Despre Comunism, cu mediocritate
Imi plac ideile lui Cezar Paul Badescu. Imi place cum scrie el in Dilema Veche si voi incerca cat de curand sa-i citesc si cartile. Doar ca uneori priveste lucrurile prea contondent, prea radical. Citesc in noul numar din Dilema Veche despre un film ce a fost difuzat duminica trecuta pe B1 TV, ” Divort … din dragoste”. Inteleg ca lui Cezar nu i-a placut filmul, ca e „absolut jenant”, e mediocru… Cum eu iarasi nu pot fi un „dadaist” convins si antrenat deja dupa contre potentate si pline de zambete subcutanate din postul de pe al lui blog, „O dovada de neam prost”, vin iarasi pe invers si spun ca acest film a fost o reala desfatare pentru acea duminica, cel putin pentru mine. Horatiu Malaele a jucat demential iar Emilia Popescu a fost mai naturala ca nicicand…
Chiar daca evoca cinismul si gri-ul anilor comunismului, filmul lui Andrei Blaier este de o simplitate covarsitoare, reusind o satira seaca dar reala, blitzand cateva situatii de zi cu zi, incredibile acum, poate pentru majoritatea celor mai tineri. Nu stiu de ce nu i-a placut, probabil ca e scarbit de toate aceste filme cu liantul spre comunism (vezi pe blogul lui si o intreaga discutie despre ultimul film al lui Cristian Mungiu). Ce pot eu insa sa va spun?
„Divort… din dragoste” este un film pe felia mea, pe care l-am vazut pana acum de vreo cinci ori in 15 ani, este facut imediat dupa ’89 si care, cu o distributie de exceptie, nu are cum sa nu te faca sa zambesti (Maestru Dinica este al naibii de natural, Dorina Lazar ne arata ce bine era pe vremuri pentru unii, pana si Magda Catone e haiosa rau… chit ca acum fuge zilnic dupa petele de Bonux)… pentru unii zambetul poate sa fie amar, pentru altii, doar un simplu zambet. Bine ca au trecut acele vremuri, bine ca acum putem sa decantam raul de bun, insa nu trebuie niciodata sa le uitam. Si ca sa inchid „recenzia” articolului scris de Cezar (de altfel ii citesc aproape zilnic blogul si de aceea i-am facut si legatura de pe blogul meu spre el), exagereaza si la faza cu „Memorialul Durerii”… Daca ar fi avut intentia sa intrebe macar o persoana ce a trecut prin acele inchisori ce parere are despre acest serial, ar fi putut afla ca vedem acolo varianta „light” a unei grave erori istorice ce a marcat Romania timp de 45 de ani. Din pacate, acea persoana la care am tinut imens, nu mai este… si nu m-am gandit niciodata daca cele traite atunci erau povestite mediocru. Intre a nu face nimic si a face ceva mediocru, prefer a doua varianta. Mai ales ca 45 de ani de comunism au fost „evocati”, din pacate, in prea putine filme si documentare, majoritatea fiind stresante, plictisitoare sau mediocre.
Dar, draga Cezar, ai vazut tu ca Oscarurile luminoase si pline de arta cinefila sa fi premiat multe filme despre tragedia oamenilor din Est ? Sau macar sa se contureze un procent palpabil versus filmele despre Holocaust? Poate ca atat putem, atat facem… e bine totusi ca cineva incerca sa faca ceva… chiar daca „intelectual” standardele sunt la limita cea mai de jos…
Sa fi vorbit doar nostalgia din mine?