Agalloch

Salutari John si bine te-am regasit! Cume este toamna in Portland/Oregon?

„Ei bine, am cam avut parte de o „vara indiana’, dar se pare ca, in cele din urma, a sosit si frigul cu zile terne si nopti lungi. Este suficient de frig incat sa fie necesar sa port haine de iarna, asa ca pot spune ca sunt incantat…si ca astept sa ninga…”

AGALLOCH s-a infiintat in Montana, mai bine spus in Missoula, locul de nastere a lui David Lynch. Cum e acolo? Un posibil „TwinPeaks”? Care e diferenta intre cele doua locuri in care ai stat?

„Montana este un stat foarte frumos. Jumatate din stat inseamna munti si paduri, iar cealalta jumatate consista in vaste campii. Este al patrulea stat SUA, ca marime, si cu toate acestea nu are deloc orase mari, metropole. Cred ca aici, in Portland si imprejurimi, populatia este mai numeroasa decat pe toata intinderea statului. Asadar, este foarte usor sa fii complet singur pe aceste meleaguri, mai mult, si mentalitatea oamenilor este pe masura: lipsita de prejudecati, chiar salbatica. Serialul Twin Peaks a fost filmat, in cea mai mare parte, in Snoqualmie, Washington (orasul natal al lui Windham Hell). Am fost de cateva ori la Snoqualmie si pot sa spun cu certitudine ca am fost ‘intampinat’ de aceeasi atmosfera pe care multe dintre filmele lui Lynch au conturat-o.”

Daniel Breyer este cel cu care ai infiintat trupa. Pe ultimul album, insa, el nu apare. Ce s-a intamplat? Este component dar nu participa la compozitii. este, poate, o forma politicoasa de a-i spune „la revedere” din AGALLOCH?

„Daniel este inca ‘unul de-al nostru’, atata doar ca, in momentul de fata, el este extrem de ocupat cu scoala-New York City, ceea ce inseamna ca poate fi alaturi de noi doar in vacante. Cu siguranta ca va participa pe urmatoarele materiale, indiferent ca vor fi EP sau un album intreg, asta ramane de vazut.”

Radacinile muzicale AGALLOCH provin din trupe Black nordice, amestecate cu riff-urile Doom/Death metalului suedez, dar si din trupe Folk Ambient Dark Apocalyptic. Sa inteleg ca moda te-a coplesit si pe tine acum 10 ani? Ce mai asculti din vechea garda? Vezi cu alti ochi acum acea miscare norvegiana Black Metal (incendieri, crime, sinucideri)?

„Acum 10 ani, eram mult mai interesat in Death Metal, in special de trupe ca Entombed, Morbid Angel, Xysma, Carcass, Amorphis, Sentenced, precum si de trupe in alt gen: Voivod, In The Nursery, Coil, Christian Death, Cocteau Twins, etc. Negresit, am ascultat Bathory, Beherit, Master’s Hammer, Blasphemy, Darkthrone si eram la curent cu tot ce se intampla pe scena norvegiana citind fanzine sau din corespondenta mea ‘underground’ cu diverse personaje. Cu toate acestea, a fost destul de dificil sa mentin aceasta continua informare, adica sa cunosc toata povestea…de vreme ce viata mea se desfasura si contura aici in Montana, atat de departe de Norvegia. Spre exemplu, n-am aflat de moartea lui Euronymous decat in decembrie 1993. Lucrurile s-au schimbat semnificativ cand a aparut Breyer, moment in care am intrat puternic in contact cu muzica Black Metal si cu trupele nordice. In prezent…, cerd ca nu ma insel spunand ca zilele de glorie ale Black Metal-ului au apus de mult timp…sau, cel putin in ceea ce ma priveste, sunt din ce in ce mai putin interesat de noul val de trupe ale acestui stil, indiferent ca sunt din Norvegia sau din alta parte. Insa ascult cu placere clasicii tuturor timpurilor acestui stil: Ulver, Darkthrone, In The Woods…, Burzum, Bathory, Forgotten Woods, Satyricon, Dissection si lista poate continua.”

Odata mutat in Oregon, l-ai intalnit pe Don Anderson si astfel a aparut demo-ul „From Which Of This Oak”.
Nu l-am ascultat, crezi ca am pierdut ceva? Cum suna ?

„Nu cred ca suna rau deloc, asa ca este posibil sa fi pierdut. Piesele au fost foarte bune, in mare parte, cu toate ca la capitolul performanta-interpretare am cam lasat de dorit. La acea vreme am fost disponibil doar pentru solo-uri, la care am improvizat din plin pe parcursul inregistrarilor.”

Trupa s-a completat mult mai tarziu, prin cooptarea prietenului tau Jason W. Walton. Consideri formula completa?

„Sigur ca da. Am avut nevoie de un basist. Lui i-a placut primul nostru demo si in plus era un bun prieten de-al meu inca din anul 1992…, asa ca a fost absolut logic si firesc sa-l cooptam in trupa.”

Daca ar fi sa privim mai atent, nasterea AGALLOCH a avut loc odata cu desfiintarea proiectului AEOLACHRYMAE. Mai mult, au aparut alte doua, SUSURRUS INANIS si NOTHING. Ce poti sa-mi spui despre toate aceste trupe?
Da-mi cat mai multe detalii.

„Susurrus Inanis este proiectul lui Breyer. In principal este bazat pe synth si voci dark, este foarte asemanator cu ceea ce a facut el pentru Agalloch. Nothing este proiectul lui J. William W. si este experimental in profunzime. O parte din compozitiile lui suna cam ca Autechre si Merzbow, iar o alta parte ca Lycia.”

SCULPTURED este celalalt grup a lui Don Anderson. Cum se impaca Metal-ul incalcit cu cel experimental, plin de msiticism?

„Ne intelegem la fel de bine in Sculptured, ca si in Agalloch. In cele din urma, suntem cam tot aceiasi trei tipi, exceptandu-l pe Brian, care face partile vocale in Sculptured. Singura diferenta reala este ca Sculptured inca mai are mult de lucru in ceea ce priveste efortul mutual, in timp ce Agalloch deja a depasit astfel de aspecte. Sincer sa fiu, nici nu cred ca pot aprecia pentru viitorul Sculptured vreo extindere. {i cred ca, in cea mai mare parte, aceasta apreciere are la baza faptul ca eu sunt chitaristul numarul 1 in trupa, drept urmare, ramane foarte putin spatiu pentru ideile altor muzicieni. Cu toate acestea, este de retinut ca in Agalloch atat eu, cat si John facem partiturile de chitara, ceea ce inseamna ca este mult mai usor sa colaborezi sau sa intervii in procesul creativ. Cele doua trupe sunt foarte diferite, dar exista un raspuns sincer si simplu la intrebarea ta: eu scriu in totalitate muzica pentru Sculptured, in timp ce John este de fapt vizionarul din spatele Agalloch. De asemenea, cu toate ca si el este la fel de mult implicat in muzica experimentala, sincer, nu cred ca ar merge la fel de departe cum am mers eu cu Sculptured.”

Sa revenim la AGALLOCH dar sa trecem rapid si peste debutul „Pale Folklore”. „She Painted Fire Across the Skyline” este o capodopera, piesa amintindu-mi deseori de vechiul SADNESS. Care este piesa ta preferata? Cum s-a vandut acest prim album, aparut in urma cu trei ani?

„Piesa mea preferata de pe acest album este ‘Hallways Of Enchanted Ebony’. Bineinteles, imi place foarte mult si ‘Dead Winter Days’. Cat despre cat de bine s-a vandut…, mi-e teama ca nu pot spune cu exactitate, cred ca este vorba de cateva mii de exemplare.”

De ce au trebuit sa treaca trei ani pana ati realizat un nou album? Alte trupe scot cate un album pe an. Lipsa de inspiratie, comoditatea sau alte treburi v-au determinat sa intarziati atat de mult? Stiu ca spre sfarsitul anului trecut ati avut cateva probleme cu inregistrarea albumului, dar. cam mult, nu credeti?

„Ei bine, nu inteleg de ce in mod vadit aceasta intrebare apare mereu, toata lumea ne intreaba acest lucru si nu inteleg care este neclaritatea. Prefer sa „pierd”/petrec trei ani intregi cu un album care sa fie cu adevarat bun, astfel incat sa stearga cu buretele din viata mea fiecare an de eforturi mediocre. Nu cred ca a cuantifica timpul si a-l aprecia ca fiind prea mult sau prea putin este neaparat un lucru ciudat sau negativ. Scholomance a „pierdut” trei ani intre albume, Katatonia a „pierdut” alti trei intre primele doua albume, Arcturus se inscrie pe lista „perdantilor” cu alti cinci ani pana la aparitia celui din urma…si as putea continua cu exemplele. Mi se pare chiar firesc ca o trupa sa aiba un ragaz de cel putin doi ani, daca nu chiar mai mult… intre albume, mai ales daca sunt materiale full-length. In acest fel poate s-ar putea vorbi probabil si de o diminuare a cantitatii din ce in ce mai mari, de la an la an, de materiale imature a caror calitate lasa de dorit.”

Noile piese ating cu totul alta latura, cea experimentala. Pe „Pale Folklore” dimensiunea epica contura acel Dark Folk Metal, pe noul album atmosfera ambientala, plina de interludii acustice si ramasite Folk, ethereal sunt baza. Sunteti cumva fani SWANS? Poate suna ciudat, dar AGALLOCH imi aminteste de acest grup.

„Sunt flatat ca muzica noastra iti aminteste de SWANS. Trebuie sa marturisesc ca aceasta trupa este una dintre cele mai importante trupe din viata mea. Cred ca a fost una dintre cele mai briliante si mai prolifice trupe care au incantat vreodata planeta. Cand am fost la un spectacol solo sustinut de Michael Gira, am avut ocazia sa-i dau o copie a albumului „The Mantle’. Cand i-am inmanat-o i-am marturisit despre influenta pe care SWANS a avut-o asupra noastra a tuturor din trupa. A fost foarte dragut si sincer flatat de gest. Oricum nu cred ca muzica noastra este tocmai pe gustul lui , mai ales ca acum pare sa se fi aplecat asupra muzicii folk si asupra sunetului cu radacini americane.”

Mesajul muzicii voastre este unul introvertit, apasator si grav, bazat pe contrastul alb/negru, insa plin de nuante gri, chiar argintate. Subconstientul meu s-a molipsit de la booklet-ul CD-ului, oare?

„Desigur, reprezentarea grafica si nu numai poate ghida perceptiile unei persoane asupra muzicii. Acesta este si efectul pe care am contat de la bun inceput. Muzica de pe „The Mantle’ are foarte mult din ceea ce s-ar putea descrie ca sentiment de
‘ depresie, singuratate, infrigurare si apatie’. Mi s-a parut firesc sa completez acest sentiment cu imagini care s-au potrivit manusa cu atmosfera. Cam acelasi lucru s-a intamplat si cu „Pale Folklore’ si cred ca rezultatul estetic a fost intr-adevar un succes pentru ambele albume. Expresia creatiei noastre este multidimensionala. Mai precis: muzica, imagistica, versurile si productia, toate acestea s-au intrepatruns si completat reciproc astfel incat au avut ca rezultat un tot unitar.”
Anderson: „Mi-ar placea sa cred ca, in pofida starii generale de depresie, exista si o raza de speranta care se lupta sa ajunga la sufletul ascultatorului. Nu cred ca am pierdut inca sentimentul uman. si acest lucru mi se pare a fi cel mai important dintre toate.”

Piesele instrumentale alterneaza cu cele Metalice, astfel incat rezultatul este unul magnific, plin de mister si pesimism, atmosfera depresiva fiind elementul forte al acestui sunet Dark. Ce va inspira? Deceptia, singuratatea, desertaciunea, tristetea, abandonul. nu sunt termeni cam deprimanti pentru un ascultator AGALLOCH? S-ar putea spune ca muzica voastra comunica elegant cu sinuciderea.

„Primul album a „tratat” intr-adevar atat de profund tema sinuciderii, cu precadere pentru ca pe toata perioada de creatie am fost puternic incercat de acest sentiment. Este un mod de a defini o expresie a starii de „dorinta’, aceea de a tanji dupa ceva ce nu se va intampla, cel mai probabil, niciodata: a cauta sa te simti confortabil intr-o lume sumbra, privind insa cat de trecatoare si timida este orice raza de speranta… si, in fond, fiind constient de efemeritatea din jurul tau. Cred ca asta este actuala mea stare de spirit. Nu vad insa sinuciderea ca fiind o optiune inteligenta pentru aceste timpuri. Am sentimentul ca asta este singura viata care ni s-a oferit si mi se pare ca trebuie sa facem tot ceea ce se poate pentru a fi mai buna…, atata timp cat putem s-o facem. In ciuda tuturor neajunsurilor, depresiilor…, cred ca viata are multe de oferit si cred ca intotdeauna exista cateva lucruri pozitive, indiferent cat de putine, spre care sa tinzi.”

Aveti o gramada de instrumente traditionale folosite: acordeon, mandolina, trombon, contrabass. Ce ati urmarit, de fapt? Exista vreo legatura cu tinuturile voastre, cu regionalismele muzicale, poate?

„Nu. Nu cred ca folosirea instrumentelor traditionale are vreo astfel de conotatie si nu trebuie privita ca o extensie a radacinilor noastre americane. Pur si simplu am vrut sa dezvoltam sunetul.”

Curios sau nu, piesele voastre ar putea fi la fel de bine instrumentale in intregime sau invers. Muzica creeaza ascultatorului o stare confuza iar vocile mai mult deruteaza. Parca ar fi o muzica de film. Tu ce parere ai?

„Hmmm…. credem ca partile vocale n-ar trebui niciodata sa plictiseasca sau sa oboseasca. Vocea este un alt instrument si daca muzica, in sine, nu are nevoie de el, atunci nu ne vom folosi de acesta.”

Aud si un dialog spaniol, ceva tragic, parca extras dintr-un film. Detalii? Sa fie vreo legatura cu Jodorowsky?

„Jodorowsky este unul dintre regizorii nostri preferati. Mostra despre care vorbesti provine din primul sau film, ‘Fando & Lis’, care a fost lansat in America, pe DVD de niste oamenii cu adevarat nemaipomeniti de la Fantoma Video.”

Esti influentat de arta numita cinema iar Ingmar Bergman sau David Lynch sunt alti regizori remarcanti. Ti-ar placea sa faci muzica pentru ei? „Odal” sau „The Hawthorne Passage” ar fi mai mult decat potrivite.

” Ar fi o onoare daca, spre exemplu, David Lynch sau Jim Jarmusch ne-ar contacta pentru a contribui la soundtrack. Nici nu imi pot imagina ceva care sa prezinte un interes mai mare si, cu certitudine, am „produce’ ceva in exclusivitate. Desigur, daca Lynch si-ar dori sa foloseasca muzica Agalloch in acelasi mod in care Powermad s-a folosit in ‘Wild At Heart’, atunci as refuza, negresit.
Anderson: „Mi s-ar parea nepotrivit sa „ma bag’ peste muzica lui Angelo Badalamenti. Lynch and Badalamenti sunt un „cuplu’ mai mult decat perfect.”

The Mantle: it’s a metaphor for the Earth nature, or a greater sort of entity, that we cannot control, comprehend or fully embrace. Frumoasa caracterizare a titlului vostru! Faceti parte din Greenpeace Foundation? A respecta natura inseamna a o idolatriza?

„Nu cred ca trebuie sa fii un ecologist impatimit ca sa ajungi sa iubesti natura. Jumatate din timpul meu liber ma tot intreb de partea cui sunt acesti ecologisti…Cred ca oamenii au nevoie doar de bun simt, sa fie mai putin egoisti si cat mai putin ignoranti. Noi, oamenii, nu suntem cele mai importante forme de viata de pe aceasta planeta! Prostii n-au decat sa creada orice altceva, dar realitatea este ca omenirea nu poate exista daca nu mentine un echilibru in relatia cu natura.”

Nu inteleg totusi ce legatura are cerbul de pe coperta cu muzica voastra.

„Pe ‘Pale Folklore’ m-am gandit ca alegerea unui craniu de cerb/caprioara ar aduce padurii si iernii un plus de atmosfera trista, sumbra… Pentru ‘Of Stone, Wind, and Pillor’ am ales una dintre cele mai frumose picturi/imagini ale lui Gustave Dore, care s-a intamplat sa reprezinte un batran cerb adapandu-se din rau. In ceea ce priveste ‘The Mantle’, am optat pentru monumentul(fantana)meu preferat din Portland, care dintr-o bizara coincidenta, este un cerb nord-american.”

Cum a fost primit acest nou album? Am citit prin diverse locuri ca albumul este prea lung, plictisitor, fara dinamica.

„Reactiile in presa au fost, in cea mai mare parte, excelente. Intotdeauna vor exista si recenzii nefavorabile, insa asa si este firesc. Reactia fanilor a fost impartita. Se pare ca albumul fie place foarte mult, fie inspira exact opusul. Oricum, sunt preferabile astfel de reactii puternice pentru ca ele denota ca acest album poate provoca sentimente profunde, fie ca sunt pozitive sau negative.”

Nu am amintit de MCD-ul vostru. Sol Invictus este una dintre trupele voastre de suflet. In consecinta, ati facut un cover version. Care a fost scopul acestui MCD? Nu pare sa aiba legatura cu nici unul din cele doua albume. este mai degraba ceva experimental si atat.
Ma insel?

„Scopul principal al acestui MCD a fost lansarea oficiala a materialului din 1998, care initial s-a dorit a fi un 7’EP. De asemenea, am inclus o preluare Sol Invictus care fusese inregistrata special pentru ‘Sol Lucet Omnibus – Sol Invictus Tribute’ dublu CD. Breyer compusese, de asemenea, o noua piesa…Se poate spune ca pare a fi un amalgam bizar, dar, in fapt, cred ca MCD-ul a aparut intr-o forma simpatica, suficient de coerenta, sfarsind prin a diminua prapastia dintre cele doua albume complete. Sunt doua piese cu voce si trei instrumentale.”

Ce faceti voi in timpul liber? Sunteti casatoriti? Stiu ca tu ai calatorit in cateva tari europene nordice.

„Timpul meu liber este dedicat, de obiecei, creativitatii sau altor pasiuni si interese. Nu sunt insurat si nici nu nutresc vreo astfel de dorinta. Am vizitat Finlanda in 1999 si am fost chiar foarte impresionat. Este o tara superba cu o cultura deosebita, mi-a facut placere sa intru in contact cu toate lementele culturale specifice.”

Ascult din nou „Odal” iar cateva franturi mi-ar aminti si de THE CURE. Gresesc?

„Este adevarat, nu poate fi negata influenta lor. Nu sunt chiar un fan The Cure si sincer sa fiu, chiar nu-mi plac materialele lor din perioada de mijloc, in special ‘Disintegration’.’
Anderson: „Ador The Cure.”

Am inteles ca esti un anti-Bush! De unde provine aceasta ura? Nu esti de accord cu politica sa expansionista? Exista chiar in muzica o forma de protest, numita Grind/Crust core. Sa ne asteptam si la un protest in varianta AGGALOCH?

„Agalloch nu este o trupa care sa reflecte pozitiile politice ale membrilor si chiar daca ar fi asa, nu am fi de acord sa impartasim o forma de protest care nu ne apartine. George W. Bush n-ar fi trebuit niciodata sa fie ales presedinte si se pare ca acest lucru se confirma pe zi ce trece, prin tot ceea ce face. Am stiut, din prima zi in care a depus juramantul, ca vor urma patru ani lungi, poate chiar opt daca va mai fi ales si cred ca stii ca va incerca acest lucru. Razboiul pe care vrea sa-l duca impotriva Iraq-ului este o gluma nesarata! Nu are nimic de a face cu sentimentul de securitate nationala. Este un razboi pentru controlul pietei petrolului si o continuare a politicii de expansiune intr-o regiune care a fost deja terorizata si demonizata de lumea occidentului, in ultimele decade. Sincer sa fiu, cred ca America este o amenintare mult mai mare pentru lumea civilizata decat ar putea fi vreodata Iraq-ul!”
Anderson: „Este destul de cunoscut, in America, faptul ca familia Bush are in spate o lunga istorie a crimelor, drogurilor sau alte probleme de acest calibru. Cred ca Bush este un prost insetat de razboi care incearca din rasputeri sa-si depaseasca parintele. Acest om nu ne reprezinta pe noi, americanii.”

A trecut un an de la atacul terrorist din 11 septembrie. Cum priveste America acum acest lucru?

„Cel mai ridicol lucru legat de consecintele acestui eveniment l-a reprezentat aparitia acelei academice liste negre de denigrati, care a aparut prin universitati, unde profesorii incercau sa-si „ilumineze” clasele in privinta terorismului american impotriva altor tari. Oameni ca Noam Chomsky au devenit demonizati si acuzati de lipsa de patriotism doar pentru ca au privit cu ochi critici America. Or acest lucru este complet gresit. Daca America va continua sa urmeze aceasta cale de patriotism extrem sustinand in acelasi timp un presedinte care vorbeste necontenit despre „tara mama’ si vrea sa „ajute” alte tari…, in scurt timp ea va arata Germania anilor ’40. Sunt impotriva americanizarii oricarei tari. Pun mare valoare pe America despre care Jack Kerouac a scris, despre care a compus Charles Ives sau despre care Jim Jarmusch a facut filme. Cred ca asta este America. Bush NU ESTE AMERICA.
Haughm: „Populatia a devenit din ce in ce mai interesata de politica si mai furioasa. La inceput, a fost vorba de un patriotism orb; multe steaguri USA fluturand peste tot, o demonizare a tuturor tarilor sau a culturilor care nu sunt ‘de partea noastra’ si multe alte forme de comportament american agresiv. Acum, dupa mai bine de un an de la atentate, situatia a progresat putin. E adevarat, patriotismul acela orb exista inca. Cu toate acestea, populatia a inceput sa devina ingrijorator de sceptica fata de regimul Bush, acest lucru este foarte evident aici, in portland. Nu ma indoiesc ca vor mai exista si alte acte teroriste in State si cred ca Guvernul stie asta si isi doreste acest lucru pentru ca ar avea si mai multe motive sa atace alte state sau sa se concentreze in a schimba guvernarile lor , in timp ce „patria mama” continua sa se destrame din interior. Cred ca daca America si-ar vedea de treaba ei, noi nu am mai avea aceste probleme cu terorismul. Dar nu, asta nu se poate, America trebuie sa fie eroul principal, fratele mai mare, marele capitalist imputit care trebuie sa se implice in treburile si conflictele tuturor, in special daca este vorba si despre interesele si afacerile sale. 9/11 a fost un eveniment teribil, ingrozitor, dar cred ca, dincolo de toate acestea, a fost si un moment de trezire, un moment de rascruce pentru America. Oamenii de aici erau foarte interesati si marcati de problemele de pe plan international dar niciodata nu s-au gandit ca li s-ar putea intampla ceva similar. Ei bine, s-a putut…, va invata ceva America din acest eveniment sau va continua sa adopte aceeasi viziune aroganta si ingusta fata de restul lumii?”

Suficient, prietene. Dupa cum au aparut cele doua albume, s-ar putea ca in 2005 sa apara un nou album. Cum ai dori sa sune el, ce elemente noi ai incorpora in sound? Avem sanse sa vedem AGALLOCH live? Probabil intr-o sala cu acustica perfecta.

„Urmatorul nostru album complet va fi lansat probabil la jumatatea anului 2004. Intre timp avem deja planificate un 7’s si un alt MCD. Primul material va inclina mai mult spre neo-folk, iar MCD-ul va fi un material conceptual expresionist. Urmatorul album va aborda, cel mai probabil, un style mult mai pronuntat de ‘dark experimental rock’ decat ‘The Mantle’, insa este mult prea devreme sa ne pronuntam cu exactitate.”

Multumesc pentru interviu. Succes voua! Nu mi-ai spus un lucru: de unde vine numele Agalloch?

„Agalloch sau Agallochum este o forma de lemn rasinos care produce un fum aromatic daca se arde. Multumim pentru interviu.”