Code 666

 Buna Emi. Hai sa incepem acest interviu asa cum se obisnuieste in 99,9% din interviurile pe care ne-am obisnuit sa le citim in ziua de azi. Se pare ca A.C. Milan este cea mai buna echipa dupa primele trei etape din Liga Campionilor. Cand crezi ca vom putea vedea pe tricoul lui Rivaldo un banner promotional pe care sa fie inscriptionat „Code666”, he, he? Probabil atunci cand Shevchenko va fi un fan Rakoth, iar Nesta un fan Aghora.Un inceput bun pentru echipa ta preferata., nu-i asa?

„Nici o urma de indoiala in aceasta privinta, ! Martea trecuta, am fost pe ‘Olympiastadion’ din Munich sa vad meciul, ca de obicei, si recunosc ca am fost super incantat de performanta! In momentul de fata suntem liderii sub-ligii nationale si sa speram ca o s-o tinem tot asa! Este un sentiment deosebit sa vad din nou AC Milan alaturi de cele mai bune echipe din Europa; am asteptat 10 ani, de pe vremea fantasticului trio: Van-Basten-Gullit-Rijkaard. Anul acesta ii avem pe Rivaldo, Shevchenko, Rui Costa, Maldini, Seedorf, Nesta, Redondo, Leonardo si Inzaghi…Nici asa nu-i rau, dar cu toate acestea, cluburi ca Real Madrid sau Arsenal…sunt mult mai puterncice decat al nostru…, sper sa putem diminua prapastia cat mai curand cu putinta. Principalul scop al AC Milan, in acest moment, este sa faca un fotbal de calitate nu sa fie cu gandul la scorul final…Este ciudat, dar acest lucru este valabil si pentru Code666: imi doresc sa „produc” trupe de calitate si nu neaparat sa vand cantitati mari de albume de doi lei… Desigur, as fi fericit sa vand milioane de exemplare, dar nu este obiectivul meu principal…, cam tot la fel se poate vorbi si despre AC Milan.”

   Cum este toamna in Italia, in Milano, mai precis? Esti de acord ca acest anotim este doar un preludiu al celui mai frumos, iarna? 

„Nu locuiesc in Milano, dar ador toamna si este super sa locuiesti undeva la tara in aceasta perioada, asa cum fac eu…, chiar daca anotimpul meu preferat este primavara, atunci cand fetele incep sa se dezbrace, oamenii incep sa iasa la plimbare sa se simta bine…
Bineinteles, tot primavara au loc cele mai importante meciuri de fotbal din tot sezonul…”

   Miskatonic University este un nume necunoscut pentru mine (la fel cum imi este si istoria lui, daca imi amintesc de zilele anului 1995), dar pentru este vorba de mult mai mult decat o simpla trupa. Ce imi poti spune despre actuala voce a lui Emi? Ce zici, e posibil sa-l vedem pe boss-ul de la Code 666 cantand in vreo trupa? Cum imi poti descrie astazi intreaga poveste a trupei tale? 

„Hehehe… Miskatonic University (cu pseudonimul Miska) a fost prima mea trupa, infiintata in 1992. A fost cu mult inainte de a-mi da seama ca prefer sa conduc un label si sa fac A&R in locul peregrinarilor si al turneelor prin toata Europa, intr-o camioneta de tot rahatul, dormind in locuri pe masura si mancand ., binenteles, toate prostiile.
Trecand peste toate astea, marturisesc ca mi-am iubit trupa si intr-un fel chiar si acel mod de viata.Acum sunt mai batran si sexul, drogurile si rock’ n’ roll nu mai sunt de nasul meu.Mi s-a cerut de multe ori sa cant in diverse trupe, inclusive trupe cu care Code666 are contracte, dar am refuzat de fiecare data.Nu sunt un vocalist atat de bun si cred ca ar fi usor stanjenitor si jenant sa activez intr-o trupa care scoate album la propriul label..
Ei bine, Miska a fost o trupa de hardcore, cu tendinte evidente spre punk si prea putin spre metal, asta inseamna ca ar fi cu mult prea diferit de ce fac acum cu Code666. Acei 10 ani de dinainte au fost o sursa foarte bogata de experienta pentru actuala mea slujba: a fi fost un musician de underground frustrat, m-a ajutat si invatat foarte multe in ceea ce priveste comunicarea cu trupele underground; am invatat sa le inteleg toate frustrarile, nevoile, cerintele si problemele. In esenta, cred ca cea mai mare calitate a label-ului meu este relatia fantastica pe care o am cu toate trupele.”

   Crezi ca poti sa-mi faci cateva marturisiri referitoare la conotatiile activitatii tale musicale de comercializare de casete, in 1985? Ce s-a inatmplat cu Boundless Records…? Ce s-a inatmplat cu tine, de la data cand ti-am luat primul interviu si pana acum? Hybris, Nihili Locus… Ai avut 5 trupe sub banner-ul tau. 

” Cred ca am inceput la fel ca oricare: prin a iubi muzica metal, in anii ’80 nu era deloc usor, mai ales pentru un oras micut din Italia, care nu avea un magazine metal, nu dispunea de reviste metal, nici trupe metal si nici emisiuni radio pe aceasta tema.; asa ca am inceput sa comercializez si sa fac schimburi in lume cu tot felul de casete inregistrate destul de prost, folosind metoda clasica: scrisori (scrise de mana), fluturasi trasi la copiator si, desigur, pasiune fara limite.
In 1992 am infiintat trupa mea Miska si ne-am decis sa ne ocupam personal de productie astfel incat sa avem control deplin asupra muzicii noastre. asa a luat nastere Boundless Records , fara a sti absolut nimic despre industria muzicala. A fost un fel de scoala pentru mine. Zi de zi, invatam ceva, puneam in practica altceva.pana cand am devenit managerul de label care sta astazi de vorba cu tine.La scurt timp dupa aceea am decis sa ne ocupam si de productia altor trupe, asa ca am semnat cu Nihili Locus si Hybris, in timp ce partenerul meu a semnat cu Brain Boozers si Out of Order…A fost destul de dificil pentru ca noi nu aveam bani, nici experienta si nici macar vreo idee despre cum se conduce un label, dar amintesc din nou, a fost o perioada extreme de utila pentru mine. Acum nu mai fac aceleasi greseli pe care le-am facut la inceput, evitand sa cad in tot felul de capcane cu Code666.”

   Bani, bani si iar bani, sunt drogul fara de care nu putem supravietui in aceasta lume si viata materialiste. Este Emi un om de afaceri satisfacut ? Este dificil sat ii pe picioare un label in Italia? Crezi ca ar fi vreo diferenta sa faci asta in alta tara? 

„Este ingrozitor de dificil si nu sunt deloc un om de afaceri satisfacut.De fapt nici nu cred ca pot supravietui cu code666.Poate este ciudat sa privesti din afara, pentru ca avem o reputatie de label serios si de calitate.
Avem peste 12-13 albume realizate si peste 40.000 de copii vandute din intregul catalog, dar cu toate acestea, inca sunt fortat sa am alte slujbe in paralel pentru a supravietui: de fiecare data cand am timp liber sunt la un centru de monitorizare a slujbelor si lucrez pentru cateva zile fie in fabrica, intr-un birou sau orice altceva.
Este bine ca poti gasi slujbe destul de repede si usor in ziua de azi, altfel as fi fost fortat sa ma folosesc de o parte din banii de la Code 666 pentru a-mi plati facturile personale. Si nu vreau sa ajung la asa ceva, prefer sa reinvestesc veniturile in proportie de 100 %, pentru ca inca avem nevoie sa dezvoltam label-ul si cred ca sunt obisnuit cu ideea de a face acum niste sacrificii pentru un maine mai bun.”

   Code666 (subtitlu: underground culture for undeads) suna destul de ciudat. In 1999 ai inceput cu o fanzine trasa la copiator, iar acum detii un label respectabil. Cum ai ajuns la astfel de nume?
De ce l-ai ales? Esti un ateist, din cate stiu, iar semnificatia numelui label-ului tau este cam satanista, daca nu ma insel., gresesc? 

„Da, sunt ateist. Si nu, labelul Code666 nu este unul satanic, acelasi lucru este valabil si pentru zine. Code666 este titlul filmului meu preferat, un film mexican independent foarte greu de gasit (a fost filmat in 1979), un film pe care pur si simplu il ador.Imagineaza-ti o combinatie intre ‘Lost Highway’, ‘The Holy Mountain’ si ‘Sin City’ regizat de Frank Miller.Acest film ma reprezinta 100%, asa ca mi s-a parut un nume perfect pentru labelul meu. M-am decis sa ma ocup de o fanzine xeroxata dupa ce am parasit Boundless Records, doar pntru ca trebuia sa ma pun pe picioare (a fost o perioada extrem de proasta pentru mine personal), dar s-a intamplat ca aceasta sa mearga chiar foarte bine si am avut un success deosebit. Asa ca am decis s-o transform intr-un label si sa ma intorc la pasiunea mea mai veche., cam asta este tot.”

   RAKOTH a fost un real success pentru labelul tau: peste 7500 de exemplare vandute, iar acum rusii au incheiat contract cu Earache. AGHORA este o alta trupa de calitate si reprezinta trupa cu albumul cel mai vandut al labelului tau. Se pare ca „mirosi” trupele care au impact la ascultatori, gresesc? 

„Ei bine, fac tot posibilul sa gasesc trupe originale si, de obicei, cand produci ceva nou si divers reusesti sa atragi atentia fanilor si a presei.Exista si cazuri cand reactiile nu sunt pozitive pentru ca nu toata lumea intelege ceea ce trupele vor sa exprime, dar exista deja labeluri mari ca Nuclear Blast sau Century Media care pot vinde imitatii de trupe de calitate cu milioanele de exemplare. Eu nu pot si nu vreau sa joc in aceasta liga, asa ca ma concentrez asupra muzicienilor ciudati. Incerc sa le ofer exact ceea ce au ei nevoie pentru a se remarca si pentru a produce muzica in cele mai bune conditii, incerc sa ma ocup de aranjamentele de promotie, de planurile de marketing sau de tot ceea ce ii poate ajuta sa se dezvolte.”

   Ephel Duath este o alta trupa de calitate si cred ca semnarea unui contract cu tine chiar dupa ce au lansat primul lor demo, „Opera”, a fost un pas intelept.
„Phormula” a primit multe recenzii entuziaste, cu toate acestea rezultatele din vanzari nu reflecta deloc acest lucru. Paradox, o imagine falsa, exista vreo explicatie coerenta pentru acest fenomen? Din cate stiu, tu esti managerul lor de cand a plecat Giuliano…

„Sincer, nu am nici o explicatie pentru acest fenomen…
„Phormula”a fost un mare succes in ceea ce priveste criticile si recenziile din presa, dar cu toate acestea, cel mai prost vandut album de pana acum. Este greu de inteles cum s-a intamplat si de ce mai ales ca vorbim despre un album revolutionar, cu adevarat inovativ. S-a intamplat acum 2 ani, insa de atunci nimeni nu a putut sa dea o explicatie rezonabila pentru ceea ce s-a intamplat, pentru ca nimic nu s-a schimbat. Primim destul de multe e-mailuiri de la trupe care sustin ca sunt influentate in principal de Ephel Duath, dar se pare ca albumul a fost la fel de bine primit si in randul muzicienilor si printre ziaristi. Nu si din randul oamenilor normali…, poate este un album mult prea avantagardist, poate ca nu este menit sa placa tuturor sau poate este un album de rahat si sunt eu atat de idiot incat nu imi dau seama…, pur si simplu nu pot pricepe…Acum au semnat cu Earache si sunt managerul lor. In prezent sunt in studio pentru a inregistra noul album…este absolut suprem acest material, dar imi este teama de aceleasi reactii: mult prea avantgardist pentru scena actuala sau pentru piata muzicii de azi…Vreau sa spun ca daca exista persoane care chiar cred ca trupe mediocre ca …And Oceans sunt cele mai bune ‘Avantgarde extreme-metal’, atunci imi este clar de ce nu exista nici spatiu si nici locul potrivit pentru Ephel Duath.”

   Mi-ar placea sa stiu cateva detalii despre trupele cu care lucrezi tu acum. 

„Desigur, pornind in ordine cronologica, prima mea trupa a fost Rakoth din Rusia-am semnat cu ei dupa ce am ascultat un demo de rahat inregistrat prost undeva in garajul lor. Pana acum au scos doua albume la code666 (‘Planeshift’ and ‘Jabber’ works), inainte de a semna cu Earache, care a scos ‘Planeshift’ sub licenta. In prezent sunt in studio pentru a termina ‘Tiny Death’, noul album pe care abia astept sa-l ascult. Apoi a fost Ephel Duath cu „Phormula”, iar a treia a fost Aghora.
Am fost foarte norocos sa fi intalnit trei trupe super (diferite una de alta, insa toate indeplinind criteriile Code666) cu care sa-mi incep activitatea in label. Dupa succesul fantastic cu Aghora am semnat cu doua trupe din Suedia: Diabolicum si Bloodshed, amandoua au scos cate doua albume sub emblema code666, de obicei cu urmatoarea caracterizare: „Avantgarde-sophisticate-weird’…Nu imi place cand lumea crede ca imi poate anticipa reactiile, ei bine, prefer sa incerc sa obtin beneficii fara a face tot soiul de experimente, motiv pentru care a urmat Abortus cea mai ‘classic heavy metal band’ trupa a mea. Destul de ciudat, dar aceasta trupa a fost cel mai mare experiment pe care l-am facut vreodata. In 2002 am scos in acelasi timp doua albume super ale trupei Enid din Germania si Void of Silence din Italia. Din nou, sunt doua trupe diferite care au primit un feedback foarte bun. Acum ne pregatim sa lansam Negura Bunget, o trupa nemaipomenita care este inca destul de necunoscuta in Europa, cred ca ii cunosti destul de bine. Este de asemenea pe lista si un nou Nordvargr, o prima compilatie code666, noul Aborym, Manes, Atrox, Aghora, Diabolicum, Unmoored, Handful Of Hate, etc… ”

   Unholy si Breach sunt doua trupe de care esti foarte interesat. 

„Amandoua sunt printre trupele mele preferate, dar, din nefericire, amandoua s-au destramat recent. Asa ca in fiecare zi fac eforturi sa le conving sa se reuneasca si sa faca muzica alaturi de code666. De asemenea sunt in cautarea unei trupe care nu exista sau daca exista…atunci numai in mintea mea : o ciudatenie de black-hardcore cu o masiva doza de noise-break beats, voci inumane, atmosfera tribal-apocaliptica…, daca aveti idee de o astfel de trupa…trimiteti-mi si mie un email pentru ca are din start contract cu Code666.”

   Code666 inseamna patru persoane si Peppe (web-designer) ca membru invitat. Care sunt calitatile pe care ar trebui sa le aiba un angajat al de-al tau. Vezi vreo posibilitate ca eu sa lucrez pentru tine, he, he? 

„Daca vrei sa lucrezi pentru code666, nici nu mai sta pe ganduri, esti ca si al nostru! Serios! Incercam cu disperare sa gasim colaboratori insa se pare ca nu am gasit persoane potrivite pana acum care sa se adapteze cerintelor label-ului…
Principala problema este, desigur, cea a banilor: nimeni nu este platit in code 666 (nici macar eu)…si nu este chiar atat de simplu sau usor sa traiesti din glorie…, dar cine stie? Poate exista cineva la fel de nebun ca noi…”

   Code7 este o companie de management. Da-mi cat mai multe detalii, te rog. 

„Code7 si-a inceput activitatea prin a organiza concerte in Italia, dar este de asemenea o companie menita sa sprijine trupele astfel incat sa aiba cariera dorita. Fac acest lucru cu Ephel Duath si ma simt nemaipomenit de bine, pentru informatii puteti accesa www.code7.it ”

   Emi, ai aceiasi varsta ca mine, adica 31 de ani. Ai familie, copii? Cum arata o zi normala din viata ta? 

„Din nefericire nu am copii, desi mi-as dori sa am cat mai multi, insa prietena mea nu are aceasi parere…Asadar am 2 caini si 2 pisici care sa-mi tina companie pana cand voi primi si „da”-ul mult asteptat de la prietena mea…O zi normala din viata mea: ma trezesc pe la 11 dimineata, urmeaza micul dejun pentru mine si animalele mele, incep apoi lucrul la label in timp ce ascult muntele de promos pe care le primim in fiecare zi (de regula, 99,9999% este marfa de proasta calitate, asa ca nu este tocmai o incantare), apoi apare si prietena mea acasa pentru masa de pranz, desigur gatesc pentru amandoi, dupa care toata dupa amiaza mi-o dedic label-ului pana la ora 19, cand frumoasa mea se intoarce acasa pentru cina…, moment in care eu gatesc din nou pentru toata lumea, inclusiv caini si pisici, care se prefac ca sunt multumite…
Ma reapuc de munca la label si pana seara tarziu tot muncesc.
Daca am nevoie de bani pentru a-mi plati facturile, chiria, atunci sun la oficiul de slujbe si caut ceva de noapte, lucrez noaptea in fabrica, dupa care o iau de la capat. O exceptie la toate acestea sunt zilele in care Milan are meciuri…atunci situatia se schimba…Pare plictisitor din afara…, dar mie chiar imi place!”

   Ce poti sa-mi spui de label-urile metal din Italia ? In primul interviu pe care l-am facut mi-ai spus ca scena metalica italiana nu exista inca…, ce poti sa-mi spui acum despre intreaga activitate metalica? 

„Pentru multi ani buni, Avantgarde a fost singurul label metal din Italia si inca este numarul 1 din punctul meu de vedere, are numai trupe una si una si, in plus, o atitudine absolut remarcabila. Apoi a aparut Scarlet, care este un label aflat intr-o ascensiune foarte rapida, fiind focusat in principal pe power-metal si death-thrash. Desigur, mai sunt si alte label-uri interesante cum sunt Beyond Productions, Eibon Records si Inch Productions, dar sunt mult prea underground pentru a fi cunoscute in afara Italiei. Intreaga activitate metal din Italia este destul de slaba, lenta si nesemnificativa, dar trebuie spus ca in ciuda acestui fapt, exista cateva trupe italiene foarte bune…, pacat ca label-urile nu sunt la acelasi nivel.”

   Am observat ca pe site-ul tau exsta o divizie dedicata promovorii trupelor, un fel de webzine. Este o mare provocare pentru mine, serios…! Ce crezi ca trebuie sa evidentieze un interviu? Intrebari oficiale, raspunsuri pe masura, subiecte restranse…cam asta ar fi scenariul interviurilor din ziua de azi, in special pe taramul metal.
Esti multumit de aceasta maniera de a promova, de acest fel de comert? 

„Sub nici o forma! Cred ca 90 % din presa metalica este de doi lei, interviurile sunt orice si oricum, dar nu interesante, cu intrebari rasuflate si raspunsuri aburite, recenziile bune se obtin pe baza unui contract de publicitate si nu este prea mult spatiu pentru un jurnalism real, asa ca este patetic si fara nici un folos. Exista si cateva exceptii, iar „Kogaionon” este una dintre ele. Spre exemplu, interviurile pe care le faci sunt printre cele mai bune, serios….Cand citesc un interviu nu sunt interesat deloc in chestii comune si banale si este plictisitor sa incepi cu boigrafia, aboi noul album…si intreg scenariul in prestabilita ordine, care te scoate din minti…Imi place sa cunosc detalii despre viata trupei mai mult sau mai putin despre viata personala a membrilor, vreau sa aflu despre muzica lor, cum au compus-o cum au inregistrat-o, cu cine lucreaza, ce bugete au avut…ma incita sa aflu detalii legate de subiecte care nu au nici o legatura cu muzica…, cum este fotbalul…spre exemplu, ma tot framanta intrebarea „oare care este clubul de fotbal preferat al celor de la Emperor?”…as prefera sa stiu asta in loc sa-mi fie standardizata mintea cu tot felul de aspecte care deja au fost tratate de 1000 de ori…Este greu pentru mine sa inteleg de ce cineva ar cumpara tot felul de astfel de rahaturi in loc sa se cultive cu ‘Kogaionon’, sau ‘Ad Arma’ a lui Ledo Tadas.”

   Emi, cred ca este timpul sa incheiem aici. Iti multumesc pentru interviu si iti doresc mult noroc in continuare. O ultima intrebare:ai vazut sa se fi produs schimbari majore pe scena metal in ultimii 10 ani? Cum vezi tu scena metal de azi?

„Evident ca am vazut mari schimbari: Internet, spre exemplu. Acum 10 ani, totul era diferit , internet-ul a schimbat totul si lucrurile continua sa se schimbe progresiv. Cred ca peste alti 10 ani, scena metal va fi radical schimbata fata de acum: nu vor mai fi label-uri (sa speram ca va fi asa), trupele isi vor vinde muzica direct on line, fara tot felul de costuri de publicitate sau alte costuri adiacente, 90 % din trupe isi vor inregistra materialele in studiourile de acasa iar „batalia” se va duce pe taramul publicitatii: in functie de cat de bine stii sa te vinzi, vei inregistra si rezultatele, acesta este motivul pentru care cred ca pe viitor label-urile se vor transforma in agentii de promovare sau ceva similar. Poate ca marile case de discuri vor continua sa tipareasca CD-uri sau DVD sau cine stie ce alt format va fi atunci…., dar nu vad nici un viitor pentru un clasic si underground label cum este code666, cel putin nu asa cum este acum. Nu imi este teama de acest viitor, sa nu intelegi gresit, nu sunt genul de om care sa contemplez lumea schimbandu-se in jurul meu…., imi place sa improvizez sa ma schimb odata cu ea si sa ma dezvolt in consecinta…Cu cat lucrurile se schimba mai mult, cu atat munca mea devine mai interesanta si mai provocatoare…
Si pentru ca tot suntem la capitolul acesta, vreau sa-ti amintesc ca am re-modelat si refacut complet site-ul, asa ca iti doresc o calatorie placuta in noua dimensiune a label-ului, www.code666.net 

October, 2002.