Om videa!

De cand cu postarile pe Facebook, mi se pare usor anacronic sa mai scriu Editoriale, la fel ca si cu recenziile. Dar daca tot am simtit ca ar trebui sa arat o zvacnire pe Kogaionon, atunci am decis sa imi astern cateva idei acum, aici. Cu siguranta ca cei care imi citesc postarile de pe FB vor regasi multe idei, dar, n-am ce face, tot eu sunt, heh.

La sfarsitul celui mai calduros anotimp (unii au declarat ca anul asta a fost cel mai hot din istorie) am mai scris cateva randuri, tot din acelasi loc, doar ca acum este o diferenta de cca 25 de grade afara. Plus marele avantaj ca e pustiu prin jur, e intunecat iar valurile marii sunt cele care continua sa incropeasaca un zgomot de fundal linistitor!

Am facut o plimbare pe plaja, e clar ca a fost ceva furtuna zilele trecute, la cat de umed e nisipul si cate scoici, rapane si alte pietricele exista pe plaja. Cred ca doar acum pot vedea adevarata fata a marii, dupa ce regurgiteaza din ea tot ce nu-si are locul acolo. Plaja super aglomerata cu scoici, ca in fotografie,

coincide cu starea mea actuala, una plina de satisfactii, dar si incarcata cu multe faze apasatoare, nedorite dar intamplate. Mi-ar placea sa pot ajunge iar la o liniste interioara, sa vad un mal curat, care sa-mi redea iar nebunia de a construi de la zero sau, daca nu asa, macar sa reconfigurez totul sub un alt format, care sa provoace si sa nu fie atat de previzibil. Filonul de a continua ma tine in priza, pentru ca si muza mea ma inspira, este langa mine si ma sustine neconditionat. Doar ca, ori fac ceva din convingere si cu tematica, ori iau o pauza pana ma va orbi acel ceva. Povestea DBE este exact in acelasi cofraj de idei. Daca un album, o trupa sau o locatie socanta ma va da pe spate, atunci lucrurile vor lua o noua forma imediat. Am ajuns la starea pe care o am de Paste, Craciun sau Revelion, cand trebuie sa ma supun unor “traditii” in care nu ma regasesc, dar trebuie sa le urmez, de dragul altora. E absolut ridicol, in mintea mea, sa ma uit la ceas si, indiferent ca am chef sau nu, sa ma pregatesc pentru sarbatorire. Asa e si cu DBE, ceva trebuie sa porneasca din interior, nu din exterior. Adica hai sa anunt o alta editie si vad dupa aia ce trupe aleg, care e conceptul noii rostiri, bla bla… Ca la masa de Craciun, ai sau nu ai chef, te asezi la masa, te apuci sa bagi in tine, ca poate vine si pofta. Si realizezi apoi ca esti manga, ai ras sau ai povestit nitel si, gata, la somn. La masa ar fi frumos sa mergi cand ti se face foame, nu cand te uiti la ceas si ti se spune ca e ora mesei. Sunt multe automatisme ale vietii pe care nu le-am sustinut niciodata, mai ales cand eram junior si nu aveam incotro, ar fi pacat sa continui sa le urmez acum, doar de dragul traditiei, cumva ca va fi bine, din ciclul: pofta vine mancand. Iar daca nu ai pofta sau nu-ti place mancarea, te apuci sa pui sare, piper, ustoroi si ceapa, ca sa aiba gust. Asa e si la trupe, nu te socheaza din prima, le mai asculti de cateva ori, dai din ce in ce mai tare sa intri in vibe, te apuci de baut si, pana ala urma, gasesti ca merita atentia ta. E ca si cu orgasmul impus si controlat… sau cand doresti sa faci copil si chemi taurul comunal sa livreze in functie de temperatura interioara citita pe termometru, conditionata de perioada din luna fertila. Evident ca ii dai o nota romantica, dar ii dai tu, nu te copleseste ea. Adica se poate intampla, dar nu inseamna ca te-a si fascinat. Respiri dar nu traiesti… te vezi cu sacii in caruta dar sacii nu au in interior ce voiai tu… sau te-ai casatorit, gata, ai un act prin care e al tau sau e a ta, pana moartea ne va desparti. Bla, bla. Ok.

Plus ca DBE este mult mai mult de un festival pentru mine, iar traditia poarta repere deloc ghidate dupa criterii de timp sau sincronizare. Emotiile, alinierile si inovatiile sunt cele ce construiesc, de fiecare data, o noua editie.

Inapoi la plimbarea de pe plaja. M-am tot uitat dupa o sticluta, un mesaj SOS, o aroma de naufragiu virtual, ceva care sa ma faca sa ma simt util in fata unei societati in care nu ma mai regasesc, sub aproape nicio forma. Din ce in ce mai mult mi se confirma ca totul este ciclic, atat in istorie, cat si in natura umana. Cu cat ma raportez mai mult la cotidian, ba chiar incerc sa ma ancorez in prezent, fortand constient (dar cu o inconstienta totala) limitele, adica asumat dar iresponsabil, realizez ca nu fac altceva decat sa pun in practica violarea sadica a gandurilor mele, a iluziiilor mele inspirationale, a himerelor ce nu ma lasau pana acum sa capitulez, sa devin indiferent, sa schimb, sa mut, sa transform, sa lupt. E o vreme in care toata lumea simte ca se intampla ceva in univers, in aerul respirat, in mintile noastre, sau ca urmeaza sa se intample ceva, dar nimeni nu face nimic. E ca in visele tumultoase in care, amenintat de o primejdie, vreau sa tip, dar nu reusesc, ceva din interior ma opreste, in ciuda disperarii mele, chiar a panicii. Sper ca daca voi reusi sa tip, voi fi auzit, ca cineva salvator va veni sa-mi intinda o mana, sa ma ajute, sa ma scoata din napasta in care am fost prins. Nici nu mai conteaza ca am ajuns acolo din vina mea sau nu, ma intereseaza doar sa scap, indiferent de consecinte, de cauze, de compromisuri. Dar o neputinta crasa continua sa ma angoaseze continuu, noroc ca reusesc sa ma trezesc si ma bucur ca nu a fost altceva decat un vis agitat. Insa si cotidianul imi reflecta imediat acelasi sentiment de copy-paste din vis, plecand de la politica, economie, cariera si pana la aspiratiile asimptotice fairy-tale, care imi conturau un sens al existentei, in special cand ele imi dadeau senzatia ca se pot atinge, ca sunt palpabile, chit ca doar pentru o secunda, o clipire, o traire. Scurta dar intensa, unica, memorabila . Probabil ca specialistii mi-ar spune ca sunt intr-o depresie, ca trebuie sa lucrez cu mine pentru a depasi aceasta stare. De cand ma stiu am fost un optimist incurabil, am gandit pozitiv si am fost tot timpul convins ca ceea ce vreau, se poate indeplini. Chiar si lucrurile aberante la care aspiram in adolescenta, nerealizabile intr-un plan lumesc, le interpretam ca pe obstacole ale vietii peste care trebuie sa trec si ca, la un moment dat, va veni si timpul pentru a le indeplini.

Cand trec de jumatatea vietii ar trebui sa accept si sa devin mai chibzuit, mai calm, mai intelept, mai analitic. Cred ca asta e directia, daca ma uit in jurul meu, la fosti colegi de scoala, azi deja persoane respectabile in societate. Chiar m-am intalnit cu un fost coleg care m-a intrebat daca mai ascult satanismele si drujbele din tinerete. Nici nu stiam ce sa-i raspund. Ma uitam la el cat de serios vorbea, cu un body-language articulat, gestica echilibrata, imbracat pedant, chiar sobru, la sacou (desi era duminica dimineata), pardesiu, esarfa, probabil ca mergea sau iesea de la biserica. Avea o nota de senior, de om care inspira siguranta, hotarare, incredere. Eu, ca de obicei (cand nu sunt la job), tot in blugi suciti, bluza lalaie, agitat, cu privirea impartita in jde mii de cadre, de la volan, la telefon, la fostul coleg, la ce am de cumparat, la ce ma mai surpinde sa imortalizez vizual sau foto…. plus milioanele de idei ce continua sa-mi fugareasca neuronii, multe dintre ele gravitand in jurul muzicii.

I-am raspuns monosilabic ca da, ca inca ascult orice ce poate sa-mi trimita o unda sau un fior pe sira spinarii, ca orice emotie starnita de un acord muzical sau de vreo zbieratura poate sa-mi infrumuseteze clipa, ziua, saptamana. A fost si el cu de astea zgomotoase acu’ 25 de ani, dar gata cu nebuniile, acum trebuie un comportament de senior, cu o muzica mai asezata, cu iz boem, intelectual, mai pe Blues sau Jazz, chiar si un Alternative Rock mai light, mai melodic, unde se vede valoarea intrinseca a muzicienilor si nu doar extremitatile/extremele talentului lor, intr-o sala de concerte eleganta, cu scaune, cu profesionisti, nu ca aia nascuti talent si murit speranta, totul sub o aroma bahica, imbibata cu fum de mahoarca. Rog a nu se interpreta in niciun fel remarca despre stilurile mentionate mai sus, a fost vorba de o idee intr-un context. Eu nu am nicio problema cu niciun stil muzical, inclusiv cu cei care impodobesc cu mama, bradul! Fiecare face ce vrea si cum vrea!

Am inteles ca iar am pierdut trenul si gara, ca nu m-am maturizat si ca nu am inteles mai nimic din prima jumatate a vietii (am trecut ca gasca prin apa). Dar daca asa imi place mie, el se bucura pentru mine. Moamaaa, cum a sunat asta, ca un cugetator plin de pilde si sfaturi intelepte.

Mda, mai aveam putin si deveneam studiu de caz, eventual urmand sa fiu invitat la intalnirile alcoolicilor anonimi sau la exorcizarile dese pe care le fac dar nu le recunosc niciodata preotii. I-am spus ca am o viata frumoasa, ca iubesc si ca sunt iubit, ca as muri sa nu fac nimic important pentru mine sau pentru cei cu care rezonez sau as putea impartasi valori comune, dar stiu ca ar putea veni si o perioada sabatica, de care mintea si organismul meu s-ar putea sa aiba nevoie.

Nu neaparat pentru a fi pregatit de reincarnare, insa, privind banal, orice om, oricat ar fugi, indiferent cat de antrenat este, vrea sa se si opreasca, sa-si traga rasuflarea. Macar pentru o secunda. Pentru unii dureaza o viata .

Cand i-am spus ca anul trecut, de ziua mea, mi-am facut de cap, in felul meu, si ca voi tine minte toata viata acele amintiri, a parut deodata super incitat si nerabdator sa-i povestesc ce si cum. Si ii vedeam comportamentul care se transformase pe loc, mai-mai sa-mi scoata cu clestele din gura ingredientele mele memorabile nepovestite inca. Ce poate sa fie cel mai funny in acele momente? Sa schimbi subiectul, sa vorbesti de alte banalitati, sa-l vezi cum fierbe si cum isi iese din fire. Si atunci i-am spus: vezi, am starnit in tine o emotie! Pune mana si asculta cateva drujbe din tinerete si poate o sa-ti povestesc candva ce am facut de ziua mea, heh. Trebuie sa meriti asta!

Evident ca egocentrismul meu sarcastic si infantil l-a dezumflat instantaneu si l-a readus in aceeasi forma de la inceput: politicos, calculat, echilibrat, numa’ bun de apreciat de societate, numa’ bun de politician sau de prieten la bine. La rau, cu siguranta ca dispare primul.

Revenind la angoasa mea, cotidianul nu ma prea preocupa mai deloc. Chit ca respir in el, dar nu inseamna ca si traiesc acolo. Am avut un an al naibii de agitat si aglomerat, plin cu de toate! Muzical vorbind, a fost Hexvessel, Irfan, KrunaVod, DBE 7, Russian Circles. Si mi-a cam ajuns. Am ramas masca sa vad un fan The Cure cantand, langa mine, timp de 150 minute, toate versurile pe care Robert le canta pe scena! Imi amintesc ca la Arcturus, la Brasov, era un tip care canta din public, in primul rand, la fel, Simen fiind placut surpins de fanatismul acestuia. Chiar da, astea sunt momente unice pentru mine!

Am fost extrem de agitat si cu HASH Bar, un proiect ambitios pentru mine, care mi-a consumat aproape toate resursele pe care le acumulasem sau le mai aveam (timp, financiare, emotionale, etc). Initial il privisem ca pe o investitie, din care sa-mi intre in cont lunar o chirie. Apoi mi-am spus ca ar fi interesant sa ofer locatia unui fost coleg de clasa, un cunoscator in de-ale barurilor, sa facem o chestie faina, care sa nu ma incarce pe mine cu nimic operational, doar sa vin periodic sa beau un pahar de vin si sa fie o sursa de venit corect (cu salarii pe hartie integral) pentru cativa omuleti, coordonati de prietenul meu. Multi mi-au spus ca sunt naiv sa cred ca asa ar putea functiona un bar in Romania, fara negreli, furtisaguri si artificii de bazar. In fine, anumite semnale sau prejudecati m-au determinat sa renunt la colaborarea cu prietenul meu, exact in perioada in care se faceau amenajarile finale. Si aveam de ales intre a continua ceea ce incepusem, dar in alta varianta sau sa renunt. Mi s-a parut totusi faina ideea de a exista un bar in CJ unde sa se asculte muzica pe care am tot promovat-o atatia zeci de ani, sa se creeze un hub pentru cei care vor sa bea o bere sau o cafea, intr-o atmosfera adresata unei comunitati aparte. Ca avem 2 barmani talentati care exceleaza prin cocktailurile delicioase, asta e un alt subiect. Insa cine vrea sa vina sa bea o bere, o apa sau o cafea, o poate face lejer, la un pret mai mult decat prietenos, daca e sa ma raportez la orice alta locatie din preajma. Plus ca abordarea artistica underground ar fi putut fi un alt reper de promovare, insa Loftul nu figureaza (inca) ca spatiu public si nu as vrea sa fac greseli aiurea. Cu alte cuvinte, din dorinta de a face bine, sa ajung sa incalc regulile. A fost tragedia Colectiv si am vazut ce inseamna compromisul, din pacate.

Oricum, a fost al naibii de sucit si complicat totul in ceea ce priveste HASH Bar, pana sa-l deschid. Dar am reusit sa-l finalizez si poate ca, in cateva luni, va ajunge pe linia de plutire, sa navigheze de sine statator. Asa ar fi frumos sa se intample, tinand cont cata pasiune am pus in el! Om videa!

Am creat un nou concept, AUDITION in HASH Loft, pentru ca asa mi s-a parut interesant. Ce ar fi atat de interesant? Mhhhm, greu de exprimat in cuvinte spiritul underground sau de normalitate. Exista cluburi, baruri, tot felul de locatii unde se intampla evenimente sau party-uri ce graviteaza in jurul muzicii difuzate. De la auditii, targuri de vinyl sau merch specializat si pana la seri tematice, adresabile stilistic pe categorii muzicale, pe ani, etc. Eu nu-mi doresc sa fac asa ceva, sunt altii care o fac de multa vreme, o fac bine, au know-how, au public si vad comercial. De ce as face ceva ce fac altii? Sa ma bag in seama? Nope. Eu am vrut din nou, altceva, care poate confuza sau dilua conceptul meu, dar asta e, ma astept sa fie simplificat, cel putin la inceput. Daca tot vii pentru cateva ore in HASH Loft, hai sa asculti ceva muzici noi, pe care nu le poti asculta (inca) in alta parte, care cred ca ar putea sa te intereseze, sa povestesti cu prieteni vechi sau noi despre albume, despre tot ce vrei. O mica insula underground intr-un mainstream globalizat. O singura data pe luna, timp de 3-4 ore. Primele 2 editii au iesit fain, daca ma refer la spiritul underground de care tot vorbesc. Chiar mi s-a sugerat sa fac o biblioteca muzicala acolo, astfel ca, daca ai chef, sa-ti iei din raft si sa rasfoiesti reviste, carti sau albume foto ce tin de underground-ul Dark, oricare ar fi el. Evident ca amprenta Metal domina. Nu am spus nu dar nici nu blochez ideea. Daca vor veni unii sa aduca acolo chestii ce la ei in casa sunt un morman de amintiri frumoase, dar prafuite pe un raft, macar la Loft se va sterge praful pe ele constant si vor putea produce bucurie unor curiosi vizitatori, rasfoindu-le. Depinde doar de vointa voastra.

Ma bucur mult ca la editia ce urmeaza cateva trupe romanesti mi-au trimis piese noi, unele nefinalizate, pentru a putea fi ascultate. Mi-ar placea sa am o editie doar pentru trupe romanesti, ca si asta este o forma minimalista dar sincera prin care sustin undergroundul. Nu suntem multi omuleti acolo, dar pana acum ne-am strans pe seara vreo 30. Si, din vorba in vorba, poate punem si noi umarul la promovare. Fiecare doreste sa faca lucruri din ce in ce mai mari, sa devina din ce in ce mai mare, mai puternic, mai bogat (mental, spiritual, financiar), eu vreau doar sa ma asigur ca baza de plecare de la orice faptuire este corecta, construita pe piloni sanatosi, sinceri. Si ca un adept neconditionat al minimalismului, nu-mi doresc sa transform chestiile mici si intime in evenimente mari. Lucrez de peste 20 ani intr-un mediu cumva corporatist, stiu ce insemana competitia cu mine dar si cu restul, concurenta, ca nu exista decat locul 1 (restul nu conteaza, totul e un pleonasm amagitor), am fost instruit sa pot sa-mi activez si sa-mi maximizez managementul capacitatii, nevoia continua de dezvoltare interioara, plus caile care trebuiesc urmate pentru a deveni un om de succes, la un anumit moment in timp. E un mod de viata, daca vrei, pe care trebuie sa-l urmezi la job, dar nu si in afara lui. Unii o fac tot timpul, treaba lor!

Muzica m-a tinut departe de influentele din exterior si de aceea sunt destul de absolutist, insa deloc critic cu ceilalti. Nu as avea de ce. Corect fata de muzica am fost si cu DBE sau cu restul de evenimente organizate de mine in ultimii 8 ani, unde am invitat peste 100 de trupe ce nu au mai cantat vreodata in Romania. La fel am facut si cu revista Kogaionon, chit ca au fost doar 10 numere tiparite. Sau cu emisiunea radio Antofagasta, care sarbatoreste pe 6 decembrie 25 ani de la prima editie. Deja e vorba de decenii in urma, pff, dinozaur, ce mai!

Mai vedem si asta cu fumatul in HASH Loft. Pe de o parte e ok (ca atmosfera), pe de alta e aiurea, ca se face un fum acolo, ca pe vremuri, in rockotecile alea neaerisite. As pleda pentru o editie fara tutun inauntru, dar vedem la fata locului.

Si nu va inchipuiti ca stam ca la biserica, in liniste, smeriti, sa ascultam ce piesa sau trupa canta. Fiecare vorbeste in si pe limba lui, cand i se pare un pasaj muzical interesant, se ridica de pe scaun sau canapea, vine la laptop, se uita cine canta si gata, si-a notat in agenda lui virtuala. Daca e prea liniste dam muzica mai incet, daca e mult zgomot in mansarda dam muzica si mai tare… si apoi ne intelegem prin semne, heh. Vine cine crede ca e din acest film, nu e conditionat sa plateasca ceva la intrare sau sa consume ceva de la barul de jos, dar nici nu cred ca ar fi frumos sa vina cu bautura lui in buzunar. Eu zic ca nu se face si vreau sa cred ca nici nu se va intampla asta.

Om videa!

Despre 31 Motors Pub doar de bine, se intampla concerte in fiecare weekend, in rest, de cand cu frigul si interzicerea fumatului, hmmm, cam pustiu. Speram ca o vom scoate la capat, ca si-asa e singura reduta Rock/Metal din Suceava. Si de dragul compromisurilor nu vom face nimic fals, nici eu, nici Adi. Dar na, om videa!

Muzaholic a inceput in forta si a devenit cam palid, sa nu-i spun inactiv. Noroc cu Ana Maria care mai surprinde cu cate o fotografie sau cu o stire despre un eveniment frumos. Poate voi avea ceva timp de acum incolo si in aceasta directie. Mi-e tare drag conceptul si stiu ca ar merita mai mult de ceea ce este astazi. Suna a explicatie si nu a solutie, stiu, heh. Om videa!

Despre Kogaionon, tocmai ce scriu acest material, chiar nu stiu ce voi mai posta pe aici si cand anume. KruNatura si KrunaVod au fost concepte singulare, cat despre ce alte concerte vom mai organiza, nu avem niciun plan si nicio intentie. A fost o dorinta pentru Alcest si Mono (in special din partea trupetilor), doar ca au intervenit pe fir profesionistii si atunci am facut un pas in laterala, pentru ca noi nu concuram cu nimeni.

Ar trebui sa vorbesc ceva de albume noi, ca asa tot faceam cand scriam mai des. Pana atunci, hai sa vedem ce ne asteapta ca evenimente in zilele ce vin. Pai vine DOOM OVER BUCHAREST, editia a doua, in capitala. Polonezii de la Batushka au anulat participarea din cauze de sanatate, dar Florin Sandor se revanseaza cu un show pe 7 ianuarie in CJ si altul in februarie in Bucuresti. Plus ca mi-a placut comunicatul scris impreuna, trupa si organizator, chiar foarte fain si corect exprimat. Altfel, heh, sa nu o ard pe ezoterice si ca le-au aliniat alea, sus, acolo, dar polonezii chiar n-aveau nicio legatura cu restul trupelor de la DOB. Inteleg strategia, pare ca a si functionat ca PR, dar nu te lupti cu Universul, care le regleaza si le corecteaza pe toate. Heh. Asadar veti fi doomed acolo in weekend! Mai ales ca sunt cateva trupe tare dragute! Nu vad niciun motiv sa absentati, daca sunteti din acest film!

Si la Timisoara se intampla weekendul asta ceva dragut, mai mult pe Stoner/Psych si ceva Post-Rock, Haywire Festival.

Vin apoi Mono si Alcest la Brasov, pe 3 decembrie. Trebuia si Pg.Lost, dar nu s-a brodat. Cica cele 2 trupe vor canta cate 75 minute, nu vad niciun motiv sa nu fiti acolo. Aici e vorba de business, de turneu, de intelegeri si de parteneriate. Dar Stephane a venit de 2 ori anul acesta la noi, pentru a ne dovedi ca sustine spiritul underground si ca nu a uitat de unde a plecat, mai ales ca primul concert ALCEST din cariera a fost organizat de noi. Si-ar fi dorit enorm sa-mi dea exclusivitate pe Romania, dar asta ar fi insemnat sa devenim organizatori profesionsiti, sa ne apucam sa concuram cu altii, sa ne batem pentru fiecare oportunitate, sa negociem cu impresarii aia care nu au invatat altceva decat “what is your offer?”… uhhhh, nu ne place asta! E nevoie de ei, pentru sanatatea si vizibilitatea trupelor, dar noi nu impartasim acelasi modul de valori, mai ales cand e vorba de simbolistica numita muzica. Daca insa vreo trupa va fi uitata sau neinvitata de altii aici, o vom face noi. O trupa care sa ne placa atat ca oameni, cat si ca muzica sau concept.

Controlul de la ISU l-a incurcat putin pe Dan cu al lui Rockstadt, pe o greseala asumata de el imediat. Legal a gresit, altfel, e o mare aberatie sa vezi ca o locatie care permite lejer accesul la 600-700 oameni se clasifica doar la o autorizatie de 180 persoane. Iar ca sa primesti pentru un numar mai mare, trebuie sa investesti zeci de mii de eur, pe care, de fapt, ii ingropi! Legea este atat de abraziva si de restrictiva, incat, ca si antreprenor, te face mai degraba sa te lasi de tot! Sunt convins ca Dan a invatat din aceasta greseala, mai ales cand stiu cate alte cluburi au tot autorizatie de 180 persoane si sunt mult mai claustrofobe, ca sa nu le spun altfel. Pragmatic privit insa, carcotasii ar putea comenta ca nu s-a invatat nimic din Colectiv. Asta e. Eu l-am sunat personal si i-am spus ca trebuie sa continue, sa nu se lase, ca a inceput ceva frumos si poporul e de partea lui! Si mi s-a parut al naibii de hotarat, ceeea ce e foarte bine! A investit ca un nebun, merita sa primeasca cel putin respect din partea tuturor! Ca o paranteza, oricine poate gresi, e supus greselii, dar trebuie sa i se dea o sansa, sa nu-l descalificam si sa-l judecam fara sansa de reintegrare! Doar ca noi suntem atat de snobi si ipocriti, incat vrem virtute din orice. Stam (nu toti) cu mana la slip, mestecam guma, printre 3 seminte aruncate cu sictir in gura si ne dam cu pararea si judecam pe oricine incearca sa faca ceva, asa, de dorul lulii. Le stim pe toate si ii futem in gura pe toti ai nostri! De invidie, de caterinca, de plictiseala, de fiindca. Pana vin strainii! De-acolo, schimbam placa! Doar hotii striga cel mai tare hotii! Suntem o natie care, de cateva sute de ani buni, o sugem la toata lumea care vine peste noi, gratis si by default, in speranta ca ne vor accepta la masa lor. Dar tot la masa servitorilor ramanem. Iar daca se ridica vreun haiduc vertical altoit, cu simt de mandrie nationala, care vede ca lumea nu e dreapta iar regulile nu sunt functionale decat pentru unii, ii dam imediat la geoale, chiar ne autodenuntam cu mult aplomb proletaro-capitalist, ca asta e meseria noastra cel mai bine platita si apreciata: de turnator si de jigodie! Multinationalele isi palmeaza de zeci de ani profiturile de la noi prin off shore-uri inventate legal, dar noi ne legam de tanti care vinde flori ca nu emite bon fiscal! Si complicam legile in asa masura, incat ele oricand sa poata fi interpretabile. Si de aici subiectivisme si abuzuri! II inchidem dar nu recuperam pagubele! Stiti cum e vorba pentru cei smart: 1 an=1 mil eur. Toata lumea fura sau asista pasiv la ce se intampla la noi doar ca, daca ne uitam in oglinda, ne consideram curati! Noi suntem imuni la spagi, nu dam la doctor bani decat doar daca ne da bon fiscal, la asistente la fel, daca ai o inmormantare sau un botez ceri factura de la preot, daca iti vine instalatorul in miez de noapte sa-ti repare o avarie ii ceri bon fiscal, daca o rogi pe femeia de serviciu sa-ti bata un covor sau sa te ajute sa cari un dulap in casa, nu-i dai bani decat dupa ce vine cu acte justificative! Mi-ar placea sa fim mai fermi, dar si permisivi, la o prima abatere! Iar la politicieni, daca tot ne reprezinta, sa aiba toate drepturile din lume, insa, daca i-am prins furand, sa plateasca si sa dispara! Asa, o tot ardem si o balacarim in stil epic, cu can-can-uri si povesti matrimoniale ieftine, dar care conteaza pentru poporul care are dreptul de a alege! WTF! Gata cu derapajul!

Mai avem pe 10 decembrie, tot la Brasov, finala GBOB, unde mi-as dori mult ca ADAMO CADUCO sa ne reprezinte in finala mondiala de la Atena, de anul viitor. Piesa pe care o vor interpreta surclaseaza lejer multe altele existente la noi astazi, din toate punctele de vedere. Daca Leo a luat caimacul anul trecut, nu vad de ce sa nu aiba aceeasi sansa si trupa suceveana. Om videa!

Legat de trupe sau albume noi, hmmm. A trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris, asa incat ma voi focusa pe ceea ce imi vine in minte acum. Nu cred ca mai are rost sa mai dau linkuri, in mileniul online, asa ca voi mentiona una, alta.

Incepem cu Metallica, ca tot mi l-a dat Costin si am avut pe FB cateva opinii despre el. Nu suna deloc rau, chiar in forta, daca ne raportam la varsta muzicienilor, merge de o auditie. Nu am inteles initial analogia cu Mayhem din videoclipul cu pricina, dar, acum, ca am aflat mai multe, pot spune doar ca nu ma intereseaza Metallica! Nu ca as fi suparat pe ei, dar sunt, categoric, din alt film, asa ca, treaba lor!

De departe, HAIL SPIRIT NOIR a venit cu un album magistral! Avangarda din plin, piese diferite, voci fabuloase, aranjamente muzicale originale! Produs de Bjornar din Vulture Industries, materialul este in topul preferintelor mele pe acest an, greci ai naibii de talentati! Auzisem de ei de mai mult timp, insa cand impresarul lor mi-a facut analogie cu Oranssi Pazuzu, atunci m-am activat. Si merita, parol!

La fel si noul SLAGMAUR, care va aparea in februarie. Un Black Metal de avangarda extraordinar, made in Norway, extrem de inspirat si bine lucrat.

CYANNA MERCURY m-au coplesit cu un Psyhedelic Rock foarte inteligent executat, noul album fiind de ascultat cu mare atentie! Tot greci!

Daca vreti ceva in genul WITTR sau ALTAR OF PLAGUES, nemtii de la ULTHA au scos un album superfain, numai bun de o auditie mizantropa, heh!

Si BETHLEHEM revin in forta, cu o noua voce, feminina de data asta, care rupe tot! Ne intoarce in timp, la vremurile din anii 90, dar opresiv ca dracu’ si cu o noua poetica intunecata! Adica Depressive Black Metal de la mama lui!

HAVNATT revine cu un album Dark Rock Folk interesant ca stare, cu acea voce fabuloasa a Ceciliei, acum deloc turata, dar care poate contura o atmosfera frumoasa!

WORM OUROBOROS au lansat si ei un nou album, sau ele, heh, care continua linia confuzanta de Drone cu Ambient si Doom, parca mai putin inspirat ca inainte, dar mult, mult mai elaborat si greu digerabil, daca nu ai starea potrivita.

Poetic si cult este noul proiect al lui David Tibet si Youth, HYPNOPAZUZU. Nu am cuvinte potrivite pentru album, este o piesa de colectie si punct 

Cei de la SHAPE OF DESPAIR, inceputi ca si RAVEN, au decis sa lanseze oficial un demo conceput in 1998, acum in varianta de CD. Nu suna deloc rau pentru fanii die-hard Funeral Doom, pentru mine pare a fi ceva ce merita lansat in urma cu 2 decenii.

Progressive amestecat cu Shoegaze si cu vibe Psychedelic de anii 70? Hmm, ciudata asamblare, dar noul album KAIRON merita o ascultare. Exat ca si noul SHAMAN ELEPHANT, doar ca aici nu are nicio umbra de Dark. Doar daca bagati ceva ciuperci!

Mai sunt albume bunicele, doar ca sunt ceva mai vechi si deja am scris de m-am plictisit. Mai tineti minte poza de la inceput? Aia cu plaja aglomerata de scoici si altele? Ei bine, dupa ce am scris astea, am reusit sa iau un cadru mult mai linistit, la care mi-ar placea sa (re)ajung, candva. Si, de acolo, sa pornesc o noua poveste, bazata pe sinceritate totala si fara compromisuri, pe care nu aveti niciun motiv sa le aflati vreodata! Viata e frumoasa, mai ales cand stai de partea cealalta a cortinei!

Ne vedem cand va fi sa ne revedem, toate bune si linistite! Dar cu muzica din belsug!

23 Noiembrie