Nicaieri…

Cica a venit primavara… de fapt, s-a topit zapada… desi, la mine, in curte, in ciuda ploilor intense din ultima saptamana, un rest se incapataneaza sa-mi arate ca ar trebui sa nu uit niciodata de iubirea vietii mele, iarna…

Este o vreme ploioasa, respingatoare aparent, dar numai buna pentru a ma apuca sa stau cu mine… in tihna. Am avut luni ucigatoare in ultima jumatate de an, din toate punctele de vedere. Nu indraznesc sa le privesc cu alti ochi decat cu cei ce au privit, respirat si trait acele intamplate(le). Debusolante sau mai putin, pline de inertie sau de razvratire, cu dorinta sau delasare, cu patima sau miserupism total, ele au trecut si am ajuns acum, la inceputul lunii aprilie, in fata acestui etern laptop, probabil singurul instrument modern pe care-l agreez oricand langa mine, la concurenta continua cu telefonul mobil. Gadget-urile astea au creat o dependenta incredibila, un mod de viata virtual care continua sa umbreasca realitatea, viata normala, obisnuita. Ca sa fiu sigur ca drumul meu este cel „sanatos” pentru aceste vremuri, m-am asigurat (mai degraba indus decat dirijat) ca si familia mea rezoneaza si ea cu astfel de comportamente, astfel ca, in urma cu ceva timp, plecand in concediu, am realizat ca toti 3 stateam in aeroport, in sala de asteptare, fiecare cu propria poveste, zgaindu-ne in telefoanele mobile la tot felul de informatii de pe net. Asta da familie fericita! Star Trek traditional bucovinean, heh!

Am lasat-o mai moale cu scrisul, holbandu-ma zi de zi, noapte de noapte, pe timeline-urile profilelor pe care le aveam pe Facebook dar si la ale asa numitilor friends. Si numarasem la un moment dat, aveam vreo 5 profile, fiecare cica cu rostul lui: DBE, Kogaionon, DonisArt, Kruna si cel personal, care a avut diverse denumiri, de la cel cu amprenta araba (Kadeb, habar n-am cum am ajuns la acest pseudonim), pana la cel simplu, pe care il am si acum.

Mi-a trecut prin cap sa le anulez pe toate, sau sa le las asa cum sunt ele, fara a le mai vizita, la fel cum fac cu Last.fm, hi5, myspace sau twitter. Dar stiu ca nu e „vina” lor, ca totul pleaca din mine si acolo se si termina… doar ca mie-mi place sa vad altfel, in functie de starea in care sunt.

Dependenta asta virtuala face o gramada de victime, atat directe cat si colaterale. Nu critic pe cei ce respira in orice moment virtualul, la fel cum nu ma grabesc sa-i laud pe cei ce ignora complet forma online de comunicare, aceasta interactivitate rapida, usoara, facila… dar totusi virtuala.

Ideea este ca anumite informatii le primesc pe aceasta cale si nu pot sa nu apreciez ca este mult mai comod sa aflu ceea ce vreau sa stiu astfel, decat anacronicile scrisori sau faxuri, transformate acum in emailuri sau sms-uri… plus faptul ca, odata intrat in acest joc, te autoinciti (daca te si prinde) sa devii din ce in ce mai darnic cu tot felul de detalii, pana la cele mai personale. Si uite asa, poti sa cunosti o persoana foarte bine, sau anumite mofturi, tabieturi ale ei, fara sa te fi vazut fizic vreodata. Si nu ar fi ceva nou pentru mine, mai ales ca, daca acea persoana parea interesanta, o rasfoiam, citeam sau invatam din paginile scrise de ea. Imi amintesc ca, desi nu l-am cunoscut niciodata pe Octavian Paler, i-am citit si recitit toate cartile lui in anii studentiei si dupa (acum cca 20 de ani), putand afirma (amagindu-ma, cumva) de multe ori ca ii stiam deja gandurile, putand deveni chiar usor anticipativ vazandu-l la emisiuni TV, mai ales ca acele retorice scrise de Maestru erau de un deliciu unic. Si cand te intereseaza ceva, incepi sa adulmeci, sa respiri, chiar sa traiesti fara granite tot ceea ce reuseste sa te starneasca, sa te incite, sa te satisfaca.

Ma rog, am plecat de la persoana I-a singular si constat ca am ajuns la a II-a singular, probabil ca sa ma eschivez (fals) din posibilele dezbateri ce usor s-ar putea cascada pe marginea acestui subiect, heh.

Evident ca mediul online nu are legaturi directe cu esenta informatiilor desprinse din lecturarea de odinioara, la fel cum nici citirea unei carti online astazi nu are aroma acelor pagini rasfoite in tihna, tolanit pe o canapea, intr-un hamac sau cu capul asezat pe o perna confortabila. Nu are legatura pentru mine si probabil pentru multi de-o generatie cu mine sau poate mai inaintati… Dar, chiar si asa, se detaseaza usor un text scris de cate un veteran in viata, publicat online, de amalgamul si multitudinea de idei si miliarde de cuvinte scrise in graba, pragmatic, la obiect, ale tuturor celorlalti…

Dar astea sunt vremurile, se misca, cum am mai spus, al naibii de rapid si haotic, asa ca am decis sa iau o pauza, cumva, sa ma linistesc. Probabil ca sinusoida vietii ne provoaca sa sarim peste multe obstacole, pe unele „le dovedim” cu pricepere si inspiratie, pe altele doar le ocolim daca realizam ca nu e decat un copy-paste banal, traibil, placut, dar nimic mai mult. Sau poate ca da, depinde de stare si de disponibilitate.

Nu am mai scris un Editorial de ceva vreme pentru ca am fost directionat pe line-up-ul de la DBE 5. Plus faptul ca alte probleme de natura personala au pus stapanire pe ale mele ganduri.

Cum in toate se spune ca este un inceput si un sfarsit, imi place sa cred ca doar inceputul continua sa fie captivant. Si-o avea si sfarsitul rostul lui, dar suna cam prea apasator pentru felul meu de a-mi alinta prezentul, asa ca asimilez sfarsitul cu trecutul… si uite asa evit sa fiu deprimat sau ancorat in trecut… ca traiesc un prezent iluzoriu sau virtual, habar n-am. Ca e fuga de responsabilitate sau altceva, nu ma afecteaza si nici nu conteaza pentru mine. Povestea este frumoasa atunci cand o descoperi si chiar mai frumoasa cand o si traiesti. Ea poate ramane o poveste frumoasa dar, deja trecuta in cufarul cu amintiri, se transforma rapid intr-o nostalgie aromata si atat. Este buna de pus pe rana, la un moment dat, dar insuficienta pentru o traire continua, curgatoare, captivanta, provocatoare.

Evident ca se pot face similitudini in orice directie insa eu am scris aceste randuri cu gandul la povestea DBE. Traiesc cu aceasta poveste intr-un mod personal, ma cert cu ea in fiecare zi, ma impac a doua zi, o iau iar de la capat, am zile in care nu-i mai vad rostul sau altele in care nu vad rostul unei trairi fara ea… Am vrut sa o parchez si sa o las acolo unde s-a terminat ea anul trecut, pentru ca s-a terminat frumos. Cel putin pentru mine. Un punct terminus corect… adica zambete, oameni impacati cu o traire frumoasa intr-un weekend de vara tarzie, placerea de a fi fost participat, ca participant, la ceva cu o aroma ce se incapataneaza sa persiste.

Emotiile au pus stapanire pe ratiune iar cuvintele frumoase primite dupa DBE 4 m-au aruncat invariabil in iluzia unui nou ritual, iluzie ce, pana la urma, ma voi stradui sa o transform in realitate, peste cca 4 luni.

A fost al naibii de greu sa decid line-up-ul, deoarece s-au tot schimbat datele problemei. Mi ar fi placut sa-i vad pe noapte pe Oranssi Pazuzu, dar albumul pe care tocmai l-au inregistrat nu este sigur daca va fi gata pana in august. Darkspace mi-au confirmat in urma cu doar cateva saptamani ca vor veni, si eram deja ingrijorat ca nu voi mai avea unde sa-i pun, pt ca 9 trupe pe seara este deja prea mult si prea obositor. Pana la urma n-a fost sa fie. Plecasem de la intentia sa am seri cu adresabilitate distincta, dar detalii logistice si de timp m-au facut sa schimb ceea ce gandisem initial, astfel ca in seara Instrumentala voi avea cel putin o trupa cu voce (ZERO). Desi am anuntat ca ELECTRIC ORANGE vor canta pe 15 august, acestia vor performa pe 16 august, in seara Experimentala. Nu am vrut decat maximum 7 trupe in seara Metal, dar noul ALTAR OF PLAGUES mi s-a parut pe cat de atipic pe atat de ciudat,astfel incat nu am putut sa-i refuz pe irlandezi. Era cat pe ce sa sa-i vedem pe scena DBE si pe IN GOWAN RING, dar am decis ca era totusi totul prea in scurt, desi existau toate premisele sa se intample acum. WOVENHAND erau o varianta aproape sigura, pana cand am aflat (acum cateva saptamani) ca vor fi in alta parte a Europei in acea perioada (Norvegia), asa ca din ecuatie a mai iesit o trupa draga mie. EMPYRIUM a fost o idee ce a prins contur clar la DBE 4 dar a picat si ea caci in acel weekend Markus va canta cu TVB la un festival mare din Germania. TENHI continua sa stea in propria lor cochilie si sa nu iasa in public, SATURNUS erau si ei cat pe ce sa poposeasca aici, mai ales ca au scos un nou album si acum sunt 6 pe scena (inclusive keyboard), dar am considerat ca ar fi fost deja mult prea multe trupe de Doom. DRACONIAN vor fi iar prezenti la DBE, pentru a treia oara consecutiv, dar doar ca persoane independente, sa sustina „cauza”. Ei inca nu au realizat nimic nou cu noua voce, deci nu ar fi avut sens. Neige este un alt sustinator declarat DBE si oricum ar fi ajuns ca spectator, daca cu ALCEST nu l-as fi invitat. Dar nu aveam de ce sa chem ALCEST, mai ales ca au fost la ultimele doua editii iar noul lor album de-abia acum se inregistreaza. Va urca insa Neige ca si baterist al trupei ZERO. In calculele pentru aceasta editie a fost si trupa HEIRS, mai ales ca am vorbit cu Damian de peste 2 ani, doar ca, in ultimul moment, ei au avut de ales intre a renunta la 2 concerte in Romania pe care le va sustine zilele acestea in turneul european si unul singur la DBE, asa ca australienii au decis ce este mai bine pentru ei. In locul lor i-am ales pe cei de la ANA NEVER, o trupa cu un sunet spectaculos. Era cat pe ce sa-i aduc pe cei de la FAUNA, mai ales ca am incercat acelasi lucru si in urma cu un an, insa biletele de avion insemnau un cost imens, mult prea mult… si cu HADES ALMIGHTY ajunsesem la o intelegere inca de anul trecut, dar nici asta nu a fost sa fie.

Am ales deci 20 de trupe pentru DBE 5, urmeaza acum sa conturez alte activitati conexe pe langa concertele propriu-zise. Vreau sa ascult si alte pareri, pentru ca interactivitatea este esentiala. De aceea am creat Agora DBE iar in cateva zile, pe 18 aprilie, voi afla daca exista interes pentru dialog sau a fost doar o himera de a mea. Urmeaza sa fie aleasa locatia, dar e sigur undeva in Bucuresti.

Si ce se va mai intampla la DBE, vom afla cu totii mai incolo.

Ma grabesc sa inchei acest Editorial punand accentul pe anumite trupe ce au realizat albume oarecum interesante. Sunt mult prea multe aparitii si cum am renuntat in a scrie periodic, e clar ca nu am cum sa le mentionez pe toate. Insa amintesc cateva ce imi vin in minte: PARZIVAL au scos un album foarte bombastic, cu o aroma epica uluitoare, insa destul de simplu ca si constructie a pieselor… MOURNING BELOVETH au scos un album extraordinar de interesant, cu un mesaj introvertit insa foarte apasator… LOVE IS COLDER THAN DEATH s-au bazat pe piese mai putin dark ca in trecut, sunt tare curios sa vad ce voi simti cand ii voi vedea live… ALTAR OF PLAGUES, cum am spus mai sus, s-ar putea sa socheze pe unii, chiar sa-i dezamageasca pe altii, insa dupa „Mammal” era greu sa scoata altceva mai bun in acea directie, asa ca au insitat acum pe altfel de elemente… IN VAIN au scos o bijuterie de album Progressive Extreme Metal, bine primita in toata media… si cam astea ar fi trupele cu ceva nou in aceste ultime luni pe care le vom vedea peste cateva luni la Alba Iulia.

Din scena Underground mi-au mai retinut atentia:

WARDRUNA cu un album interesant ca prezentare si ca intensitate a mesajului insa, dupa cateva ascultari, mi se pare departe de a fi o capodopera (desi toata presa as ail catalogheaza deja)… CULT OF LUNA au scos un album elaborat si foarte bine construit, dar cu o voce mult prea Hardcore/Punk pentru gusturile mele (probabil fanii ISIS sunt deja ahtiati dupa el)… CALADAN BROOD sunt o replica perfecta pentru SUMMONING, ca sa nu ii spun o copie reusita, dar parca cu prea mult Pagan… OCTOBER TIDE au revenit cu un album mult asteptat, care suna bine, parca cu insertii moderne, dar cu o voce Death Metal liniara (prefer AORIA, celalalt proiect al membrilor trupei)… OCTOBER FALLS va rupe inimile fanilor AGALLOCH sau a genului Epic Dark Metal, care suna bine dar chiar nu are nimic nou fata de precedentul… STILLA si GRIFT sunt 2 trupe nordice care abordeaza un Black Metal ca in vremurile de demult, cu un accent pe STILLA care chiar mi-a placut mult de tot… SMOHALLA este un proiect francez ce se ridica, prin avangardismul exprimat, la nivelul ARCTURUS, doar ca e mai putin Epic si mai brutal… ei au realizat acum un split cu cei la OMEGA CENTAURI, o alta trupa interesanta in acelasi gen cu SMOHALLA, dar parca cu mai mult accent pe Death Metal decat Black… DE ARMA este un proiect despre care se va vorbi de acum mult si bine caci amestecul de FEN cu LONNDOM suna delicios… ENSHINE continua exact pe ceea ce insistase SLUMBER, adica un Doom Death metal super atmosferic care suna foarte bine dar usor liniar…TERRA TENEBROSA a scos un album cu adevarat deosebit pentru fanii Black Metal-ului modern, cu adresabilitate clara spre ORANSSI PAZUZU… ARSAIDH m-a surpins foarte placut cu debutul Celtic Black Metal ce nu pare sa aiba totusi legaturi cu fosta lui colaborare din FALLOCH… CNOC AN TURSA nu e departe de ARSAIDH, doar cu un accent mai mare pe dimensiunea traditionala si mult mai ritmat… THAW si NAHAR sunt 2 trupe ce ne prezinta un Black Metal cumva asemanator, dar foarte bine executat (se vede ca Avantgarde Music ii promoveaza)… veteranii ATTRITION vin cu un nou album in cunoscuta maniera Dark Industrial Electronic, destul de dragut la o prima ascultare… WAVES este un proiect german de Post-Rock care suna foarte fresh (desi nu au nimic original in structura pieselor)… ceva Post Black Metal amestecat cu Industrial si Ambient pare sa prezinte interes in noul album al celor de la CONTROL HUMAN DELETE… ROTTING CHRIST au revenit cu un album plin de atmosfera, dar al naibii de liniar si simplu, chiar repetitiv, dar inspirat ca marketing cu acea reproducere „Cine iubeste si lasa”… RAJNA au scos un nou album pentru fanii LISA GERRARD, DEAD CAND DANCE sau IRFAN… OPHIS vin cu un Doom Death Metal conservator care ar putea sa placa doar celor impatimiti… TOTAL NEGATION m-a surprins prin folosirea vibrafonului si cu un sunet ce imi aminteste de SILENCER… ECHTRA chiar au realizat un album interesant, un amestec de ambient cu Black si Doom intr-o varianta ezoterica (se cunoaste ca e cu unul din membrii FAUNA)… SUBTERRANEN MASQUERADE revin cu 2 piese care se ridica la rangul cu care ne-au invatat trupetii dar paca e prea luminous si progresiv pentru gusturile mele… ANDY WINTER a realizat un album de pus la colectie, avand o gramada de artisti invitati, fiecare cu propria piesa… ultima trupa pe care o amintesc acum este una ce mi-a captat tot interesul in materie de Metal agresiv, retineti acest nume: ENCIRCLING SEA… si cam asta e tot pentru acum.

Auditie placuta si sa ne revedem cand, cum si unde putem, mai devreme sau mai tarziu.

Toate frumoase voua! Este bine cand ai directie si stii clar incotro te indrepti:

 

7 aprilie 2013