Rock’N’Iasi Indoor 2007

Am fost si la RockNIasi Indoor! De fapt, la Iasi. Nu am vizitat nici teiul lui Eminescu, nici n-am facut filaje printre caminele din cartierele studentesti. Chiar in sensul giratoriu dominat de superba cladire a Bibliotecii iesene, se zareste si Casa de Cultura a Studentilor. Imi amintesc ca acum ceva ani, tot dupa un concert tinut de Karsten in alta locatie, am ajuns spre dimineata intr-un bar aciuiat in aceasta cladire… Parca Belfast se numea. In fine, amintiri metalifere…

Dupa ce am facut acel scurt material pe site ce mixa cateva scurte intrebari si raspunsuri cu performerii de la festival (exceptie facand ARKONA si AVATAR ce nu mi-au raspuns la solicitare), un prieten m-a informat cu o zi inainte de concert ca acel text a fost postat si pe un alt site din Romania, metalhead.ro, dar fara a face vreo trimitere catre Kogaionon. Cred ca acel prieten era mult mai ofticat de acest lucru decat ar fi trebuit sa fiu eu. In fine, important este ca pe mine nu m-a deranjat deloc, din contra, ma bucur ca si alte site-uri au incercat sa promoveze un asemenea eveniment si prin alte maniere, nu numai doar prin afisarea seaca a unui afis color.

Ar fi trebuit sa ajung la orele 17.00, cand a inceput seara concertelor, dar treburile personale m-au facut sa ajung acolo de abia pe la 19 si ceva. Asadar, cu un pret de intrare decent (50 RON sau 15 EUR), primeai o bratara pe mana dreapta cu care puteai sa jonglezi intre a-ti alege o bere din sala sau altceva de la chioscul de afara. Din punctul acesta de vedere, pacat ca organizatorii n-au avut in sala deca apa, suc si bere… Parca mi-era peste mana sa ies afara, sa beau ceva la botul calului si apoi sa intru in sala… sau sa palmez o fiola prin buzunare pentru a trece de filtrul oricum absent de la intrare. Urcand pe treptele cladirii, in interior, pe un fundal Metal destul de exploziv, am zarit si cele doua steaguri ce se vedeau prin geamurile unei sali pregatite pentru votarea de a doua zi, ceea ce m-a facut sa zambesc : no, ce se mai potriveste Metal-ul cu urna de votare! Patrioti, nene! Si asa am ajuns la etaj, pe holul plin de suparati, evident, cam toti in tricouri negre. Ce-am mai gasit acolo? Bocanci din abundenta, de la cei mai modesti pana la cei Newrock, inalti, plini de ghimpi si cu insertii de nunate lucioase, bratari, piercinguri, tatuaje, plete in vant, pantaloni si geci de piele motoriste, bla, bla… chiar am vazut un barbatel machiat strident pe la ochi, cu ochelari de tocilar (chit ca acum e sic sa porti ochelari), cu bocanci inalti pana la genunchi si cu o frumoasa haina de zale pe corp… ce mai, un adevarat viking… sau pagan, sau heathen, sau folk Metalist… noroc ca nu fulgera pe acolo, ca la cata sarma si metal avea, fara un coif de protectie, nu era mare lucru sa nu prinda sfarsitul serii. Tot pe acel hol am vazut si cateva standuri cu accesorii Metal, adica CD-uri, viniluri, casete, tricouri, reprezentate acolo de Titus/Bestial si Cora/Axa Valaha. Ahh, mai era si bateristul de la ARKONA cu cateva CD-uri cu trupa proprie, in doua variante, digipack si normala, cu pretul de 27 RON, respectiv 350 RON. Tare greu era sa te intelegi cu el, deoarece nu vorbea romana, doar rusa iar engleza de balta ii era complet straina lui… asadar, singura linie comuna pe care am cazut de acord a fost numararea banilor.

Am intrat in sala, canta AVATAR. Cativa fani moseau pe acolo in primele randuri, soundul se auzea ok, trupa suna bine. M-au cam derutat trecerile de la Death/Black Metal cu tente Power la cele melodice, cu faze Metalcore, dar important era sa le placa fanilor. Impresia mea este ca oltenii n-au rupt gura targului la majoritatea celor de acolo, adica moldovenilor. Si spun majoritate deoarece am fost foarte surprins sa aflu ca doar o parte din cei 500 de fani erau din Iasi, multi venind de prin toate zonele tarii: Brasov, Sibiu, Hunedoara, Constanta, Teleorman, Cluj Napoca, Baia Mare, Bucuresti, Galati, Timisoara, Suceava, Vaslui, Mures…

Dupa AVATAR au intrat pe scena cei de la BUCOVINA, care au fost mai mult decat superprimiti acolo (era normal, doar erau acasa). Toti cei de pe holuri au intrat in sala, majoritatea s-a bagat in fata, la mosit iar Luparu & Crivat & Misu & noul bassist (cam timid) si-au inceput show-ul intr-un mod exploziv, chiar bombastic. Au cantat piesele de pe albumul lor, au sunat bine, au bagat si bis, inclusiv sa repete piesele mai melodice, cu aroma Folk (Phoenix cu Semnal M), care au facut deliciul fanilor… si iar au cantat piesa lor noua, extrasa din folclor, parca Straja.. A fost un show peste medie, nu a excelat in virtuozitate sau in sonorizare dar ca imagistica a fost de toata lauda. La fel si impactul publicului, care a fost pe masura, acesta cantand minute intregi alaturi de BUCOVINA. Mi se pare insa, in continuare, prea radicala si fortata trecerea de la Black la Folk si vocea de la cea agresiva la cea normala… Dar linia melodica reuseste sa inchege foarte bine un sound ce tinde sa prinda un contur definitoriu pt ei…

Asadar, incalzirea a fost facuta, vazusem pe scena pentru cateva secunde si doi juniori incredibili (unul de 9 ani altul de 11), 2 fratiori blonzi, frumosi foc, cu tricouri negre cu trupe suparate pe ele, veniti cu parintii tocmai de la Sibiu (daca am inteles bine), sa vada trupele din aceasta seara. Chiar Metal fara limita de varsta…

Si a venit ARKONA! O trupa de la tatuca Stalin, ce a ajuns acolo pentru a ne incanta o ora si jumatate cu Epic Folk Metal de toata frumusetea! E adevarat ca e tare trendos curentul asta de paganfront si o gramada de trupe din Estul Europei incearca sa se exprime cica original, dar, de fapt, nu fac decat sa continue abordarea nordicilor, insa intr-o varianta mai melodica si mai exotica, incluzand multe elemente traditonale (fluiere, acordeon…), voci feminine… In fine, asta-i moda si noi odata cu ea! Sau unii din noi!
Sala innebunise! Era dezmat general, toata lumea mosea, fotografia, filma, tinea ritmul aplauda, striga… Vocalista, o tipa tare finuta si micuta, cu o blana de lup/urs purtata pe spate, a electrizat sala printr-o voce incredibil de puternica si clara, uneori melodica, alteori agresiva! La un sound atat de ritmat si epic, cu un keyboard fals (adica un pseudo playback, CD-ul fiind solutia), nu aveai cum sa nu te ridici de pe scaun! Sunetul creat de instrumentele traditionale, foarte atmosferice, se integra perfect cu riffurile chitarilor, sanatoase, energice si grave. Cu siguranta ca ARKONA a fost trupa serii, preferata majoritatii!!! Pe mine m-a enervat cumplit faza cu CD-ul pe fundal! Venisem sa vad o trupa live, nu sa ascult un CD. Caci de fapt asta a fost! La cat de complex si multidimensional este soundul ARKONA, cum va inchipuiti un show format din 2 chitari, o voce si o baterie? A fost exact aceeasi senzatie pe care am avut-o si acum un an, la Satu Mare, cu ORPHANED LAND. Oricum, bateristul e tare, tare meserias! Nu prea stiu ce naiba vorbeau ei catre public, caci totul era in limba lui Puskin, au fost destul de glaciali, nu s-au grabit in a comunica in vreun fel interactiv… papusica fugea si sarea pe scena aia intr-un mod pueril, apoi lua cate o pozitie suparata, profunda si apoi iar sarea, iar alerga… parca juca sotron pe un fundal Metalcore… si-au facut spectacolul, inclusiv bisurile asteptate si gata, au plecat. Dar o amintire placuta, una peste alta! Chiar nu-mi pare rau ca mi-am cumparat CD-ul, mai ales ca ultimul lor album are si o prezentare grafica isteata.

Si dupa o asteptare destul de lunga, cu tot felul de reglaje ale instrumentelor, au intrat finlandezii de la MOONSORROW. Si va pot asigura ca am vazut 5 finlandezi profesionisti!!!!! Unul dintre cele mai frumoase drujbe pe care le-am vazut live in ultimii ani! Foarte seriosi, prietenosi, modesti, dar extrem de muncitori, Ville & Co mi-au aratat cum se canta intr-un mod adevarat, piese chiar mai lungi de 20 de minute, intr-o maniera exceptionala! Pacat ca vocea a suferit la capitolul sonorizare, bagand clapa ceva mai in fata, uneori acest lucru nefiind armonizat cu o baterie fantastica si trei chitari mai mult decat Heavy… Foarte energici, miscandu-se continuu intre ei, pe intreaga scena, schimbandu-si locurile mai pe la fiecare riff semnificativ, MOONSORROW m-au lasat masca. Am stat si in culise, in spatele lor, pentru a-i vedea mai bine si va pot spune ca cei cinci traiesc muzica, o iubesc! Atata determinare n-am mai vazut de mult timp! Sala incepuse sa se agite puternic, insa, la un moment dat, nu puteai sa faci altceva decat sa te uiti consternat la ei! A fost un bis asteptat, apoi trupa a mai cantat ceva, a mai fost cerut inca un bis, dar cei cinci pictati in rosu pe fata si pe corp si-au incheiat repertoriul. Cantasera continuu peste 2 ore!!!! I-am vazut la urma, erau transpirati, epuizati, storsi, dar satisfacuti. Nu stiu daca neaparat de reactia publicului, ci de faptul ca au mai incheiat un show excelent, de data aceasta pe un taram mioritic. Se poate ca pentru cei ce nu au ascultat cu atentie albumele MOONSORROW soundul sa fi parut confuz, liniar si repetitiv. Asta e, nu toata lumea are rabdare la tehnicitate! Melodicitatea e mai cautata, apreciata si, de ce nu, mai vanduta.

Ca si in cazul ARKONEI, si la MOONSORROW backstage-ul a fost plin de fani pentru fotografii, autografe, intrebari si raspunsuri. Am avut sansa sa stau cu unii din trupeti de vorba ore in sir si m-a surprins maturitatea gandirii lor, deschiderea catre nou, aprecierea tuturor trupelor care vor sa faca ceva in aceasta Scena Metal, dar si cultura lor muzicala generala.
Dimineata i-am vazut la hotel, foarte cuminti, discreti, linistiti, au servit micul dejun in cel mai natural si simplu mod, dupa care probabil s-au intors in Tales from the Thousand Lakes. Felicitari, Ville, sunteti meseriasi!

Trecuse de mult de miezul noptii si au urcat pe scena DAKON, din Chisinau. Publicul in mare parte a plecat, ramanand insa cei ce stiau cu ce se mananca acest Death Metal extrem de agresiv dar si tehnic, amintindu-mi de ritmurile lui Dave Vincent sau chiar de mai noii NILE! Doar in formula de trio, cu doua chitari ucigatoare si o baterie ce se dorea rapida dar nu foarte tehnica, fara bass, cu o voce extrema, moldovenii m-au surprins placut prin virtuozitate. Coro m-a asigurat ca in doua saptamani va aparea primul lor album, la Axa Valaha, asa ca voi scrie si eu despre ei.

Au mai fost dupa si cei de la OPEN FIRE, dar lupta cu divagatiile din backstage nu mi-a mai permis sa-i vad. Incredibil sau nu, n-am mai ras atat de mult ca in aceast seara de multi ani! Am ras si cu MOONSORROW, si cu ARKONA (fiecare in limba lui, papusa aproape atipind pe scaun), dar si cu o gasca acolo tare haioasa, avand in organizatori (Minel si Helgea) persoane superhaioase. Si, ca sa aiba greutate, cam de vreo 120 de kg, asa, a trebuit sa tin piept unei tuici handmade by GOD-father, adica facute de tata lui Costel Lapusneanu… Ca o fi el nasul au ba, nu conteaza. Ideea e ca fugeau trupetii din calea sticlei de tuica, insa nu reuseau tot timpul. Cu un Castor dezinvolt si plin de tupeu prietenos, nu puteai sa scapi din ghearele lui. I-am vazut tatuajele lui dacice, i-am vazut pleata imensa, barba pana la piept, burta burebistara si sotia superrockista, dar cu iubire spre Traian&Cezar& castele romane (de se-ntoarce Gerula in glie) si, desigur, pe fratele Gelu, la fel de inspirat si inca tanar si neinsurat. Si am mai ras si de tricoul bergenbierist galben al lui Marius/HATHOR, pe care cica scria CARCASS… va dati seama, l-a adus cu el de la Galati, sa vada un festival reusit…. El sau tricoul.
N-am inteles de ce nu au putut sa cante GOD in acea seara (de fapt nu doresc sa intru intr-un subiect penibil), mai ales ca erau in Romania, acestia intorcandu-se dupa 2-3 zile in Portugalia, la casa lor.

Dar exista promisuni serioase pentru urmatoarea editie Metal de la Iasi, asa ca ma opresc aici. O locatie renovata si perfecta pentru un festival Rock, cu toalete curate si separate, cu o infrastructura gandita corect atat pentru spectatori, cat si pentru trupeti sau presa, cu organizatori faini, cu paznici si bodyguarzi invizibili, cu locuri speciale de fumat, cu un public sincer, civilizat, deschis, fara fite si figuri, fara betii violente sau cioburi persiflatoare, cu dorinta de Metal si bucuria unei seri de apreciat! Daca va vine sa credeti, am ajuns acasa si nu-mi miroseau hainele a tutun! A fost distractiv…

Pot spune ca anul asta am vazut 3 trupe excelente live: LAIBACH (de o frumusete rapitoare, cel mai profi si expresiv), MY DYING BRIDE (cel mai intens trait) si MOONSORROW (cel mai virtuos).

25 Noiembrie, 2007