Filme

A venit toamna, dar ruginiul dement nu se zareste inca nici macar la baza piscurilor noastre dragi… intr-o asemenea atmosfera tranzitorie, ceva filme au fost binevenite de a fi vizualizate. Nu neaparat le recomand, dar daca tot e blog si mai fiecare blogger isi posteaza public toate frustrarile si orgasmele avute cu o seara sau mai multe inainte, de ce sa nu o fac si eu acum, mai ales ca poate, in cateva cazuri, merita.

1. Inland Empire: ultimul film al lui David Lynch m-a facut sa inteleg ca senzatia mea (ma incapatanam sa cred ca ar fi chiar convingere) ca sunt fan Lynch era falsa. Dupa cateva filme de o savoare fantastica, americanul ne prezinta acum o Laura Dearn mai mult decat introspectiva si complicata, ce, alergand prin culuarele opace ale mintii proprii (de fapt ale regizorului), incearca sa-si gaseasca diverse raspunsuri, amestecate teatral si cu rolul de actrita intr-un scenariu imposibil. Este, pentru prima data cand ma declar invins de Lynch. Accept Omul Elefant, tolerez Eraserhead, ignor Dune, iubesc Suflet Salbatic, ador Catifea Albastra, crescut cu Twin Peacks, fascinat de Autostrada Pierduta, socat de The Straight Story, luminat de Mulholland Drive… si intunecat de Inland Empire, denumire ce are la baza un nume de orasel al sotului actritei principale. Cat e mister, cat e angoasa, cat e sau va fi continuare obsesie, doar nea Lynch stie… si de urmarit si modul lui de a-si promova filmul, la fel de neconventional, reperele fiind pe undeva intre… branza si vaca…

2. Rapirea Mireselor: un documentar captivant, despre traditii brutale din Kirgistan, undeva la granita Rusiei si China… Barbatul merge la vanat femeia, o vede pe strada, ii place, isi strange „haita” de prieteni, o fura si apoi se casatoreste cu ea, negociind cica si cu familia.. dar fata e la el in captivitate pe toata durata acestor discutii. Exact ca in jungla… Incredibil!
3. Mar Adentro (Marea Dinlauntru): un film fara actiune, fara dinamica (in aparenta), de o tristete remarcabila si de un dramatism incredibil! „Inveti sa plangi razand…” A trai este un drept si nu o obligatie… poate cel mai frumos film pe care l-am vazut in acest an! Sa vrei sa mori de 26 de ani si sa nu poti! Alejandro Amenabar a reusit sa faca un film exceptional, cu un soundtrack emotional foarte inspirat ales!

4. Ostrov: un film rusesc inexpresiv, insa al naibii de profund si cu multe pilde… un barbat, dupa o experienta marcanta pentru el, se retrage pe un ostrov (o insula), unde, intr-o capela improvizata, face minuni… totul graviteaza in jurul credintei, barbatul fiind considerat din cei din jur un preot mai aproape de Dumnezeu. Cu un mesaj simplist, insa plin de semnificatii, filmul m-a cucerit de-a dreptul!

Acum voi reveni la realitate si va trebui sa vizualizez si mult titratul film 4,3,2, daca tot e atat de in voga… mi s-a facut un dor insa de Hotel de Lux acum…