Editorial iulie 2013

Despre un mijloc de iulie…

Mai este o luna pana la DBE 5. Am multe de pregatit si in acelasi timp parca nu-mi gasesc starea in a le ordona… nici macar in minte. Ele sunt, undeva, prin cotloanele mintii, stau in asteptare, dar parca nu a venit timpul sa le dau viata, sa le impartasesc. Unele s-au derulat deja, altele probabil ca vor urma. Si altele vor ramane nefinisate, nealtoite, poate pentru un viitor care ar putea, sau nu, sa existe. Voi vedea. Nu-mi mai promit nimic si nici nu mai promit ceva altcuiva, ca iar ma apuca starea aia de sclav al propriilor idei, al propriilor nazuinte.

Important este ca s-a identificat „soparla DBE”, un vector sau, mai bine spus, un catalizator care a prins o forma si un sens in care cred sincer… si parca asta ma impinge inainte.

Pe de alta parte, cotidianul asta parca e din ce in ce mai apasator si mai marcant. Ma gandesc la DBE cu mare drag, m-as bucura ca Frumosul sa razbeasca din nou printre grijile fiecaruia din noi, si, in luna august, sa ne vedem cu bine si cu pofta de viata.
Pentru prima data, la DBE, vor lipsi, de nevoie, persoane importante (si multe) din echilibrul meu vizual si de suflet, dar cred ca asa a fost sa fie… dar va fi bine si cu aceasta noua provocare, imi place sa cred asta. Ma simt ca o soparla care isi pierde/lasa coada, insa, din dorinta si bucuria de a continua, se reinventeaza si priveste totul ca pe un nou inceput… chiar daca acest nou inceput al meu, interior, este un liant invizibil dar sanatos intre vechi si nou, intre trecut si prezent. Ca va fi si viitor, asta o voi sti la momentul respectiv. Deja scriind asta anticipez ca ar fi si un nou moment. Da, ar fi frumos sa se mai intample, chiar daca acel aparent copy-paste ma face sa descalific orice intentie neconditionata de bine, de placere. Originalitatea este un fals adevar (ca sa nu-i spun prostie), dar nici nu ma vad transformandu-ma peste noapte intr-un copiator de succes al altor povesti, trairi, simtiri.

Daca anul trecut, in aceeasi perioada, am facut cetatile dacice, anul acesta m-am rezumat la o noua vizita la Sarmizegetusa Regia. Si a fost, din nou, tare, tare frumos… Am avut intentia sa integrez cumva o noua plimbare acolo cu DBE, dar, nu ca as fi superstitios, insa parca nu s-au asezat toate asa cum mi-ar fi placut. As fi putut sa mut totul in favoarea mea, dar daca reciprocitatea nu vine neconditionat, mai bine o las asa si mi-o repet, poate chiar sub o forma de lasitate sau egoism, ca inca nu a fost sa fie.

De acolo am fugit spre clisura, sa revad acea superba parte din tara, poate necunoscuta de multi, dar care este spectaculoasa. M-am plimbat si prin Cheile Nerei, am vazut si cateva locuri de acolo dragute, care m-au facut sa-mi incarc bateriile. Ca m-am focusat doar pe Cascada Beusnita si Ochiul Beiului, a fost o decizie simpla si comoda. Dupa care m-am dus din nou la Garana, sa vad acea locatie frumoasa, amplasata in natura, cu cateva ore inainte de a incepe festivalul de Jazz. Imi place sa vad agitatia de pregatire, imi place sa vad acele priviri nelinistite dar pline de optimism ale celor ce vor urma sa petreaca acolo zile si nopti bune, dupa care, cum imi este caracteristic, sa dispar. Poate ca se va intampla sa stau si eu vreodata intre acele mii de suflete care vin cu mare drag, an de an, la un eveniment de traditie, cumva rarisim in Romania, care continua sa existe si chiar cu succes!

Sfarsitul de saptamana era alocat festivalului GHOST GATHERING, sa fiu alaturi de Mihnea si echipa lui, cum am facut-o de fiecare data in ultimii ani. Insa mutarea evenimentului de la Rasnov la Bucuresti m-a indepartat complet in acest an. Am fost anul trecut in Bucuresti la OST, tot pentru a ma intalni cu Mihnea, dar nu am rezonat in nici un fel cu ceea ce s-a intamplat acolo. Asta nu inseamna ca nu a fost ok, doar ca eu functionez intr-un alt film. Revenind la editia de anul asta GHOST, nu ma interesa line-up-ul in mod special, caci nu pentru o anumita trupa as fi mers acolo… desi si anularea IRFAN si SOEN nu a fost un avantaj, pe langa neparticiparea HATHOR si UNIVERSE 217, din diferite motive. Dar mutat de la poalele unei cetati legendare, din mijlocul naturii, dintr-o frumoasa zona montana, in capitala, m-a facut sa renunt. Mai mult, si jobul mi-a dat de lucru serios in alta parte a tarii chiar in ziua de vineri, asa ca mi-am spus ca poate ca e cel mai bine asa. Anul trecut s-a intamplat la fel dar am ajuns macar in a doua zi. Si a fost foarte dragut. Anul acesta, am inteles ca, in afara bucuriei reintalnirii cu persoane faine, si cateva reprezentatii interesante, totul a fost cam sec… sau fad. Si asta, in principal, pentru ca nu a fost public. Daca nici la 60 lei abonamentul nu se strang cateva sute de persoane in capitala, intr-o locatie draguta din Herastrau, in mijlocul verii, nici macar la Celelalte Cuvinte, nu stiu ce sa mai spun. Dezamagitor, trist, dar adevarat. Oricum mi s-a parut ca nuca in perete trupa oradeana cu intreaga poveste GHOST, dar mi-am spus ca asta va duce spre o mai mare vizibilitate a festivalului. Ma rog… Nu stiu daca la Rasnov s-ar fi strans mai multa lume, dar probabil ca ar fi fost altfel… sau na, nu e normal sa vorbesc eu despre aceasta editie, doar din fotografii vazute pe net sau cateva pareri aflate de la persoane cunoscute. Insa am un gust amar pentru letargia si ignoranta permanetizata de la noi. Cu siguranta ca Ghostul va trebui sa continue, insa regandit din radacini. Altfel, nu ii vad un viitor sanatos. Ca cel mai previzibil ar fi abandonul, asta ar insemna ceva firesc din punct de vedere financiar sau emotional, insa timpul le va aseza pe toate. Cunosc sentimentul foarte bine si de aceea ma opresc aici. Sper ca va fi o noua editie, macar pentru putinele suflete care au fost acolo si s-au simtit minunat!

A fost Electric Castle Festival, a fost B’EST FEST, urmeaza Peninsula, Rock The City, Artmania si, la sfarsit de august, Rockstadt Extreme. La nici unul din aceste evenimente nu am fost si nu voi ajunge, din considerente personale sau de timp. Se pare ca aici s-a strans si se va strange lume, ceea ce inseamna ca povestile lor vor continua. Si asta e de bine, ca sa aiba lumea de unde sa aleaga. Cu festivalurile mici va fi mai delicat, dar, de la caz la caz, probabil ca se va continua. La Suceava va fi Bucovina Rock Castle si probabil ca voi trage o fuga pe acolo sa-mi vad prietenii de la DORDEDUH. Sa vedem ce si cum va fi.

Ah, am uitat. In acelasi weekend cu DBE va fi iar FANFEST, cred ca duminica voi trage o fuga acolo, ca oamenii aia merita sustinuti in orice fel! Rosia Montana este o atitudine, un simbol, rebel si atipic in vremurile pe care le respiram cu sau fara voia noastra.

Am ramas foarte surprins de un email primit de la un trupet autohton. Nu voi da numele si nici prea multe repere, dar mi-a dat tare de gandit ce a scris el acolo:

„…Totodata, doresc sa intreb daca exista posibilitatea de a canta in cadrul festivalului. Ma gandesc ca in data de… ne-am incadra numai bine. Nu avem pretentii financiare. Festivalul acesta ne-ar oferi oportunitatea de a ne desfasura in fata unui public avizat. Alte festivaluri la care cantam (unele foarte mari) nu ne ajuta foarte mult, deoarece foarte putini din cei prezenti acolo apreciaza si cunosc genul abordat de noi.”

Faptul ca mi-a scris cu o luna inainte de festival dovedeste ca trupa respectiva nu cunoaste profilul DBE. Probabil ca asa se intampla la festivaluri mari, unde, dupa ce anunta headlinerii, pentru umplutura (sau pentru diversitate), confectioneaza o scena mica sau un cort, sa cante si ai nostri underground. Nu am fost niciodata adeptul acestor abordari dar se pare ca se practica. Si uite ca asa, in cadrul unui festival mare, cu mii sau zeci de mii de oameni, o trupa de acest gen ajunge sa cante in fata la 20 de oameni.

Chiar ca m-a mobilizat mult acest mesaj si, daca va fi sa continui cu evenimentele, ma voi apleca mai mult pe scena autohtona.

Am chiar intentia de a face mai mult in acest sens, am achizitionat si un domeniu pe internet cu o denumire frumoasa, sa vad daca voi gasi voluntari sau persoane cu timp disponibil care sa creada in ideea mea, in neconditionat si in a sprijini si a oferi fara sa primeasca ceva in schimb.

De ce vreau asa? Pentru ca nuimi place chiar tot ceea ce exista in piata asta muzicala, indiferent ca esti jurnalist, organizator, trupet, casa de discuri, impresar.

Si sa dau un simplu exemplu, pe care l-am mai dat: faptul ca nu acord acreditari la DBE, face ca un festival (sau ce-o fi el), atat de mic cat e, sa nu apara in nici o publicatie vizibila, cica de specialitate de la noi, cu informatii noi, desi ele continua sa curga periodic. La inceput eram dezamagit, acum zambesc si merg mai departe. Bine, si daca GHOST-ul a fost promovat pe toate canalele de presa de la noi a ajutat? Cam deloc. Evident ca nu e vina presei dar nici nu vad unde e valoarea ei adaugata. Si cand ma gandesc ca GHOST a fost votat ca „Festivalul Anului”, votat liber de mii de cititori! Ca sa nu mai spun ca si pe Facebook avea peste 500 de potentiali participanti plus inca cateva sute care inca nu erau hotarati. Deci totul e aleatoriu, cumva, din pacate! Cel putin in online totul e relativ. Si nu te poti baza pe o strategie financiara/marketing sanatoasa, daca vrei sa investesti in acest canal, decat doar daca te bagi pe evenimente cel putin medii. Altfel, orice raport pe baza de trafic, de cititori, de aplicatii te poate face sa iei decizii falimentare.

Undergoundul nu se baga in aceeasi oala cu restul, ca e prea miniscul si n-are nici o sansa sa se bucure de o anumita vizibilitate… si chiar daca se bucura, e fara succes, in cele din urma, ca e cu alta adresabilitate. El trebuie sprijinit si sustinut neconditionat, daca si crezi in el. Daca nu, e simplu: ai bani, platesti si rezolvi… nu ai bani, macar baga-te in seama cu cei de acolo, ca vorba dulce mult aduce. Sau, gasesti persoane cu relatii care iti pot deschide multe usi, care stiu sa faca asta mult mai bine ca tine si apari unde visezi sau iti doresti sa apari. E simplu, valabil peste tot in lumea asta. Dar asta nu functioneaza in underground. Poti sa canti bine, poti sa scrii bine, poti sa organizezi ceva bun, chiar nu conteaza. Nu joci cum trebuie, o faci pe cont propriu. Rau sau bine, greu sau foarte greu, asta e alta poveste.

…Poate ca de asta lumea continua sa mearga doar la trupele mari, cunoscute, sa cumpere doar merchandise-ul lor, sa fie interesati doar de ceea ce cunosc. Si chiar daca o trupa canta in deschidere, oricum acele persoane stau undeva, sub o umbrela, la un pahar de vorba si de bere, departe de scena, numarand clipele pana la urca favoritii pe scena.

…Poate ca de asta si in presa de specialitate nu exista trafic decat doar daca se scrie despre trupe mari, chiar daca o stire nu ne spune decat ca nu stiu ce muzician si-a schimbat masina personala.

…Poate ca de asta casa de discuri nici nu se gandeste in a promova ceva ce are potential, pentru ca stie ca publicul de la noi nu are rabdare sa descopere…

Si exemplele pot continua. Suntem in aceasta paradigma de zeci de ani si nu vad cum putem iesi din ea… generatiile trecute de 35-40 de ani sunt ocupate cu joburile, familiile, viata de zi cu zi… generatiile mai tinere incearca sa inoveze, unele chiar reusesc, dar se lovesc de acest sistem care nu da de fiecare o sansa corecta, nu neaparat egala, dar sa existe…

Ce am putea face? O schimbare totala de gandire, de abordare, sa fim mai buni si mai toleranti, mai putin critici cand nu trebuie dar si mai putin lingusitori cand lucruri vizibile ca nu sunt corecte sunt interpretate gresit sau puse sub un con de umbra, de dragul unei relatii, interes, acreditari, CD mocca, material promotional gratis… Sa fim sinceri si verticali cu noi daca inca mai credem in acest Spirit Underground. Sa fim normali si naturali, ca nimic nu este mai provocator in aceste vremuri. Si mai putina incrancenare, ca strica, heh!

Gata si cu acest subiect. Daca voi reusi sa fac ceva in aceasta directie, stiu sigur ca nu compromisul va fi „cheia succesului”. De fapt succes nu inseamna cantitativul, ci calitativul. Ca unii ii spun eclectic, ca altii ii spun comunitate, habar n-am. Stiu insa ca voi descalifica atitudinile elitiste, de guru si cunoscatori in toate, ca voi desconsidera monopolul informatiei si sferele de influenta. Chiar daca suna a rebeliune, nu va fi decat o alta forma de a prezenta si sustine lucrurile de pe la noi. Si nu va fi doar despre muzica!

In fiecare Editorial povesteam despre noi aparitii. Acum, parca mai putin ca niciodata, nu am gasit prea multe trupe cu albume spectaculoase. Sau poate ca subiectivismul meu nu mai poate sa depasesca autosuficienta si capacitatea de a accepta si alte directii muzicale. Pot insa sa mentionez cateva trupe cu albume noi interesante, despre care puteti gasi pe net tot felul de informatii, printr-un simplu search: CERNA, COLLOQUIO, GRIS, THRAENENKIND, SELIM LEMOUCHI & HIS ENEMIES, THE BLUE BROJECT, DER BLUTHARSCH AND THE INFINITE CHURCH OF A LEADING HAND si JASTREB.

Cam atat acum. Ne auzim si ne revedem curand!

Iulie 2013