DBE3 – 19, 20 August 2011
Supt vremurile prin care ne perindam sufletele, am ajuns sa acceptam, sa ne obisnuim si chiar sa gandim dupa repere numerologice sau cat mai bine definite/cuantificate/sablonate embleme: cate persoane au fost la concert… cate beri s-au vandut… cate minute au cantat trupele… cat a costat berea, mancarea, cazarea, ce oferta speciala am ratat… cate, cate si iar cate… de fapt, nimicuri… poate ca sunt chiar lucruri importante pentru cei ce se raporteaza la astfel de statistici si dupa care isi ghideaza existenta… “o fi mult, o fi putin?”
Mda, pe mine nu m-au interesat deloc aceste aspecte si inclin sa cred ca a fost alegerea corecta pentru prima editie outdoor DBE, dorita din start a fi altceva, o alternativa curata, simpla, libera, dar cu un mesaj de prietenie si respect neconditionat …
DonisArt a inceput de cativa ani sa construiasca o noua forma de a sustine muzica frumoasa, arta Underground, in general, cea mai vizibila parand a fi, pana acum, DARK BOMBASTIC EVENING. Ce este totusi DBE? Festival suna parca prea mercantil, prea comercial si prea incadrabil sau comparabil! Indraznesc sa cred ca platforma este un termen cel putin la fel de potrivit ca alternativa sau enclava.
Un festival cauta sa aiba prezenta o suma cat mai mare de trupe, eventual cu multe scene, unde cei mai renumiti artisti trebuie sa cante obligatoriu ultimii si mult mai mult decat cei din deschidere, publicul are de alergat in disperare pentru a-si vedea trupele favorite, eventual sa renunte la unele… si uite asa, conceptul de all-inclusive functioneaza perfect si in piata de evenimente… dai 100 eur si spui ca poti sa vezi 80 de trupe… in realitate, e un artificiu creat inteligent care te face sa crezi ca acest tarif merita! Mai mult, daca ii mai dai si o oferta de presale, e clar ca persoana in cauza e convinsa ca a dat lovitura! Nu conteaza ca te uiti la concertele trupelor favorite dimineata, la cafea, ca pe cele mai mari nu le poti vedea decat pe scena, dar de la distante apreciabile (din cauza numarului mare de persoane) sau poate dupa garduri bine pazite de bodyguarzi foarte vigilenti. Pe de alta parte, e clar ca fara astfel de reguli stricte festivalurile nu pot functiona corect… iar scopul acestora este unul bine definit, cunoscut si sustinut de fanii de pretutindeni. Bine ca exista, bine ca si competitia e acerba intre ele, insa aceste “miscari/sporturi” nu se identifica de nici o culoare cu profilul DBE…
Asadar, PLATFORMA DBE a confirmat ca poate fi o simpla exprimare artistica ce rezoneaza cu gandurile pasnice ale acelor suflete care inca se incapataneaza sa fie guvernate de forme idealiste (poate naïve pentru lumile tulburi in care supravietuim), dar care CONTEAZA, INFLUENTEAZA si RESPIRA intr-un mod liber, neconditionat si civilizat!
DBE s-a implinit la Alba Iulia! Iar aceasta implinire in orasul Marii Uniri a fost faptuita numai si numai datorita acelor suflete frumoase care au venit cu draga inima la cele 2 zile de poveste, intr-o locatie rupta de cotidian si unde energiile pozitive au survolat suveran deasupra acelor ziduri pline de istorie inca necunoscuta pentru cei mai multi dintre noi!
Trupele participante s-au confundat prin multime, singurele “evidentieri” fiind facute doar cand urcau pe scena pentru a-si sustine reprezentatiile, prietenii vechi si noi din toate colturile lumii au socializat din plin la un pahar de vorba si nu numai, mancarurile pregatite intr-un mod traditional, la ceaun, intre acele ziduri, avand si ele savoarea lor (prea mult fum insa de la jarul ala incins si cozi cam mari, dar si mancarea era buna si se termina prea repede), expozitiile de arta grafica si fotografie fiind oricand alternative racoroase si de reflectie interioara… standurile de merchandise fiind aprovizionate cu produse specifice evenimentului… si, nu in ultimul rand, sonoritatile bagate pe scena mica, dupa miezul noptii, care au duduit pana spre dimineata.
Deoarece muzicile au fost pentru gusturi diferite, nu toate trupele au fost pe placul celor prezenti… insa am descoperit si persoane care au acceptat usor ca muzica nu are limite, majoritatea fanilor care au venit doar pentru anumite trupe au plecat fani si prieteni ale celorlalte… fiecare artist a avut propria poveste pe care si-a rostit-o in cel mai determinant si armonios mod si asta a contat, poate, cel mai mult… Au fost si fani ale unor anumite trupe care nu au fost interesati si de alte recitaluri sau de atmosfera evenimentului, acestia au venit, vazut si plecat… dar carora le multumesc pentru participare si sustinere si ma bucur sincer pentru bucuria lor…
Suntem in mileniul 3, al tehnologiei, am tot stat sa ma gandesc daca sa fac o cronica sau nu la ceea ce a fost capitolul 3 din PLATFORMA DBE… mai ales ca voi posta zilele viitoare filmarile aproape integrale ale concertelor tuturor trupelor. Astfel va fi o oportunitate totala pentru cei ce nu au fost prezenti sa vada acele showuri.
Cat pentru prietenii care au fost acolo, cu siguranta ca o retraire a acelor frumoase momente ne va face pe toti sa ne bucuram inca odata pentru un eveniment Underground frumos, civilizat si armonios, atat in Spirit cat si ca descarcare emotionala!
E ca si cu suporterii: una e sa te bucuri in fata televizorului si alta e sa fii pe stadion, in galerie, sa respiri total si sa traiesti vibe-ul real!
Sa ma apuc sa povestesc cum si ce a cantat fiecare trupa pare a fi cliseatic si parca nepotrivit cu ceea ce s-a intamplat in penultimul weekend din august de la Alba Iulia.. Stiu doar ca fragilitatea vocilor lui Fursy si Audrey au conturat un LES DISCRETS pe cat de poetic pe atat de romantic… ca Bjornar cu ale lui miscari scenice teatrale, alaturi de nelipsita-i funie i-au rupt pe cei din primele randuri, fani declarati VULTURE INDUSTRIES… ca Anders si Lisa au aratat ca DRACONIAN suna la fel de Dark chiar daca inca nu se lasase intunericul… ca DORDEDUH e o trupa cu potential de care trebuie sa fim mandri… ca ALCEST este una dintre cele mai titrate trupe Metal ale noului val… dar si ca YEAR OF NO LIGHT poate sa surprinda incredibil cu un mix interesant de muzica si vizual, mai ales cand pe fundal ruleaza un film cu trimiteri vampirice… sau ca SUNSET IN THE 12thHOUSE poate soca doar dupa o prima aparitie… ca LOELL DUINN copleseste prin acea voce feminina incredibila… ca HEXVESSEL si-a castigat fani pe loc, oferind chiar si un bis publicului care nu stia la ce sa se astepte… ca ROMA AMOR au venit cu o poveste din alte timpuri, rostita pe cat de simplu pe atat de autentic… ca ROME continua sa fie din ce in ce mai mult un univers imprevizibil creat de Jerome, care surprinde dar si confuzeaza la fiecare aparitie… dar si ca 6 artisti greci pot lasa usor cu gura cascata orice prieten de exprimari artistice frumoase, de data aceasta DIRTY GRANNY TALES prezentand impunator si complet show-ul Jealous.
Dupa terminarea acestei editii nu stiam daca voi mai continua sau nu cu acest DBE (acele himere de copy-paste si de repetitivitate ma bantuie continuu iar faptul ca m-am simtit implinit imi confirma ideea de a lasa asa, frumos totul, ca un capitol inchis)… dar, aseara, am primit din 3 locuri diferite fotografii cu fiul meu care fusese surprins cum se catara pe acel panou din spatiile RYMA, asa ca mi-am spus ca provocarea trebuie sa continue… ca mai e inca de urcat pana in varful panoului, dar fara a ma abate de la dimensiunea Underground, fara a face acest eveniment mult mai mare sau sa apelez la trupe care ar dori sa vina sa cante doar ca insist eu… oricum ar fi, se stie ca la evenimentele DonisArt nu vor aparea decat trupe care vin in premiera in Romania sau care vin sa le spuna fanilor DonisArt si alte rostiri, nu doar sa mai puna de o cantare… nu stiu daca urmatoarea editie va fi tot acolo sau poate in alta parte, caci adrenalina de a descoperi si alte locatii interesante in Romania este maxima! Stiu insa ca am ramas dator la Alba Iulia cu acel foc de tabara pe care nu l-am mai facut dar si surpriza cu turul de cetate cu schimbarea garzilor si salvele de tun…
Oricum ar fi, le multumesc tuturor celor care, in aceste momente complicate si extrem de dure ale existentei mele, au reusit sa ma ajute sa-mi pun in practica proiectul cel mai ambitios din viata mea secreta, DBE 3… acestia sunt: familia mea, Andreea, Lus, RYMA, Beauty Of Pain, Blackhawk Security, TopSound, Horatiu, Pub Gambrinus… plus acei parteneri care au inteles ce inseamna cauza Spiritului Underground: Prodvinalco, Ciuc, Rauch, Perenna, Lavazza… si, poate, cel mai important, publicul, acei prieteni vechi si noi, veniti din 18 tari, pentru o experienta unica!
Vom vedea ce va fi, daca va fi, cand va fi, unde va fi, cum va fi si cu cine va fi…
Stiu insa ca AM SIMTIT in acest weekend incredibil de multe suflete frumoase, AM ZARIT chipuri zambitoare, lume fericita… plus tricouri DBE purtate ca respect dar si ca apartenenta la aceasta miscare… iar pentru toata acestea nu pot decat sa scriu aici: felicitari tuturor, ati fost ca o familie… sau poate chiar exista o familie?
Doru
… underground will never die!
23 august, 2011
PS. Am uitat sa multumesc vremii, dar si asta cred ca e tot meritul celor prezenti… rugile lor au fost auzite…