Introducere la Kogaionon 9
Salutari la toata lumea!
Nu poate omul sa fie sincer intr-un mod retoric ca e deja catalogat, imbalsamat, inmormantat si bocit de catre putinii cititori fideli ramasi ! Cam acesta a fost sentimentul meu dupa ce am scos numarul precedent. Toata lumea a vazut filmul Kogaionon ca pe unul de final, un cantec de lebada, un text de adio ! Stati, oameni buni, ca inca n-am murit ! Sau cel putin asa cred… ma ciupesc de fata si chiar simt asta…
Nu pot defini senzatia care ma copleseste in momentul in care realizez ca tin in maini un nou numar din aceasta revista ! Implinire, satisfactie, sfarsire, izolare, regret, deprimare… habar n-am. Dar oricum, este ceva special! Daca ar fi sa dau o nota Metalica suparata acestei idei, as putea spune ca ceva mistic, necunoscut, din interiorul meu, ma ghideaza spre Dark… spre magie… spre… dar hai sa-mi revin, ca timpul teribilismelor a trecut de mult! Probabil ca cei noua ani trecuti de la primul numar mi-au deformat viata si prioritatile, Kogaionon ramanand in poll-position ! Ce mai conteaza care e viata secreta, publica sau privata… Toate se impletesc, se incaleca, se separa… cine mai stie ! In cele din urma, faptele raman ! Ideile/dorintele nepuse in practica le definesc LASITATI ! Chiar daca, totusi, ceea ce am realizat nu bate cu ideea de la care am plecat! Automultumire, superficialitate, limitare ? Nici nu mai conteaza, credeti-ma! La cati demagogi, carcotasi sau specialisti in ale muzicii exista astazi, ignoranta este cea mai corecta cale de a le raspunde!
Acest nou capitol este unul ca structura identic cu precedentele, adica cu acelasi nucleu: Eu-aproape cu de toate si Mihaela-consultant, inspiratie, traduceri. Am ales si cativa invitati speciali, pentru a diversifica putin aceasta linie clasica pe care o urmeaza de ani buni Kogaionon si poate sa fie o rampa de lansare pentru unii: Lars Jamne (design), Roy, Lus, Mass, Adrian, Daniel si Matei. Le multumesc tuturor pentru colaborare, alaturi de toti cei ce au crezut, cred si vor crede in filmul Kogaionon (label-uri, bands, magazines, friends)!
Daca este sa va raportati la continutul revistei, veti descoperi o suita de interviuri destul de lungi, cu intrebari detaliate, specifice, care de multe ori dadeau jumatate de raspuns, alaturi de alte curiozitati interesante. Daca unii dintre interlocutori au fost mai succinti, este poate si datorita timpului limitat, starii interioare la acel moment sau chiar refuzului politicos de a da raspunsul adevarat. Este decizia lor si le-o respect. Recenziile sunt mai putine acum, dar am preferat sa aleg si nu sa culeg, astfel ca multe albume au fost sarite din cauza spatiului redus dar si din saturatia mea de a mai scrie despre clone si iar clone ! Daca cei in discutie se vor simti iritati sau ofensati, imi pare rau !
Un adevar crud este faptul ca fanzinul Metal underground devine istorie iar cei ce se mai risca pe acest drum sunt numarati pe degete. Poate ca ma conisder pensionar, anacronic sau nostalgic, dar inca mai cred in acest curent ! Si imi place ! Ma deranjeaza/distreaza insa sa tot citesc cum unii dintre colegii mei se plang de aceasta tendinta ireversibila, de faptul ca Internetul inlocuieste aproape tot textul scris ! Este si normal, fratilor, suntem in mileniul III ! Daca doriti sa faceti ceva, asumati-va riscurile, nu invocati motive care nu stau in picioare! Lupta cu viitorul inseamna transformare, evolutie sau… resemnare, dezamagire, nostalgie… Atat timp cat faceti ceva cu sufletul, in care credeti, nu are cum sa moara ! Poate cel mult sa se transforme, sa ia o alta infatisare! Altfel, ajungem sa credem ca banii, frustrarile personale sau -cei zece ani de Rock- au fost motivele pentru care ati dorit sa va intersectati cu Metal-ul… Retrageti-va si gata! Acelasi lucru este valabil in orice subiect, inclusiv in lupta incorecta cu MP-3-ul !
Nu fac promisiuni dar nici nu va ascund faptul ca, in urma unei discutii avute cu un fan Kogaionon, s-ar putea ca numarul 10 sa fie unul jubiliar, care sa contina pe langa revista propriu-zisa si un CD cu scanarea tuturor paginilor acestei publicatii de la inceputurile ei, astfel reusind sa imbin vechiul cu noul, sau clasicul cu modernismul… timpul ne va arata!
Cam atat pentru acum ! Sper sa navigati cu placere pe taramul acestei noi provocari Kogaionon si mirosul hartiei tiparite sa va tina vesnic treji !
Underground will never die !
Cele bune,
Februarie 2004.