Iunie 2011

A venit si vara… oficial!

Inainte de a va apuca sa cititi cele scrise mai jos, dati un play pe aceasta piesa, dupa cum ne e traditia de o buna bucata de vreme:

http://www.youtube.com/watch?v=bHKzfcTa3ZU

In precedentul editorial imi propusesem sa o las mai moale cu scrisul pana pe la toamna dar iata-ma din nou aici. Nu stiu daca scriu din dorinta de a mentine o ciclicitate lunara a Editorialului sau poate ca am chiar ceva de spus. Stiu in schimb ca mai a fost o luna pe care nu o voi uita niciodata, din nefericire, deoarece repere personale, fundamentale pentru mine, m-au zdruncinat intr-un hal in care nu am mai fost niciodata si nu as dori nimanui sa treaca prin asa ceva. Sunt intr-o degringolada interioara totala, habar n-am daca mai vreau sa mai ascult muzica, sa mai scriu despre ea, sa mai organizez concerte, sa mai promovez ceva… sau daca o voi mai face dupa cele anuntate… adica sa mai fiu muzicios… Poate ca voi deveni religios in adevaratul sens al cuvantului? Se poate orice… insa cand propriul sistem de valori, de evaluare, de traire si acceptare cu care am crescut, evoluat, respectat se duce naibii, nu stiu ce sa mai cred! Ma agat convins sau autoimpus de practici pozitiviste/pozitive, de forme optimiste si de speranta dirijata, poate ca cine stie… pana si obsesia mea de ceva vreme: “nu-ti crea asteptari caci s-ar putea sa ai dezamagiri” ma arunca acum de partea cealalta, a celor mai intelegatoare suflete, sa nu le spun intelepte, care ar putea sa ma faca sa pricep ca e timpul sa-mi accept realitatea si sa lupt cat e cu putinta pentru a o face cat mai frumoasa! Gata cu introspectiile semantice sau dezbaterile retorice inteligente… oricum presimt ca iar voi asterne mii de cuvinte in acest Editorial, de multe ori greu de parcurs si pentru mine…

Poate ca de asta nu pot intelege astazi de ce Peter si Ia Bjargo au acceptat ca fetita lor, Vendela (care-mi este foarte draga), sa deschida primul videoclip din istoria SHINING, un material ce socheaza doar prin agresivitatea mesajului:http://www.youtube.com/watch?v=KSNLnDH6tjA&feature=youtu.be

Cu siguranta ca realitatea strazii nu poate fi ignorata si trebuie adusa la cunostinta tuturor insa modul de exprimare mi se pare aici o simpla forma jenanta si fara scrupule de a mai face ceva bani sau a castiga popularitate… Contrastul dintre aura inocenta de copil si drogurile prezente in majoritatea imaginilor (plus sange, alcool, tutun) imi starneste un dezgust sec, desi intentia mesajului o inteleg perfect. Il cunosc bine pe Niklas, ii cunosc multe din ale lui hibe, multe le-am acceptat, multe m-am straduit sa le inteleg dar fiecare om are si limite (poate si pentru ca sunt tata)… daca sunt intreg la minte si am curajul sa decantez teribilismul de abordarile constructive si realitatea cruda… in fine, probabil ca starea mea actuala ma face atat de restrictiv si de vehement, atat timp cat eu sunt printre putinii care vad cu alti ochi un videoclip de succes, conceput modest (sa nu-i spun mediocru), dar bine editat si montat, pe o piesa expresiva, insa care nu aduce nimic nou fata de “Halmstad”! Legat de droguri, ca poate si de aici a venit adversitatea asta a mea fata de videoclip, am avut de curand o discutie pe contre, mai ales ca mi se sugera (inclusiv cu dovezi statistice) sa inteleg ca alcoolul si tigara creeaza mult mai multa dependenta… Poate ca asa o fi, insa comercializarea drogurilor este interzisa… si cui ii pasa? Aceasta infloreste, din pacate, exponential pe canale alternative, fertile pentru rapiri, amenintari, crime, sinucideri, proxenetism… As putea spune ca sunt un militant convins impotriva acestui flagel, chiar daca unii il considera mai putin periculos ca alcoolul. Poate ca sunt de moda veche, poate ca sunt chiar demodat, insa convingerile mele nu mi le poate schimba nimeni, mai ales dupa ce am vazut pe altii ce pot sa faca aceste droguri. Mai mult, daca eu as fi colegul Vendelei (are doar 8 ani) si as vedea-o in asemenea film, cine stie ce idei tampite mi-ar trece prin capul meu nestiutor. Discernamantul si maturitatea sunt, intr-adevar, repere relative si aplicabile diferit iar educatia ce tine de “scoala vietii” trebuie si ea facuta inca de mic, dar treptat… pana la urma, e doar un videoclip, poate ca am luat eu totul mult prea in serios si am dus-o mult prea mult spre un posibil patetism infantil, pe alocuri la limita ipocriziei ieftine si stereotipe. Asa sa fie…

Cat despre trupeti, sa le iasa ce si-au dorit, desi am vazut deja noi schimbari de componenta, care ma face sa fiu destul de retinut (cel putin acum) pentru viitorul calitativ muzical al trupei. Insa ca boom de imagine, SHINING a explodat si sunt sigur ca la noua venire in Romania, trupa suedeza va aduce sigur multi fani… pare o afacere rentabila, cei interesati pot deja sa contacteze impresarii… eu consider ca treaba mea de promovare concertistica s-a terminat pentru acest grup, SHINING a intrat acum intr-un alt “cluster”, este o trupa ce nu mai are nevoie de sustinerea mea, insa voi veni cu placere sa-l salut pe Niklas… si probabil pe Peter… ca restul sunt cam noi…

Si iata ca am intrat direct in subiect, adica despre muzici. Am o multitudine de albume pe care urmeaza sa le ascult cu atentie, dar pentru asta imi trebuie dispozitie… se gasesc in Playlist si despre cateva voi aminti pe aici… dar sa vorbesc intai de putinele evenimentele concertistice interesante in urmatorul interval de timp, evenimente ce amesteca ciudat un mod de existenta cu nevoia de a face si altceva si, nu in ultimul rand, de a vedea la lucru trupe interesante, printre cateva cuvinte rostite cu prieteni noi si vechi de pe la concerte:

Pe 5 iunie vedem la lucru OPETH, KATATONIA, TAINE si KISTVAEN. Pare a fi cel mai vizibil eveniment Metal din acest an (de pana acum) si cred ca se vor strange cateva mii de oameni. M-as fi bucurat sa ajung acolo dar problemele personale ma tin departe. Imi doresc totusi sa fie un eveniment reusit, caci e prima mare oportunitate de anul asta pentru Kistvaen de a canta in Bucuresti in deschidere la trupe mari dar si ca OPETH are deja multi, multi fani in Romania. Probabil ca unii vor veni doar pentru KATATONIA, caci sunetul lor catchy si melodios le-a adus multi adepti in ultimii ani… oricum ar fi, One Event s-a onorat elegant si corect fata de toti fanii, atat cu reducerea la pretul biletului substantial facuta pentru o perioada scurta cat si pentru cei care au fost mai harnici si au cumparat bilete inca de la inceput… chit ca panica de pacaleala nu a lipsit pentru cateva zile, caracteristica unei natii care refuza de ceva zeci de ani buni sa creada macar in propria umbra, daca nu si in lucruri corecte, chiar frumoase. Pe de alta parte, ar fi si timpul ca grupul KISTVAEN sa prezinte si noi piese, altfel mai pun doar de o alta cantare… mai ales ca doar cu 2 zile inainte canta si la un festival mare din Ungaria.

http://www.kogaionon.com/ro/evenimente/opeth-si-katatonia-in-premiera-pe-aceeasi-scena-in-romania-pe-5-iunie

Plec apoi la Londra sa-i vad pe japonezii MONO si Holy Ground Orchestra. Va fi un concert pentru sufletul meu, chinuit si cam deznadajduit in ultimele zile! Ahhhh, am uitat sa amintesc ca am fost si in Dublin la inceputul lunii mai, unde am vazut-o pe Regina Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord cum a trecut intr-un Range Rover pe langa mine (probabil un eveniment emotionant pentru multi, mai ales ca un asemenea reprezentant de marca nu a mai pasit in Irlanda de peste 100 de ani). Daca mai stateam cateva zile apucam sa-l vad si pe Obama acolo… mare fas cu imaginile astea sau simbolurile politicianiste! Probabil ca trebuia sa-i fac cu mana Reginei, cum faceau multi altii… Las’ ca am vazut si la televizor public emotionat tare la predica lui Obama… patetic, chiar… vorbim de conducatori de state care iau decizii unilaterale cu camarilele lor sa ucida in numele dreptatii… lor!

Doar ca unii sunt mai mult carismatici decat altii, unii chiar stiu sa vorbeasca in comparatie cu ceilalti dar cu totii isi urmeaza propriile interese care, declarativ, par a fi comune cu cele ale muritorilor de rand. Si uite asa, in numele libertatii, mai omoram familii nevinovate, mai aruncam cateva bombe, mai scapam lumea de teroristi (hotul striga hotii!)… cu victime colaterale din plin, din pacate… In fine, nu e locul sa vorbesc aici de asa ceva, dar imperialismul modern de astazi (politic, economic, religios) nu este cu nimic mai presus fata de cotropitorii de ieri… La Dublin au fost si protestatari care mi-au incurcat programul de vizitare al orasului, si-asa compromis. Seara am ramas socat sa vad poate mai bine de 800 de persoane la concertul EXPLOSIONS IN THE SKY! Ce inseamna o capitala cosmopolita si fani deschisi in a asculta si alte sonoritati! Americanii au prestat un show intens, foarte bine aplicat si executat, dar parca ceva a lipsit… Nu stiu, poate ca am stat eu in spate de tot… sau poate ca unii mai aveau ceva sa-si spuna si m-au perturbat! Oricum, o trupa mare, fabuloasa pe nisa Post-Rock, obligatoriu de vazut live! Iar Dublin, un oras plin de verdeata, cu un parc imens, printre cele mai mari din lume si de o frumusete rapitoare!

Ah da, am fost si la ROTTING CHRIST la inceptul lunii, la Cluj-Napoca… nu prea mult popor si acesta insufletit oarecum doar dupa recitalurile trupelor din deschidere. Mi-a placut sala, problema e ca, de jos, de unde stateam eu, mi s-a parut ca acustica nu performeaza… mai ales cand e vorba de sonoritati ce nu se pliaza pe ritmuri pop sau foarte melodice, descifrabile usor si chiar previzibile! In fine… Prea multe trupe pentru o seara, prea obositor pentru unul ca mine, probabil COOL pentru un Metalist adevarat… Oricum, din punct de vedere al organizarii, Hatework, ca de obicei, la inaltime… iar Euphoria Music Hall este o sala foarta eleganta, o replica, daca vreti, la The Silver Church!

Am fost apoi, pe 7 mai, la ziua lui Leo, respectiv la The Festival Of Dreams! Am retrait clipe apuse, frumoase si pline de emotii la acea vreme, pe perioada Serilor Speciale. Asa ca, pe o ploaie deasa (care s-a mai transformat si in lapovita), m-am deplasat la Centrul Cultural Reduta. Am vazut acolo vreo 2 sute de suflete, cred, suficient pentru a nu parea sala la fel de goala ca la evenimentele DonisArt, insuficient insa din alte considerente. Dar ce mai conteaza asta, atat timp cat era vorba de o zi de nastere, pe care Leo, ca si anul trecut, si-a sarbatorit-o prin propriul eveniment. Mie mi-a trecut nebunia cu ziua de nastere (mai bine spus mi-am satisfacut obsesiile), asa ca peste cateva luni, pe 11 decembrie, voi sta doar cu o parte din cei dragi mie, departe de zgomot, multime, aglomeratie… Revenind la Leo, micul festival a inceput cu o intarziere de jumatate de ora, insa eu m-am intalnit cu Mihnea si am mai intarziat alte cateva minute, ca am tot vorbit de al lui OST MOUNTAIN FESTIVAL…

Prima trupa a serii, QUANTIQ, are parti bune si parti mai putin interesante pentru mine… daca e sa privesc din punct de vedere al varstei, acesti copii au deschidere catre nou dar par parca prea influentati de muzica parintilor lor… poate ca nu asa o fi dar de la Pink Floyd si pana la Talisman sau Compact, multe din acele acorduri mi s-au parut asa, simpliste si banale… Partea instrumentala a aratat si ceva atingeri Post-Rock frumoase si cam atat… Fara voce suna mult, mult mai bine!

LAONLYNESS, a alta himera de a lui Leo, a fost prezentata in premiera intr-o nota foarte sobra si serioasa, usor surprinzatoare pentru mine. Cele 2 piese noi au avut atingeri Post-Rock (caci pe scena urcasera baietii din QUANTIQ plus un clapar din TRUE MIND) iar vocea lui Leo s-a jucat cu tot felul de inflexiuni, poate prea complicate pentru o ureche neobisnuita cu muzicile brasoveanului. Nu am cum sa definesc acest sound… poate doar Lao Music… apoi am ascultat cateva prelucrari din albumele de odinioara compuse sub alte denumiri de proiecte, inclusiv piesa cu garoafa si, evident, nelipsita domnisoara ce-i ofera lui Leo aceasta floare. Spre finalul recitalului Leo s-a culcat putin pe scena, invelit cu o patura, asa ca sa mai coloreze atmosfera si sa dea impresia ca va mai urma un macel… ceea ce nu s-a mai intamplat… decat doar un solicitat bis care i-a facut pe toti cei din sala sa aplaude continuu. Placut si plin de glume, Leo m-a facut sa zambesc pentru cateva zeci de minute, sa ma relaxez total si sa ma bucur ca am putut sa fiu de fata la ziua lui.

Ultima trupa a serii a venit din Italia si se dorea a fi o replica SPIRITUAL FRONT. Foarte slaba reprezentatia, un plus pentru vocea feminina si pianist… Poate daca liderul trupei nu ar fi fost emotionat si cunostea mai multa engleza, ar fi reusit sa comunice mult mai mult cu un public prietenos si rabdator… Chiar si asa, la bis a aparut iar Leo, care a cantat cu italienii hitul trupei… ma rog, cateva cuvinte acolo, la refren…

Si cam asta a fost la Brasov… a doua zi am prins zapada mieilor pe Cheia, un pesiaj superb, de poveste…

Nu am avut cum sa ajung la AVA INFERI dar am inteles ca nici acolo nu a fost prea mult public, poate ca pretul biletului a fost din nou un obstacol? Costin mi-a spus ca show-ul lui Rune & Co a fost ireprosabil si asta m-a bucurat mult. Intensitatea muzicii lor trebuie perceputa cu ochii mintii si nu prin repere cotidiene.

A doua zi am ajuns insa in Bucuresti sa vad TIDES FROM NEBULA. Ma simt ca acasa in Kulturhaus si a fost o reala bucurie sa ma reintalnesc cu multi cunoscuti pe acolo, mai ales ca n-am mai fost pe acolo de multa vreme. Dar de ceea ce ma temeam, n-am scapat… Foarte mult popor, prea mult dupa gusturile mele, ceea ce m-a facut sa ma uit la concertul polonezilor la monitor, stand pe un scaun la bar… in sala era superaglomerat! Show-ul a fost ireprosabil, am zarit si persoane care au venit exclusiv pentru aceasta mostra inspirata de Post-Rock si cam atat… In rest, un public nerabdator pentru a-si vedea trupa favorita, RIVERSIDE, o audienta diferita, in general trecuta de o anumita varsta, fani DREAM THEATER. Pentru cei ce nu au vazut TIDES FROM NEBULA pe 8 mai, s-ar putea sa se iveasca o noua ocazie in luna noiembrie, cand acestia vor reveni, in turneu cu o alta trupa interesanta, dar nu va pot spune acum mai multe. Felicitari Twin Arts, un eveniment reusit (a fost sold-out si din cauza riderului tehnic RIVERSIDE care a mancat o gramada de loc), dar si datorita abilitatii cu care si-a promovat evenimentul, tinand cont ca in celalalt club bucurestean, TSC, HAGGARD-ul a fost sustinut cu usile inchise…. deci daca aduci trupe asteptate, scoti publicul din case! Adica se poate, aviz celor descurajati de ignoranta fanilor!

O sambata mai tarziu am fost si in Wings la PRIMORDIAL. Daca nu vor face ceva amenajari pe acolo, chiar ca nu voi mai pasi in acel club: mirosul ala de crasma, cu aerul ala statut, amestecat cu tutun si cu senzatie de mucegai (probabil de la parchetul ala infect)… naspa pentru mine, de neglijat pentru cei cca 300 de fani. E clar ca am eu o problema, atat timp cat doar mie mi s-a parut irespirabil aerul ala… ventilatia e varza, mirosul inchis persista, insa acustica e chiar foarte buna! Si scena arata impunator… deci se poate transforma intr-un club fain daca fac ceva investitii pe acolo. Am ajuns chiar inainte de a urca pe scena Alan si echipa si, pe durata concertului, am alternat intre sala si holul de la intrare, unde fumul de tigara nu era chiar atat de dens si umezeala nu exista. Show-ul PRIMORDIAL: exemplar! Alan, un artist desavarsit cu multa priza si care stie sa comunice cu publicul… Si au cantat cred ca mai bine de 2 ore, fata de cele 90 de minute anuntate intital. Nu cred ca cineva ar fi putut comenta altfel prestatia irlandezilor… pentru mine insa parca prea mult Metal… sau doar Metal cursiv, fara alte influente… bine, pentru asta venisem dar… asta am simtit, asta povestesc acum. Pe de alta parte, inca o dovada ca daca ai dorinta si banii potriviti, poti sa organizezi ce concert vrei. Se facuse atata tevatura in jurul acestui organizator… e adevarat ca e tanar si ca, in trecut, a tras ceva tepe si ne-a cam patat imaginea noastra pe afara! Acum insa s-a ocupat mai de toate, astfel ca irlandezii au plecat din Romania cu amintirea unei calatorii foarte reusite… iar programul trupelor nu a avut multe abateri. Deci, un pas corect facut de Metal Maniac, sper sa fi invatat din greseli. Pe de alta parte, orgolii personale am vazut ca exista cu nemiluita intre Metalisti organizatori si presa, ceea ce nu e bine deloc… probabil ca si acest lucru ne arata nivelul matur, poate intelectual la care ne aflam… ca sa nu ma duc mai departe sa dezvolt alte faze penibile, intre organizatori de festuri mari la noi, care se cearta ca la usa cortului si sunt invidiosi pe tot felul de aberatii si ambitionati sa aiba fiecare ultimul cuvant de spus. Patetic, lacom, decadent… trist, in cele din urma… o tara in care o persoana crede ca a realizat ceva maret considera ca trebuie sa primeasca ovatii si plecaciuni… Si cica a murit Ceausescu… spiritul lui inca persista prin tot felul de clone fara coloana vertebrala, grabite sa faca bani sau sa castige popularitate prin orice mijloc! Tara lui Papura Voda, unde totul este posibil: the land of choice!

Cu o zi inainte m-am plimbat prin centrul vechi si l-am vazut atat pe veteranul Florian din Transilvania, cat si Vita de Vie si Urma. Toate trupele in premiera pentru mine live, am ramas totusi socat sa vad cati fani stiau versurle si cantau impreuna cu acesti muzicieni autohtoni! Si am vazut si rockeri mai suparati dar si persoane din alte filme, din alte medii…

Dar sa ma intorc la cele ce vor urma: pe data de 14 iunie, dupa 6 luni de pauza, DonisArt revine cu o legenda Underground a scenei DarkWave, americanii de la BLACK TAPE FOR A BLUE GIRL! Plus vizionarea unui concert ROME exclusivist, sustinut in urma cu ceva ani, la Brasov! O buna ocazie pentru a va incalzi/racori inainte de ceea ce va urma in luna august… Pretul la bilet e modic (30 lei), clubul Kulturhaus are preturi la bauturi mai mult decat accesibile, locatia e confortabila si eleganta, trupetii vor sta de vorba cu toti cei interesati, vor avea si ceva CD-uri la preturi avantajoase, deci argumente multiple sa petrecem cateva ore frumoase, chiar daca totul se intampla intr-o marti… incepem la 20.00 si terminam cand nu mai putem:

http://www.kogaionon.com/ro/serile-speciale-organizate-de-kogaionon-si-donisart/black-tape-for-a-blue-girl

Nu stiu daca voi mai ajunge in asteptatul concediu din Grecia dar tare mi-as dori… depind de raspunsul unor persoane care stiu mai bine decat mine ce se va intampla cu viitorul meu… si asta o voi afla pe 13 iunie, departe de Bucuresti…

In luna iulie trebuie sa ajung la OST. Nu am alte noutati sa va spun acum, caci data trecuta m-a luat gura pe dinainte si am anuntat unele trupe inainte sa apara oficial comunicatul. Asadar, un eveniment de bifat obligatoriu, daca esti un sustinator al cauzei Metal… si mai nou si Ambient, ca vom avea la Rasnov si o scena Ambientala. Astazi sau maine se vor anunta si ultimele trupe participante:

http://www.kogaionon.com/ro/evenimente/ost-mountain-fest-editia-a-ii-a-22-24-iulie-2011-cetatea-rasnov

Sper ca zilele viitoare voi anunta (sau nu) evenimentul DonisArt de pe 22 iulie (nu e Metal, nu e Gothic, nu e Neofolk), care ar trebui sa se intample la Cluj-Napoca. Daca va fi sa fie… daca nu, voi fi chiar din prima seara la OST!

Artmania inca n-a anuntat celelalte trupe ce ar trebui sa participe la festivalul din Sibiu, asa ca nu am noutati… zvonuri tot exista dar na, asteptam si vedem, poate vor aduce si o trupa pe gustul meu…

http://www.kogaionon.com/ro/evenimente/festivalul-artmania-sibiu-2011-8-14-august-2011

Imediat dupa, Buvnitz i-a prins pe legendarii ATHEIST in turneu si ne ofera pe 15 si 16 august, la Cluj-Napoca, respectiv Bucuresti, 2 concerte pentru adevaratii veterani Technical Death Metal si nu numai. Neaparat trebuie sa ajung la unul din cele 2 concerte, chiar daca atunci voi fi prins cu multe alte treburi.

Si vine DBE 3… Am mai multe date si informatii de anuntat, dar e prea devreme si nu are rost… pot doar sa va asigur ca preturile la bauturi vor fi prietenoase iar pentru mancare am gasit o varianta perfecta pentru conceptul micului festival… Saptamana viitoare voi trage o fuga pana la Alba Iulia si poate voi lua si cateva imagini de la Spatiile Ryma, sa va faceti o idee despre superba locatie unde vom petrece 2 zile/seri/nopti relaxante!

www.darkbombasticevening.com

DBE se doreste a fi un festival atipic, care pune accentul pe elementele minimaliste si reperele noncomerciale… in cazul in care nu ati vazut pana acum teaserul evenimentului, o puteti face aici:

Am primit mai multe intrebari legate de disponibilitatea biletelor la DBE 3. Dupa cum am scris si in comunicat, nu dorim sa creem obligatii si nici posibile capcane cu preturi cascadate, deoarece costul festivalului este acelasi chiar daca vindem toate biletele in avans. Mai mult, este trist cand citim pe diverse retele de socializare cum unii isi vand biletele/abonamentele de la diverse evenimente deoarece din diverse motive nu mai pot participa. Noi nu vrem sa conditionam pe nimeni, dorim sa vina doar cei ce vor si pot veni. Locatia permite accesul a mii de oameni, ceea ce nu va fi cazul pentru DBE 3. Vom reveni si cu detalii legate de campare, caci va fi alocat un loc special, dar pentru un numar limitat de corturi. Tot in urmatoarea luna vom decide ordinea trupelor iar ora probabila de incepere va fi 16.00, in fiecare din cele 2 zile.

Am lansat acum doua saptamani un nou concept, KRUNA… Probabil ca daca vestile deloc favorabile mie nu veneau acum cateva zile, cu siguranta ca DBE ar fi fost ultimul eveniment pe care l-as fi facut iar KRUNA ramanea doar in mintea mea, ca si asa mustea acolo de peste 2 ani! Dar intr-o lume incorecta trebuie sa urmezi pasii corecti, daca vrei sa fii vertical cu tine, asa ca ce am anuntat se va si materializa… ce va fi dupa, habar n-am… Nu insist acum pe KRUNA, anunt doar ca, incepand cu aceasta toamna si pana la inceputul lui decembrie, voi prezenta 4-5 evenimente exclusiviste, adresate fanilor, sau, cum se spune mai nou, concerte de nisa adresate cunoscatorilor! Vor fi prezente atat trupe in premiera cat si altele care au mai fost, dar care au sa ne prezinte ceva nou si interesant! Si vom avea si Innovative Black Metal, si Melancholic Post-Rock, si probabil ceva Martial si/sau Neofolk… Avantajul acestui nou concept este ca participantii se vor bucura atat de un confort fizic cat si de unul psihic, deoarece ma astept la un public selectat, deschis la nou si care apreciaza miscarea Underground… cu cat mai putini neavizati sau perturbatori fonici… sper ca pretul facil al biletului de intrare (30 lei) sa fie un avantaj pentru prietenii DonisArt si nu o oportunitate pentru teribilisti. Nu vor fi trupe prea cunoscute, nu voi insista pe stiluri muzicale clasice si nici pe cele la moda… discutam de o alta exprimare muzicala care sa poata fi pusa in valoare printr-un concept adaptat, specific, potrivit… adica KRUNA! Detalii in curand!

Legat de festivaluri, ca tot mi-am amintit… vin Leipzig, Amphi, Summer Darkness, Wacken, Hellfest, Brutal Assault… si inca o gramada… unele dintre ele sunt sold-out deja si asta ma bucura mult pentru organizatori, inseamna ca vor fi succese garantate… totusi, pentru ce m-as duce eu la un festival cu zeci de mii de oameni (aglomeratie la greu), o gramada de scene (mult prea multe) si unde eu ar trebui sa fug ca disperatul dintr-o parte in alta, caci trupele pe care vreau sa le vad canta poate in acelasi timp sau decalate usor? Care mai e satisfactia de a ma bucura de cateva zile in natura (outdoor e mai corect), sa ma relaxez si sa savurez in tihna tot ceea ce se intampla acolo? E un fel de all-inclusive, unde primesti si ceea ce nu consumi… iar ceea ce vrei cu adevarat, s-ar putea sa nu-ti iasa… Poate ca e un spirit fain acolo, la acele festivaluri, dar mie mi-a ajuns! Anul trecut, la Leipzig, trebuia sa colind orasul dintr-o parte in alta pentru a vedea cateva concerte faine, pentru care venisem de fapt… Si ce s-a intamplat, pana la urma? M-am tras in jurul a doua scene apropiate si am pendulat intre trupele care prestau acolo, ca altfel as fi fost zombie! Festivalurile mici, cochete sunt mult mai pe gustul meu, la fel ca si concediile pe care le petrec la pensiuni sau hoteluri mici, eventual retrase si discrete… De ce as sta la coada dimineata, la lift, pentru a cobori la mic dejun cateva zeci de etaje, cand as putea sa ma deplasez doar cativa pasi, pe orizontala, intr-o sala de mese mica si linistita? Ma rog, e doar problema mea.

Si acum sa trecem la Playlist si la albume… iarasi avem o multitudine (ar trebuie sa ascult, in medie, cate 2 noi pe zi), din care doar unele sunt interesante… Trupe ce odata au dat curentul in materie de Metal Underground adevarat au ajuns acum mari si sunt focusate sa faca mai degraba bani decat sa compuna opere de arta. Si ca sa nu vorbesc la general, exemplific acum prin noul AMORPHIS: cum naiba o trupa care acum o gramada de ani soca audienta cu albume geniale, a ajuns acum sa cante piese ce s-ar putea difuza lejer la MTV sau chiar pe programele TV nationale, nu neaparat in emisiuni muzicale de specialitate… nici asta n-ar fi o problema, in cele din urma, dar cand componenta Dark este inlocuita complet cu latura Melodica, dansabila, Rock, simplista… raman fara cuvinte atat la muzica celebrului grup cat si la orbirea fanilor care digera orice poarta numele AMORPHIS. Partea buna (pentru trupa) este ca are din ce in ce mai multi fani… la asemenea muzica, si un discoman ar tine ritmul la un concert, eventual mai danseaza si cu prietena la refren. In schimb, OPETH continua sa mearga pe linia proprie, fara sa faca compromisuri comerciale, ceea ce e de admirat… de abia astept sa vad cum suna noul album, “Heritage”, care apare peste 3 luni! Si ei sunt chiar o trupa care traiesc exclusiv din muzica! Pana si KATATONIA nu mai canta lucruri extreme, mai degraba sunt prea melodice dar la limita suportabila, insa isi pastreaza acea nota Dark intensa si misterioasa. E dezamagitor pentru mine sa constat asa ceva la AMORPHIS, dar fiecare are dreptul sa faca ce doreste… Acelasi sentiment ma apasa cand vad ca unii organizatori, care mi-au aratat in trecut ca pot sa faca si evenimente pentru acest Spirit Underground, se focuseaza astazi doar pe concerte mainstream sau cu trupe din alte stiluri muzicale, gustate de un public mult, mult mai larg… Asta e viata, unii se maturizeaza, evolueaza, se cizeleaza, ii prinde si chiar incaleca valul… bravo lor! Eu inclin sa cred ca sunt dintr-un alt film, poate chiar unul alb-negru, dar cu o aroma libera si mesaj direct… “chiar ca nu te-ai maturizat”, mi-ar spune cei dragi mie, dar cei care nu “respira” muzicios. Asa o fi!

Sa trec acum la lucruri fara reflectoare atat de bombastice… KAUAN a venit cu un nou album care nu cred ca va avea impactul si recunoasterea precedentului, deoarece asteptarile au fost foarte mari si poate ca fanii ar fi vrut sa descopere noi piese, mult mai epice, poate ritmate. Parerea mea este prezentata aici:

http://www.kogaionon.com/ro/recenzii-kogaionon/kauan-kuu

Tot de la Avantgarde Music am primit un material destul de interesant, trupa portugheza BEFORE THE RAIN, care amesteca oarecum inedit sonoritati vechi de PARADISE LOST si KATATONIA cu ritmuri moderne, percutii cu influente Post-Rock placute auditiei. Albumul are o amprenta Doom Dark Metal persistenta dar vocea mi se pare mult prea lalaita, ar fi mers poate ceva mai puternic, mai expresiv… buna ideea cu invitatul Peter Bjargo! Imi aminteste putin si de italienii de la The Foreshadowing.

Din Rusia ABSTRACT SPIRIT vin cu un Funeral Doom Metal de toata frumusetea, in genul EA, SKEPTICISM, COLOSSEUM sau SATURNUS. Mi-a placut mult cel de-al treilea album al moscovitilor si va recomand sa ascultati materialul, caci merita din plin! HEAVY LORD nu m-a incantat mai deloc, desi abordarea de Stoner Doom cu Sludge Metal suna initial interesant. La fel nici colectia de piese rare din istoria FUNERAL, ma asteptam la o alta expresivitate… se vede ca nu vorbim de un album conceptual ci de 9 secvente culese din diverse etape ale istoriei de 15 ani a trupei, asa ca e un fel de ghiveci FUNERAL, probabil atractiv pentru Doomerii devotati, fani ai norvegienilor… desi piesele au fost remasterizate anul trecut, nu m-au convins nici pe departe… Tinand cont ca digipack-ul apare doar in 999 de exemplare, s-ar putea sa fie totusi un sold-out rapid! NIGHT OF SUICIDE vin si ei cu un nou material Funeral Doom Metal destul de slow, cu atingeri MY DYING BRIDE sau OFFICIUM TRISTE, cele 4 piese fiind destul de lungi (fiecare are peste 10 minute), ceea ce face deliciul unui fan de sonoritati Dark Metal. Nu mi s-a parut nimic iesit din comun cu acest material dar mi-a facut placere auditia lui. Pentru fanii SAINT VITUS sau PENTAGRAM o obtiune ar putea fi debutul italienilor de la FANGTOOTH, insa mie mi s-a parut o miscare palida si fara personalitate acest proiect.

Un EP spectaculos este cel al americanilor FROM OCEANS TO AUTUMN, combinatia de ISIS cu EARTH, structurata pe pasaje Shoegaze, Post-Rock si Heavy Metal fac din cele doar 20 minute (2 piese) o mostra inteligenta de Instrumental Post Metal modern. Am inteles ca au mai scos 2 albume in trecut si ca istoria lor muzicala se leaga si de proiectul AUTUMN IS FOREVER. De abia astept sa apara noul album, intitulat “Oath Of Eternals”.

Nu departe de asemenea sonoritati, dar cu un accent pe Doom Metal, vin britanicii de la CLOACA. Cele 5 piese de pe “Lassitude” reprezinta peste 75 de minute de muzica suparata, de la Ambient si Experimental pana la Post Metal, stil ce ii va incanta cu siguranta pe toti fanii GODFLESH, JESU, NEUROSIS, ATAVIST, PELICAN sau CULT OF LUNA. Dark Metal-ul cu insertii atat Electronice cat si Industrial, bazat pe un groove grav si hipnotic dovedeste ca cei cinci experimenteaza, intr-un mod mult mai zgomotos si Metalic, scheletul unui SWANS de demult.

AZALIA SNAILS este un nume de care am auzit acum pentru prima data insa aflu ca are zeci de albume realizate si canta de vreo 20 de ani. Abordarea Pop cu influente Indie este dominata de o aura hipnotica misterioasa iar albumul de fata suna foarte interesant, pentru cei obsedati de ciudatenii… Tot de la Silber Records descopar un alt proiect straniu, ELECTRIC BIRD NOISE, ce pune accentul pe elementele cinematice, dezvoltate original prin atingeri DarkWave si Post-Rock, chiar si Blues, nota experimentala facand din aceasta suma de piese adunate de prin intreaga istorie a trupei un CD extraordinar de cosmopolit dar si de variat. Nu am mai ascultat asa ceva pana acum (parca as urmari Twin Peaks) si chiar mi-a ramas pe retina proiectul lui Brian Lea McKenzie (DEAD CUT TREE, VLOR, SOMETHING ABOUT VAMPIRES AND SLUTS).

IN FLAMES vin cu un nou album, adresat exclusiv fanilor! Nu m-am omorat nicicand cu aceasta cursivitate Melodic Death Metal suedeza (executata insa ireprosabil) si poate ca de aceea nu sunt interesat sa tot ascult acelasi album… ma rog, albumele sunt toate la fel ca structura, chiar nu vin cu nimic nou, experimental, avangardist… o fi clasicul asta care ma omoara, dar nici DARK TRANQUILLITY nu m-a miscat niciodata prea tare, asa ca gastile astea sunt pentru mine din alt film. Poate ca e bine pentru trupele de acest gen sa existe, ca au fani cu nemiluita pretutindeni! Prea mult Heavy si Melodic si prea putin Death Metal.

Despre THURISAZ chiar nu mai auzisem de ceva vreme, credeam ca s-au desfiintat. Parca aveau 2 albume la activ, ce insistau pe dimensiunea Melodic Death Metal, cu treceri prin Black Metal si Doom Metal. Noul material continua directia pe care o stiam, poate cu ceva mai multe interludii Technical dar si pasaje Progressive, in rest tot Melodic Metal raman… si atmosferici din belsug! Nimic nou, nimic rau, dar cam atat…

Daca acum ceva ani, cand am vazut live ARKONA, mi s-a parut destul de placuta muzica rusilor, acum ori au trecut acestia categoric pe White Folk Metal, ori sunt eu satul de aceste hore vesele. Noul EP s-ar putea sa multumeasca multi fani, pentru mine ARKONA a devenit o trupa complet neinteresanta. Acelasi lucru se poate spune si despre TYR sau ALESTORM, trupe care aduna mult popor live si vand usor mii de albume. Noile lor realizari sunt la fel de epice si saltarete, insa plictisitoare si repetitive complet pentru urechile mele.

TOMBS vin cu un album mult asteptat, foarte exploziv, totusi combinatia de Hardcore cu Post-Punk, Metal si Experimental nu a reusit sa ma miste prea mult… poate ca daca fazele Hardcore nu ar fi fost atat de prezente, piesele ar fi avut o forma deslusibila si digerabila.

Prophecy Productions ne dezvaluie doua realizari interesante: SOL INVICTUS, o trupa cult pentru scena NeoFolk, cu un album mult asteptat de pe care am tot ascultat in ultimul an mai multe piese si HEKATE, o trupa foarte apreciata in Germania. Daca albumul lui Tony ma astept sa se vanda ca painea calda, cred ca noul material al lui Axel va surprinde multa lume, deoarece piesele HEKATE sunt foarte variate, de la Heathen si Pagan Acoustic pana la amprente Ordo Rosarius Equilibrio si altele ambientale. De departe, e cel mai reusit, epic si complex album HEKATE din istorie!

O varianta Ethereal cu amprente NeoFolk pare a fi si noul proiect, ROSA RUBEO, a vocalistei din CAMERATA MEDIOLANENSE, Daniela Bedeski. Piesele graviteaza in jurul acestei superbe voci feminine insa sunetului final ii lipseste ceva… probabil fragilitatea si emotia acestui stil de muzica ar trebui completate cu ceva elemente mai dinamice, mai bine conturate. Altfel, reperele se opresc undeva intre LORENNA Mc KENNITT si ENYA. Nu departe de proiectul italian pare a fi si EVI VINE, o voce cristalina superba care se remarca acum cu un album plin de candoare, melancolic si adresat fanilor sonoritatilor linistite, meditative.

Din Elvetia am descoperit o trupa de Post-Rock foarte, foarte interesanta, pe nisa mea: KOVLO. Inteleg ca este la al treilea album si acesta mi se pare bine structurat si executat. Fanii MONO, JAKOB, THIS WILL DESTROY YOU, CECILIA EYES sau EXPLOSIONS IN THE SKY vor descoperi in KOVLO o exprimare inspirata pentru o auditie relaxanta, introspectiva, forma de Instrumental Post-Rock fiind impletita cu faze Experimentale si cu ceva ecouri vocale extrase din diverse filme! Chiar interesant proiectul!

A STORM OF LIGHT este un proiect al unor nume celebre ce au mai mult sau mai putin tangente cu: NEUROSIS, BATTLE OF MICE, RED SPAROWES, THE BOOK OF KNOTS, TOMBS si, nu in ultimul rand, SOUNDGARDEN. Forma de Atmospheric Metal prezentata nu suna deloc rau, se observa insertii din multe stiluri muzicale, artistii isi fac treaba foarte bine, conturand un sunet pe cat de divers pe atat de original!

Revenind la sonoritati mai dure, interesant pare a fi si 66 CRUSHER (Progressive Metal) si AENAON (Avantgarde Metal grecesc bine executat), DJERV debuteaza cu o combinatie mai putin inteleasa de mine (Punk Metal?), HAEMORRHAGE si ROTTEN SOUND vin cu doua noi mostre de brutalitati extreme, de la Grindcore si Gore pana la Death Metal bolnav, OBSCURA apare cu un album Death Metal executat profesionist, cu multe atingeri Technical, DOCTOR MIDNIGHT & MERCY CULT promoveaza un stil Metal/Rock pe care nu-l pricep mai deloc (o varianta mai brutala de M. MANSON?), LEGIONES au scos doua piese super intunecate dar brutale, restul albumelor bifand doar aparitii bune de inregistrat in arhive si cam atat.

Iar m-am lungit fara voie si e timpul sa termin. Zilele viitoare trag o fuga pana la Timisoara sa vad care e stadiul albumului de debut DORDEDUH si poate revin cu ceva date interesante. Plus ca trebuie sa aranjez si cu Alex de la Beauty Of Pain toate detaliile pentru prezentarea lui de accesorii.

Altfel, tot ascult de cateva saptamani noi piese ale unor trupe dragi mie si despre care voi putea sa va vorbesc (sper) in urmatorul Editorial…

INDIAN FALL si-au schimbat bateristul si se focuseaza pe inregistrarea unui nou material, sper sa continue sa urmeze linia avangardista in defavoarea celei brutale si doar aggressive peste masura…

SYVEN se va bucura de lansarea primului album la Vendlus Records in cateva zile, va recomand acest material din toata inima, este o bijuterie muzicala! Voi publica recenzia acestor piese foarte curand.

TRIARII ne pregatesc “Exile”, un album ce se doreste a fi gata curand (sunt tare curios sa vad ce forma de Martial ne mai pregateste Christian), la fel si KWOON care lucreaza la lansarea un nou EP, THEODOR BASTARD inregistreaza acum un nou album, SATURNUS mai au putin si termina mult asteptatul nou CD (speram sa gaseasca si un label interesat si corect ca oferta), WOLVES IN THE THRONE ROOM vin in toamna cu o noua mostra de Black Metal inovativ, sper sa fie cel putin la nivelul ultimului album ALTAR OF PLAGUES (cea mai buna realizare Black Metal din acest an de pana acum!!!), TENHI are unda verde de a lansa secularul material, DARKSPACE lucreaza din greu la cel de-al patrulea capitol Cosmic Black Metal, ARCANA are multe piese terminate, speram sa apara si ceva efectiv curand, SEVENTH HARMONIC isi lanseaza acum noul album, NARSILION scot luna aceasta noul material Medieval NeoFolk, ROME lanseaza in cateva zile 2 piese noi, urmand ca spre sfarsitul anului sa ne bucure cu un nou album conceptual, DRACONIAN lanseaza in 3 saptamani noile compozitii Doom Gothic Metal, LES DISCRETS si ALCEST ne vor surprinde spre toamna cu noi albume, la fel si LANTLOS, VINTERRIKET a terminat de mixat noul album, SAGITTARIUS ne va prezenta curand ultima compozitie, la fel si ROSE ROVINE E AMANTI… are balta peste, sa fim noi sanatosi si rabdatori!

Inchei aici… Oricat mi-as dori sa-mi simplific existenta, se pare ca nu sunt in stare decat sa mi-o complic: mai intai a fost Kogaionon, a urmat DonisArt (cu acel concept de Seara Speciala), am pus apoi accent pe Dark Bombastic Evening si acum am lansat Kruna… multe idei, multe resurse consumate, multe forme ale aceluiasi fond, toate insa pentru o singura cauza: Muzica Underground de calitate… un mod de viata poate atipic, o determinare neconditionata, un crez liber!

Toate frumoase si racoroase va doresc!

Doru

PS. Am urmarit de curand o emisiune culturala unde un editor de la Humanitas explica ca Internetul este marea capcana a zilelor noastre, ca ajungem sa alegem calea virtuala de a trai in defavoarea celei reale. Chiar nu e nimic nou rostit in acest topic si mi-ar placea si mie sa mai primesc si sa scriu scrisori catre diverse trupe, ca acum 20 de ani, doar ca mi s-ar parea exagerat sa ignor posibilitatea de a afla un raspuns urgent de la un prieten si sa astept minimum 2 saptamani pana cand as putea sa primesc raspunsul, asta in cazul in care nu s-ar pierde una din cele 2 scrisori. Particularizand subiectul (cei mai cosmopoliti ar fi spus: customizand subiectul), normal ca o carte are aroma si savoarea proprie insa, in timp, si tabletele (iPad in termeni cosmopoliti) vor deveni o alternativa functionala si facila… totul e sa nu ajungem subiecti pentru psihiatri, ca in studiul de mai jos, ca atunci Niklas/SHINING ne va fi statusul:

http://www.descopera.ro/dnews/8290802-depresia-facebook-cea-mai-recenta-afectiune-a-adolescentilor

29 mai 2011