Doru Atomei – interviu Arbor Mundi Magazine

Salut ! Sunt Dani de la Arbor Mundi e-magazine si am cateva intrebari pentru tine :

Salve Dani si bine te-am gasit. Hai sa vedem cu ce te pot ajuta.

   Multa lume s-a bucurat la stirea cu privire la aparitia unui nou numar Kogaionon intr-o editie mai speciala a deja celebrului fanzin pe care-l editezi de 8 ani. Au fost zvonuri contradictorii, s-a lasat un pic asteptat, insa pana la urma a devenit certitudine si iata ca ne aflam in fata unui nou capitol din existenta Kogaionon-ului. Care a fost de fapt situatia?

Este foarte greu sa mentii ceva in viata daca nu ai timp. Doar cu daruire poti sa supravietuiesti, nu sa traiesti intens. Regret imens anii de studentie, cand aveam timp sa fac zeci de reviste, dar atunci nu aveam bani, desi devotamentul fata de o astfel de cauza a ramas acelasi. Nu conteaza ce s-a auzit, nr.8 a aparut la inceputul acestui an deci Kogaionon magazine continua sa existe !

   Indiferenta cu care e tratat Kogaionon-ul in Romania de catre multi iubitori de Underground te poate duce cu gandul la abandonul luptei contra ignorantei, inculturii si prostiei atat de manifeste pe aceste meleaguri? Prin revista care o realizezi ai reusit sa deschizi totusi niste minti, sa le faci sa gandeasca si sa vada realitatea cu alti ochi. Sunt niste rezultate notabile, cu care nu se pot mandri multi. Ce parere ai tu despre rezultatele obtinute in acesti ani grei ai recesiunii metalice din Romania?

Nu am dorit sa deschid minti si nici ca revista mea sa devina un curent de opinie, asemenea miscarilor politice (e doar muzica, atat !!!). Ignoranta de care vorbesti este prea mult spus. In Romania exista multi iubitori de Underground Metalic (poate mai multi decat inainte, sau mai putini, habar n-am) dar lipsa banilor, prioritatile materiale si lipsa unei educatii corecte fata de muzica au facut din acesti multi/putini fani sa trateze gresit un astfel de curent. Fiecare om are libertatea de a decide. Insa preturile ucigase descurajeaza orice buna intentie de a trata fair-play un curent muzical ce a parut din pasiune si pe care unii il trateaza doar ca o afacere. Adaosurile imense, lacomia unora au facut la nivel mondial sa apara pirateriile de calitate, MP3-urile si altele. Nu vad o recesiune metalica in Romania pentru ca nu am vazut niciodata o inflorire a genului. A fost acum vreo 5-10 ani o perioada de traire intensa si cam atat. Pragmatismul in stil occidental/american ne invata zi de zi sa fim mai realisti, mai putini visatori si mai critici. In cele din urma este un lucru bun, daca stii/vrei sa-l percepi constructiv. Incultura si prostia exista pe toate meleagurile, nu numai la noi. Si ca sa revin la prima parte a ideii tale, cred ca este incorecta afirmatia : Kogaionon-ul a fost tratat cu indiferenta. Aceasta revista s-a adresat doar celor ce doreau intr-adevar sa o citeasca si atat !!!

   Cu Kogaionon-ul de fiecare data e altfel. Ai stiut mereu sa faci ceva nou, inedit, pastrand totusi traditia calitatii.
Cum reusesti acest lucru?

Cred ca avem puncte de vedere diferite. Eu consider ca am un mesaj invechit raportat la nou, la moda, la tot ceea ce exista acum. CLASIC as putea descrie eu continutul revistei. Restul, sunt detalii?

   Nu te-ai gandit la o editare pe Cd a tuturor numerelor aparute pana acum din Kogaionon, ca un tribut adus trecutului? Ar putea foarte bine sa insoteasca un viitor numar Kogaionon….sau nu va mai exista un viitor numar tiparit? Te vei dedica total formatului electronic (webzine)? Cum merge treaba cu webzine-ul si cu emisiunea radio pe care o realizezi/ realizai in Suceava? In noul numar adresa de contact e din Ploiesti. Sa inteleg ca ai parasit Suceava?

Prea multe intrebari intr-un calup. Hai sa le iau pe rand?
Ar fi o idee interesanta CD-ul, dar nu mai am respectivele fisiere. Daca cineva se risca sa le scaneze, sau sa culeaga textele, putem discuta. Dar cred ca este un proiect nascut mort.
In acest moment exista discutii in sensul de a scoate un nou numar spre sfarsitul acestui an, dar raspunsul corect il voi putea da cam peste vreo doua luni.
Webzine-ul este o forma mai comoda de a comunica si va exista si in continuare.
Emisiunea radio este o poveste incheiata de ceva vreme. Motivul este mutarea mea de aproape doi ani in Ploiesti.

   Care crezi ca va fi viitorul metalic prin prisma Internetului? Ce modificari crezi ca va mai aduce aceasta inovatie asupra fenomenului Underground?

Am prea putine repere iar datul cu presupusul este un mod speculativ de a-ti da importanta.

   Multi te stiu, putini te cunosc. Ce spirit salasluieste sub fatada materiala a corpului pe care-l imprumutam cu totii in acest episod al existentei noastre, episod pe care unii il numesc viata? Care e opinia ta despre rostul si rolul nostru pe acest pamant? E oare pamantul doar infernul altei planete?

Colegule, sunt vorbe prea mari pentru starea mea actuala. Pe scurt, viata este preludiul mortii. Fiecare incerca sa-si arda in modul cel mai placut chibritul primit de providenta/divinitate/necunoscut. In final, totul se transforma in lumanare, ceara, cenusa sau alte substantive caracteristice acestei teme. Cred ca Sopor Aeturnus ar putea sa-ti ofere un spectru mai larg in ceea ce priveste tema viata/moarte.

   Ioan Petru Culianu spunea in „Gnozele dualiste ale Occidentului” ca „Diavolul este o necesitate a primei reflectii asupra lumii.” Cum vezi tu acest tip de abordare?

Nu-mi transmite nici un mesaj acest citat. Probabil ca intr-un context adecvat aceste cuvinte ar putea fi dezvoltate mai profund. Cel ce crede in Dumnezeu crede si in existenta Diavolului. Dar nu este conditie obligatorie sa raportezi totul la contraste. Ele te ajuta sa-ti colorezi viata, dar reperele pot fi infinite. Depinde de dorinta/puterea ta de a-ti explora interiorul. Unii o spun crez. Altii nu se grabesc sa catalogheze.

   Gregory Corso definea poezia, fericirea si moartea astfel: „Poezia inseamna a cauta un raspuns. Fericirea inseamna ca exista un raspuns. Moartea inseamna a cunoaste raspunsul.” Cum definesti tu aceste trei concepte esentiale ale acestui episod al existentei umane?

Este doar un alt punct de vedere cu care eu nu sunt de acord. Poezia este o forma de traire, de exprimare ca toate celelalte arte. Fericirea are opus, deci se elimina din discutie. Moartea este ceva ce nu poate fi controlat inca (fizic vorbind). De ce trebuie tot timpul sa ne dam raspunsuri ? Daca ai citit revista mea cu atentie, ai remarcat urmatoarea fraza, obsedanta continuu pentru mine : Raspunsul este Dumnezeu. Care este totusi intrebarea ?

   Spuneai intr-un interviu ca ceea ce faci tu nu ar putea face parte din cadrul jurnalistic. Ce te-a determinat totusi „sa te joci” de-a jurnalismul? W. Faulkner spunea in „Neinvinsul” ca „cei care pot actioneaza, iar cei care nu pot – si sufera destul din cauza asta- scriu.” Crezi ca asta e motivul pt care noi facem ce facem ? Crezi ca asta e motivul pentru care altii scriu?

Nu fac parte din cadrul jurnalistic pentru ca asa doresc eu sa cred. In schimb, sunt si prieteni care vor sa creada ca fac parte. Toata lumea are dreptate, depinde cum vrei sa privesti. Actiune inseamna mai mult decat exemplul tau. Da, dintr-un punct de vedere, faptul ca scriu si nu cant ar putea explica afirmatia lui Faulkner. Dar totul suna ca o frustrare. Nu ma regasesc in ea si stim multe exemple in care cel care scrie are si trupa si distributie si label, daca ne referim strict la Metal. Important este ca ceea ce scrii sa trezeasca interes. Daca e facut intr-un mod gresit sau corect, mai putin conteaza. Subiectivismul cititorilor nu a fost niciodata un mod profesionist de cuantificare a calitatii. Este doar un efect?

   In ultimul numar Kogaionon iti exprimai profundul regret asupra scaderii valorii Underground-ului actual, avand nostalgia anilor de glorie ai scenei metalice. Chiar crezi ca proportia valorilor nu mai respecta clopotul lui Gauss? Oare nu e cumva acest punct de vedere determinat de faptul ca avem cu totii nostalgia trecutului, ca perioada adolescentei e cea mai reprezentativa pentru noi, ca experientele traite atunci continua sa aiba peste ani cele mai puternice si mai trainice amintiri? Cine poate sa uite prima iubire, indiferent daca e vorba de o persoana, o trupa sau orice altceva, care ne provoaca trairile cele mai intense si mai extanziante? Nici pe departe nu incerc sa fac o pledoarie a curentelor „la moda” ci vreau sa gasesc doar o explicatie a opiniei tale referitor la noul val metalic.

Da si nu. Clopotul lui Gauss exista in fiecare din noi. Depinde de perioada de raportare. Se poate sa fie corect tot ceea ce ai spus. Insa combinam doua aspecte complet diferite : calitatea si nostalgia. Daca as fi scos doar un numar din revista sau daca activam doar de vreo 5 ani, s-ar fi putut lua in calcul o eventuala impletire. Inclin sa cred ca am discernamantul necesar pentru a separa calitatea de mediocritate, fara ca subconstientul sa dicteze. Ca sa-ti dau un exemplu, un organizator de concerte roman m-a rugat sa-l ajut in aducerea a doua trupe Metal extrem de valoare de afara, care sa aiba impact asupra fanilor. Mi-a luat destul de mult timp sa ma decid care ar fi aceste trupe. Acest lucru inseamna ca in ziua de azi majoritatea trupelor ajung la un fel de liniarizare a mesajului, fara sinusoide remarcabile. Adica deloc originalitate, fond sau expresivitate? doar forma !

   Maurice Maeterlink considera inteligenta drept capacitatea cu ajutorul careia vom intelege, pana la urma, ca totul este de neinteles. E oare capabil creierul uman sa inteleaga ceva atat de complex ca el insusi?

Ohhhh, prea profund pentru mine acum ! Nu stiu, prietene, chiar nu stiu. As putea sa simulez o divagare bazata pe paradox, doar pentru a confuza, dar sunt altii care le stiu pe toate. Iti promit un raspuns pertinent in urmatoarea viata!

    Iti multumesc mult pentru rabdarea si buna-vointa cu care mi-ai raspuns la acest interviu, chiar daca a fost mai putin conventional, si iti doresc mult succes in continuare si multe Kogaionon-uri tiparite….

Mai putin conventionala este existenta noastra ! Cu placere. Si tie cele bune ! Underground will never die !!!

Martie 2003.