Ianuarie – Februarie 2011

Prieteni muziciosi,

A mai trecut un an… un an tare frumos, dar si tare complicat… din multe puncte de vedere… dar care s-a terminat… cu bine sau mai putin bine, dar s-a terminat. E vremea topurilor, clasamentelor, retrospectivelor, comentariilor. Eu prefer a evita aceste “traditii” si sa le multumesc tuturor celor care au putut sa simta alaturi/impreuna de/cu mine emotiile unor clipe magnifice… ca au fost multe sau putine, totul e aleatoriu… de fapt, iubesc expresia asta: “o fi mult, o fi putin?”… imi place relativitatea ce graviteaza in jurul acestor cuvinte, care nu fac altceva decat sa iscodeasca anumite sentimente pe care le-am trait in 2010! Si cum iscoadele nu fac altceva decat sa sape zgomotos in interiorul fiecarui suflet, prefer sa ignor total acest aspect! A fost si gata… A Story. A Real Story!

Nu uitati sa apasati in parea dreapta a ecranului pe butonul “play” pentru a asculta si piesa propusa de mine, in timp ce parcurgeti acest Editorial. Deoarece anul trecut mi-am focalizat activitatea pe Serile Speciale organizate sub conceptul DonisArt, am neglijat complet esenta launtrica care-mi guverneaza credinta mea muzicioasa (termen luat din “religioasa”), si anume Kogaionon… Si chiar ca in aceasta trinitate in care gravitez de ceva vreme, Kogaionon, DonisArt si Dark Bombastic Evening, m-am dezechilibrat total … ma simt secatuit, obosit, lipsit de motivatie… si parca prea multe reflectoare virtuale ma orbesc continuu! Chiar nu asta mi-am dorit! Am declarat ca pun punct Serilor Speciale si multi prieteni au perceput cele scrise de mine ca pe o tragedie, ca pe ceva lacrimogen. Exista 16 Seri Speciale memorabile (cel putin pentru mine), exista un public deja ce are incredere in DonisArt (cu toate greselile nedorite dar consumate pe parcurs), exista deja o traditie in a organiza lucruri deosebite… dar, totusi, ceva s-a rupt, ceva s-a pierdut… Obsesia repetitiei, eternul copy-paste ma marcheaza si de aceea am luat aceasta decizie. Mai mult, familia mi-am neglijat-o complet, muzicii nu i-am mai mai acordat respectul cuvenit, am devenit un sclav al evenimentelor mele… Prieteni dragi imi poarta grija banilor pierduti cu aceste Seri Speciale si incearca sa-si gaseasca raspunsuri la intrebari pe care nici eu nu mi le pun… Oare este atat de greu sa se inteleaga ca daca faci ceva cu daruire, trebuie obligatoriu ca acel ceva sa fie cuantificat sau evaluat in vreun fel anume, sa-i spunem standardizat, incadrat, catalogat? O fi fost mult? O fi fost putin? Fiecare poate divaga acum oricat, oricum, oriunde, orice, oricand…

Stiu insa ca nu mi-am alocat timp suficient ursuzului munte Kogaionon si doresc sa schimb acest lucru in 2011. Sper sa se si intample… Am promis unor prieteni cu mult inainte de a ma incerca acest “sentiment de sclavie” ca voi organiza ceva si in locatia administrata de ei… si uite ca asa Dark Bombastic Evening 3 va fi sustinut in vechea cetate din Alba Iulia. Este incredibil sa vad 88 de persoane ce au confirmat deja pe facebook participarea la acest festival, desi trupele nu au fost inca anuntate. Lasand la o parte iarasi eterna teorie a relativitatii, sunt placut surprins de aceasta loialitate declarata. Mi-am propus de ceva vreme sa nu ma mai astept la ceva anume (cantitate, calitate), asa ca nimic nu va avea cum sa ma surprinda/dezamageasca. Imi doresc doar ca toti cei ce vor fi la Alba Iulia sa simta la maximum sinceritatea organizatorilor si daruirea artistilor. Daca vor fi sau nu zile de poveste, vom vedea impreuna… sau vom afla din povestirile participantilor. Am incercat zilele acestea sa caracterizez in cateva cuvinte intregul concept DBE: Dark Bombastic Evening se doreste a fi un festival nonconformist, ce promoveaza si sustine spiritul Underground, in modul cel mai liber si neconditionat! A fost creat cu dorinta sincera de a oferi prietenie, de a organiza evenimente culturale diverse si de a pune bazele unei platforme muzicale Underground unice in Romania si nu numai. Totul a fost creat din admiratie pentru artistii talentati care doresc sa impartaseasca in cel mai onest mod viziunile lor catre un public explorator de elemente noi, experimentale, atipice. Cu alte cuvinte, nu vor fi vazute la DBE trupe populare, trupe consacrate stilurilor clasice sau trupe mainstream, trupe mari si trupe mici, opening bands sau headlineri… ar fi o lipsa de respect fata de oamenii din spatele acestor trupe. De unde aceasta mare nebunie ca x va canta in deschidere la y? Unora le oferim bere scumpa si altora bere mai ieftina, ca sunt mai putin pretentiosi?

Spiritul Underground trebuie sa domine intreaga miscare artistica, cel putin cea sustinuta de DonisArt! Am ajuns sa fim interesati doar de nume mari, trupe arhicunoscute si foarte la moda, care, fiind in turneu, vin, canta, incanta fanii si pleaca imediat intr-o alta locatie, eventual o alta tara. Totul devine mercantil, grabit, depersonalizat, in termeni stricti cand e vorba de timp (sa vedem trupa pe scena si atat, fara a cunoaste pe cei din spatele reflectoarelor), stam cu un cronometru la ureche si asteptam ca asteptarea sa se termine parca inainte de a incepe. De fapt, nu mai stim ce vrem, nu mai dorim sa cautam, nu mai avem rabdarea sa descoperim, dorinta sa dezvoltam, ci doar sa ingurgitam ce ni se ofera proxim si sa ne satisfacem plafonarea cotidiana si paradigma superficiala in care salasluim mai mult sau mai putin constient… ma rog, suna pompos termenul foarte uzitat astazi, dar elevat, chipurile: asumat! Ne asumam asumarea asumata! Undergroundul a fost, este si va continua sa fie un izvor nelimitat de experiente interesante, unde nu exista limite, bariere psihice sau culturale, unde fiecare suflet este gata sa daruiasca neconditionat si total ce are mai bun fara a-si crea asteptari… asumate, heh. In tari ca Polonia, Ungaria, Cehia, Anglia, Franta acest reflex de a sustine Underground-ul exista de zeci de ani buni, la noi, dupa aglomeratia din decembrie 89, acest spirit s-a disipat constant, consumismul si fuga dupa “cel mai mare”, “cel mai tare”, “cel mai frumos” a pus stapanire usor, usor, pe ceea ce avea romanul cel mai de pret: introspectia! Dar timpul nu e pierdut, chiar daca unii se grabesc deja sa creada in sfarsitul calendarului mayas si in inversarea polarizarii…

Dupa un 2010 plin de concerte de toate tipurile, se anunta un 2011 la fel de abundent! Ca e bine sau rau, ca e mult sau putin, fiecare va decide. Ma astept sa apara cat mai multe festivaluri mici, multe cu trupe autohtone, pe grupari stilistice si in diverse locatii din tara, deoarece publicul e receptiv la clasamente, concursuri, reprezentatii. E bine ca avem multe trupe, ca se formeaza Undergroundul de care am tot povestit, trebuie insa sa fie si sustinatori, caci altfel trupele vor canta doar in fata celorlati muzicieni participanti… si eventual parintii acestora, heh. Eu mi-am propus, ca de obicei, sa fiu foarte selectiv si voi promova doar evenimentele acelor organizatori pe care ii cunosc si le (re)cunosc nebunia lor: Viva Music si Hatework! Voi ajunge deci si la COMBICHRIST si la “urechile taiate” MORTIIS dar si la NILE si MELECHESH.

Si poate voi descoperi si alti organizatori seriosi care sa aduca trupe interesante pentru comunitati dedicate! Sa vedem ce va da din el si OST MOUNTAIN FEST, caci dupa o prima editie ce a castigat doar la capitolul popularitate, trebuie ca anul acesta sa uimeasca pe toata lumea… si am inteles ca exista deja ceva headlineri care vor aduna mult, mult popor! Multa bafta le doresc tuturor! Cat despre Artmania, sper sa-si reconsidere detaliile organizatorice peste care au trecut prea usor in ultimii 2 ani, transformand concertele lor din cluburi in saune supraaglomerate… sau alegerea de trupe mai putin inspirate in celebrul festival outdoor din piata din Sibiu… eventual o schimbare a locatiei in afara orasului (Cisnadioara, Rasinari) ar putea sa ma convinga sa revin acolo in timpul verii… altfel, acel continuu sentiment de copy-paste ma va face sa dau iarasi skip celui mai interesant eveniment Metal de dimensiune moderata din Romania. Ca de alea mari oricum sunt satul si chiar ma obosesc nespus… e ca si cum mi-as alege sa-mi petrec concediul intr-un mare resort hotelier plin de lume, de aglomeratie, de de toate… prefer pensiunile sau hotelurile mici, cochete, linistite, unde natura nu este sugrumata de investitii uriase in beton sau alte gadgeturi mercantizate inutil pentru sufletul meu. La fel si in cazul evenimentelor mari: ajung sa vorbesc despre jocul de lumini si de spectacolul scenografic in defavoarea concertelor propriu-zise.. eventual sa le vad si de la 200-300 m distanta, poate cu un binoclu si calare pe umerii celor din fata mea…

Ca o fi Underground gandirea asta a mea, asa o fi, se poate… dar ma simt mai confortabil asa si daca pot sa-mi aleg ce vreau, o fac fara o simulare/evaluare a tuturor scenariilor posibile… toata lumea face astazi SWOT-uri profesioniste pentru orice mic detaliu… si ne pierdem timpul in evaluari, nemaiavand timp sa ne bucuram complet de ceea ce ne propunem sa facem. Sau poate ca doar eu sufar de neimplinirea asta… sper ca doar eu! Ma incearca gandul de a face un fel de preview al DBE 3 undeva in primavara, dar totul este inca in stadiu de intentie. Timpul si starea vor decide. Ma voi duce in cateva zile sa vad CECILIA EYES la Bruxelles si poate ca in aprilie sa vad ceva interesant tare la Budapesta. Alte mari planuri pentru afara nu am anul acesta, in ciuda faptului ca editia de anul acesta Roadburn este fabuloasa dar nu voi ajunge: de la WINTER, CANDLEMASS, SUN O))) si YEAR OF NO LIGHT pana la WOVENHAND sau THE KILIMANJARO DARKJAZZ ENSEMBLE… si aici ma refer la trupe pe care nu le-am mai vazut pana acum… M-as mai bucura daca in Noul An vom avea parte de o presa de specialitate mai informata, mai focusata si pe detalii mai putin mediatizate dar specializate, nu care dezvolta subiecte doar despre trupe legendare sau alte informatii picante!

La fel, recenzii de albume si cronici de concerte ar trebui sa fie la ordinea zilei, scrise macar sincer/vertical daca nu si la obiect. Sesizez o politete falsa si o teama de a spune lucrurilor pe nume, ceea ce distruge spiritul corect de competitie. La capitolul interviuri am vazut ca lucrurile se misca inspre bine, tot mai multi pregatindu-se inainte de a sta de vorba cu un artist, evitand intrebarile standard si plictisitoare. Usor, usor, ma indrept spre muzica nou aparuta si sa va povestesc cate putin din ce am inclus in proaspatul playlist… Este adevarat ca am neglijat o sumedenie de albume si ca despre unele s-ar putea sa va povestesc cu mult dupa ce voi avea sansa sa le ascult cu atentie.

De fapt, abundenta de albume si noua varianta de promovare cu trimisul linkului spre incarcare de pe net ma face sa nu mai am rabdare in a respecta pasii clari, de a downloada orice album care s-ar putea sa nu ma intereseze. De aceea ma repet a nu stiu cata oara: daca tot aveti de trimis muzica, nu va si asteptati sa fac recenzii, caci nu scriu decat despre albume care mi se par interesante. In rest, ele vor aparea doar in playlist-ul meu si ceva comentarii in aceste editoriale. Ce s-ar putea sa apara interesant anul acesta? ALTAR OF PLAGUES, MONUMENTUM, KAUAN, CASPIAN, ROSE ROVINE E AMANTI, LANTLOS, STROSZEK, MONO, DARKSPACE, ELEND, DRACONIAN, ARCANA, WE MADE GOD, SATURNUS, TENHI, FORGOTTEN TOMB, SHINING, PRIMORDIAL, ALCEST, GOTHMINISTER, THE KILIMANJARO DARKJAZZ ENSEMBLE, HADES ALMIGHTY, DORDEDUH, LES DISCRETS, SUNSETH IN THE 12TH HOUSE, NARSILION, URMA, SATHORYS, TRIARII, THY VEILS, ARCTURUS, IRFAN, I.C.S. VORTEX, ATARAXIA… plus alte revelatii…. As avea motive de bucurie, se pare… Si sa trec la Playlist-ul propriu-zis. Am ales doar cateva albume pe care le-am primit in ultimele luni, caci restul nu sunt in stare sa depaseasca media. WINTER se bucura de o reeditare a pieselor cult pentru intreaga scena Doom Death Metal, scos de label-ul polonez Metal Mind Productions;

THEODOR BASTARD au revenit cu un EP format din 2 piese bestiale, rusii fiind un supergrup al carui fan declarat sunt de ani buni; CANAAN vin cu un album surpriza dar de poveste; HAMMOCK ne transpune intr-un Shoegaze visator; GIFTS FROM ENOLA surprind cu un album Post-Rock interesant doar pe alocuri; DAIMONIA NYMPH se bucura de realizarea unui DVD foarte Ethereal; islandezii de la FOR A MINOR REFECTION au realizat un album Post-Rock exact pe felia iubitorilor de sonoritati SIGUR ROS; SATANOCHIO dovedeste din nou ca este una dintre trupele etalon ale Undergroundului Metal autohton, a realizat 2 viniluri la label-uri de afara (cel spaniol este recunoscut pentru traditia realizarilor de exceptie), unul alaturi de o trupa ce promite foarte mult,

THE KONSORTIUM; o surpriza deosebita este si proiectul Post-Rock suedez A SWARM OF THE SUN, cu vreo 3 piese bestiale; ORDO ROSARIUS EQUILIBRIO a venit cu cel mai insufletit si bine conturat album din istoria suedezului; maghiarii REASON vin cu o varianta de KATATONIA si TYPE O NEGATIVE deloc originala dar placuta auditiei; SPIRITUAL FRONT a incercat sa schimbe barierile stilistice si noul album nu suna la fel de Dark si de profund, insa am inteles ca Simone si-a castigat mult mai multi noi fani, in defavoarea pierderii unor fani adevarati care cred ca inca spera la o revenire la stilul vechi (si eu ma numar printer ei); URMA cu un album scos de ceva ani dar pe care Mani mi l-a dat de curand (am si ascultat la el in club cateva piese noi care suna fantastic); YEAR OF NO LIGHT s-au intrecut pe ei cu un album fabulos, 4 piese Post Metal cu insertii Sludge, Doom, Post-Rock, experimental, psychedelic; VIRUS revin cu un Black Metal in cel mai avantgardist mod posibil (continuarea lui VED BUENS ENDE); DER BLUTHARSCH ia deja o noua forma muzicala, parca cu mai mult sens si mai atractiva pentru aparitiile live (tot respectul pentru legendarul Albin Julius); HEXVESSEL ne ofera un album magnific, cu siguranta in primele 3 din 2011, un stil Occult Psychedelic Folk deloc uzitat dar prin care se pune in valoare perfect vocea spectaculoasa a lui Kvohst (CODE, DODHEIMSGARD);

NUCLEUS TORN incanta placut dupa 2 albume ce nu m-au miscat deloc; ELEVEN DROPS TO SINK INTO presteaza un Doom Death Metal in varianta veche dar destul de interesant pentru fanii SATURNUS; cei de la BUCOVINA au revenit in forta cu un minialbum Pagan Metal mixat in studiourile lui Dan Swano; DEATHSPELL OMEGA nu se dezmint si fac din “Paracletus” o bijuterie muzicala Black Metal de colectie; nici cu ABORYM nu mi-e rusine, de fapt ma asteptam la ceva experimental si chhiar asa a si fost; VREID au scos un al 5-lea album ce merita, in sfarsit, o atentie marita pentru Black Metal-ul complex si bine executat; TRIPTYKON pare sa suplineasca perfect golul lasat de CELTIC FROST, de data aceasta doar cu un excelent EP, Sathorys dovedeste ca e un artist foarte inspirat, realizand acum cateva luni doua albume superplacute cu LUGBURZ si ENDLESS ASYLUM; SOLEFALD a lansat pe neasteptate un album bijuterie, in exact acea nota de avantgarda norvegiana, balansand Black Metal-ul cu elemente teatrale, facand trimiteri la vechiul ARCTURUS; SOPHIA se bucura de realizarea sub forma unui CD a celuilalt proiect al lui Peter Bjargo;

SILENT STREAM OF GODLESS ENERGY revin dupa multi ani cu un material complet schimbat fata de ceea ce stiam eu acum 15 ani, dar si componenta este cu totul alta; ENSLAVED se bucura de o promovare incredibila si de aprecieri din toate colturile, noul album fiind cel mai lucrat insa parca continua sa ii lipseasca ceva la capitolul inspiratie pentru a fi o capodopera; KRIEG vin cu un al saselea album Black Metal bine conceput si FEN dovedesc ca sunt foarte iscusiti in a insera in Atmosphericul lor BM secvente Post-Rock sau Progressive. Pe partea celalalta, am avut asteptari de la anumite trupe, dar ultimele lor realizari au fost dezamagiri totale: DERNIERE VOLONTE prea pop; ANTIMATTER nu aduce nimic nou decat inca o sursa ieftina de a mai face ceva bani usor; THEATRES DE VAMPIRES au dat-o in balarii simfonico-atmosferice ieftine si repetitive; TURISAS mai pun de-o hora White Metal si cam atat. Repet, este doar punctul meu de vedere, nu e obligatoriu sa fiti de acord cu el. Inchei acest capitol cu mentiunea ca EVERY SILVER LINING HAS A CLOUD consider a fi revelatia anului, mai ales ca pana in luna septembrie nu am auzit de ei. Debutul este cu adevarat spectaculos in scena Shoegaze/Post-Rock! Ma voi apuca sa scriu mai multe recenzii, sa povestesc despre ce mai e nou in scena asta Underground si nu numai… Si ca sa raspund unui curios care ma intreba de ce scriu cu majuscula fiecare prima litera din cuvantul ce reprezinta un stil muzical: pentru ca “Metal” e muzica si nu un simplu “metal” ce poate fi topit… nici nu vreau sa ma gandesc ce dezbateri haioase s-ar putea face in jurul termenului shoegaze, heh…

Virtute exploratoare va doresc!

Ianuarie 2011