar singurul motiv este ca acum avem un buget mai mare de la casele de productii, asa ca putem in sfarsit printa coperti colorate. Pe langa acest motiv, primele 4 albume n-au avut nevoie de culori, graficele aratau bine in alb si negru, deci n-au fost probleme. “Vol 5” a avut nevoie de culori deoarece coperta arata ca cea a albumului “Vol 4” al celor de la Black Sabbath, si noul “Saturn Retrograde” va avea culori deoarece acest design arata bine in aceste tonuri oarecum murdare…

FT este unul dintre pionerii genului “Dark Metal”, armonizand perfect cele mai profunde sentimente cu riffuri sumbre. Daca ai putea eticheta aceasta muzica, ai numi-o…

HM: Momentan, ne place sa definim genul ca “Nihilistic Black Rock Unlimited”. Cred ca i se potrivesc tuturor influentelor noastre si soundului recent. Dar din moment ce imbogatim sunetul cu idei si stari noi, este o definitie permanent schimbatoare. Cred ca eticheta “Nihilistic Black Rock Unlimited” este o aproximatie ce-ar merge pentru o perioada destul de lunga.

Repulsia ta fata de scena Black Metal, tineretul din ziua de azi şi chiar scena Metal a propriei tale tari nu este grea de observat. Cum ai ajuns la acest punct? Ar putea fi starea de ignoranta un simptom a evolutiei personale, sau este doar o altă stare de spirit

HM: E o intrebare complicata… Cu privire la prima parte a intrebarii tale, repulsia mea fata de scena Black Metal provine din experientele negative cu asa-numita “scena”  si lumea implicata in ea de-a lungul anilor… Ar fi prea multe lucruri de mentionat, dar ceea ce urasc cel mai mult la aceasta miscare Black Metal, in special dupa anul 2000, sunt urmatoarele: conformismul total al trupelor si ascultatorilor; atitudinea limitata; poserii ce cred ca sunt adevaratul Black Metal si ca tu esti un poser; complexul de inferioritate fata de trupele din Europa de Nord; casele de discuri rip-off; forumurile Black Metal; neprofesionalismul absolut al multor trupe, case de discuri si organizatori de concerte; dorinta de a pastra totul restrictionat la un numar mic de persoane in timp ce intreaga scena a devenit un obiect comercial de 12 ani incoace; ignoranta muzicala a majoritatii; oamenii ce vorbesc rahat despre tine, dar nu ti-au vorbit niciodata; invidia sterpa si rivalitatea dintre trupe…
Asta ca sa numim cateva lucruri. Tinerii (insemnand intre 12 si 22 de ani) reprezinta 90% din scena actuala Black Metal, si acum intelegi de ce urasc majoritatea tinerilor, haha. Lasand la o parte glumele, sunt o mie de motive pentru care poti uri tinerimea de azi, avand in vedere ca majoritatea sunt o gramada de retarzi si aroganti, desi urasc societatea in general… Nihilismul nu are neaparat nevoie de un motiv sa urasca societatea si lumea, ci dorinta de a fi nociv si ostil cu altii si institutii.  Ma simt satisfacut insemnand un pericol pentru societate si imi vad trupa ca fiind un vehicul ce raspandeste violenta, dezordine si autodistrugere. Dar acestea sunt lucruri personale, si nu mai doresc sa vorbesc despre ele… Exista un design in spatele a ceea ce fac, dar am incetat sa vorbesc despre acesta acum cativa ani, te rog sa accepti acest fapt.

Nihilism, Nonconformism, Pesimism, forta Saturnului Retrograd, Mizantropie si Antisocialul sunt cunoscute ca fiind elementele principale ce alimenteaza focul intern al muzcii voastre. Exista ceva mai mult decar aceste notiuni negative, dar puternice?

HM: Nu cred, acesti termeni includ un orizont vast de emotii, stari si ganduri, si cred ca sunt reprezentativi pentru toate tematicile trupei. Poate ambitie, stima proprie, pasiune, instinctul de supravietuire sunt fortele pozitive ce ma ajuta sa merg pe acest drum, pe langa fortele negative deja amintite.

Ce aduce muzica in viata ta? Din ce am citit, creatia este cu siguranta o experienta personala, dar cum iti percepi propria muzica dupa ce o asculti si o procesezi iar si iar?

HM: Bineinteles ca muzica e o experienta personala si mai presus de toate, o nevoie personala. Nu pot trai fara a o asculta si a o crea, e ceea ce ma face sa merg mai departe. Sincer sa fiu, nu-mi ascult albumele dupa ce sunt gata, prefer sa privesc spre viitor si sa creez lucruri noi, desi imi place procesul studio/inregistrari, deoarece pot vedea cum mi-au iesit piesele zi dupa zi. A asculta rezultatul final e mereu o satisfactie imensa, in special deoarece pun mult efort in ceea ce creez, deci am asteptari mari de la mine insumi si ceea ce fac ca si muzician. Incerc mereu sa  dau tot ce e mai bun; daca imi ating scopul, sunt extrem de mandru de mine insumi si de ceea ce am facut. Am un  mare simt competitiv, imi place sa fiu cu un pas in fata celorlate trupe.

Exista cateva trupe ce-ti plac in mod special acum?

HM: Imi plac mereu diferite genuri, e greu de zis, desi cateva dintre trupele ce le-ascult recent sunt: Goatwhore, Down, Arson Anthem, Eyehategod, Life Of Agony, Cavity, Buzzoven, Black Label Society, Danzig, Dax Riggs, Iggy & The Stooges, ca sa numesc cateva…

Pe 7 noiembrie, veti canta pentru prima oara in Romania, impreuna cu Saturnus si October Tide. Ai fost anterior in turneu cu aceste trupe? Aveti asteptari in ceea ce priveste concertul, lumea sau insasi tara?

HM: Nu prea stiu, nu am fost in Europa de est inainte, deci e ceva nou pentru mine. Sunt foarte curios de reactia audientei. Sper ca va fi un numar mare de lume la show si ca le va placea de noi. Sper sa castigam cativa fani noi, avand in vedere ca nu stiu cat de populari suntem acolo. Vom din noi ce avem mai bun! Sunt destul de curios si in privinta mancarii. Apropo, e mereu placut sa vizitezi tari noi, cred ca totul va fi interesant. Sunt mereu dornic sa vad restul lumii si e minunat sa vezi locuri nemaivazute pana atunci.

Care sunt urmatorii pasi?

HM: Voi continua sa lucrez la promovarea trupei, pentru a sustine noi concerte; voi lucra la lansarea noului album “Under Saturn Retrograde” si tot ce tine de acesta; am sa lucrez la reeditarea albumelor vechi si la cateva aspecte legale. Mereu sunt multe lucruri de facut pentru trupa…

Multumesc pentru timpul acordat, ne vedem in cateva zile! Ultimele cuvinte pentru cititorii romani?

HM: Sper sa va vad la show ! Vrem ca toti sa o luati razna cu muzica noastra ! Cumparati-ne albumele si tineti-va la curent vizitandu-ne siteul: www.myspace.com/darknessinstereo . Multumesc pentru interviu si ne vedem in curand ! Ramaneti Negativi !

1 Noiembrie