Decembrie 2012
Salutari iernatice,
Dupa multe luni de drumetii, peripetii si experimente mai mult sau mai putin colorate, dar vii, a venit timpul sa ma retrag in barlogul meu, nu neaparat pentru hibernare, ci mai degraba pentru relaxare, linistire interioara si reflectii subiective.
S-au intamplat multe de cand nu am mai scris pe aici dar nici nu-mi doresc sa povestesc tot ce mi s-a mai intamplat. Din comoditate, probabil. Sau, cine stie, daca zapada asta care tot ne ameninta ca se va asterne pe la noi o va face, s-ar putea sa am mai multa rabdare cu mine si cu povestile traite in ultima jumatate de an. Totul devine proximitate, totul este contracronometru, in timp real, cautam raspunsul fara a ne pune macar intrebarea, vrem totul imediat, ocolim joaca si preludiile, trecem direct la subiect… pana si bancurile mai lungi devin neinteresante a fi citite… ce sa mai zic de dispozitia de a parcurge un lung Editorial… eventual frunzarit rapid si mai departe, spre altceva de bifat, de consumat… asadar, din ce in ce mai putin timp alocat relaxarii, meditatiei sau macar petrecerii de clipe tihnite cu propria persoana… iar daca pierdem cadenta asta ametitoare, ne ia apoi si mai mult sa recuperam, daca o mai putem face.
Privit din alt punct de vedere, dependenta mea de internet si, in mod special de Facebook, ma face sa pierd sensul de a mai scrie, deoarece, daca am vreo idee pe care vreau sa mi-o exprim, imediat acest portal mi-o smulge si o pune public…
Voi scrie in randurile de mai jos despre ceva concerte dar si despre trupe cu albume interesante pe care le-am descoperit. Este adevarat ca prea putine sunt deosebite, dar, prin noianul de aparitii, cateva mi-au ramas pe retina. Dar sa incep cu evenimentele muzicale.
Mi-am propus sa fiu mult mai selectiv cu evenimentele pe care le organizez sub numele DonisArt, deoarece au incoltit vizibil extremitatile rutinei si sentimentul acelui copy-paste care nu face altceva decat sa-mi dea senzatia de plafonare, repetitivitate, stagnare.
Astfel ca, pana acum, in ultimele luni, m-am straduit doar sa conving pe unii impresari ca trupele MONO (http://www.kogaionon.com/ro/donisart-evenings/mono-0) si JAKOB (http://www.kogaionon.com/ro/serile-speciale-organizate-de-kogaionon-si-donisart/jakob) merita sa cante in Romania, indiferent de cat public vor strange.
Sunt trupe faine, recunoscute afara, care au scris istorie pe nisa lor si care ar merita mai mult, aici, in Romanica noastra. Cum mai nimeni se pare ca nu se agita sau nu se risca in a aduce astfel de trupe, continui sa ma amagesc ca exista interes si deschidere, doar incredere si rabdare sa existe. Si de asta chiar nu duc lipsa, cand e vorba de o muzica pe care o iubesc!
Altfel, suntem un popor ghidat si orientat puternic spre proximitate, spre autosuficienta, spre comoditate. Nu stiu daca este de rau sau de bine, nu sunt eu persoana in masura sa evaluez sau sa conjug starea natiunii, stiu doar ca exista o mana de persoane care fac sacrifcii enorme, in primul rand de timp, pentru a descoperi muzici frumoase, nemediatizate la noi pe cat ar merita ele.
Am lansat si un nou concept, KruNatura, care cred ca va prinde forma in mai 2014, daca vom fi sanatosi si cu pofta de trairi underground:
http://www.kogaionon.com/ro/serile-speciale-organizate-de-kogaionon-si-donisart/krunatura
Intre timp, cred ca voi parca ideea de KRUNA, mai ales ca si-a atinsul telul, adica cele 2 cicluri de cate trei evenimente pe an.
Cat priveste presa de la noi, zambesc oarecum amar cand vad ca si media asta (online, ca cea tiparita e istorie), cica de specialitate, pe muzica underground, se chinuie sa reziste…. Sau sa supravietuiasca… mediocru, e adevarat, caci nici sponsori sau parteneri financiari nu sunt de gasit pe la noi, in afara de ceva magazine de electrocasnice si anumite banci, probabil si acolo pe relatii personale si trase de par in cel mai neperformant mod. Exista doar un site care se chinuie sa tina stindardul sus, mai degraba prin stiri preluate si traduse de pe alte portaluri, decat prin articole periodic scrise special pentru metalhead.ro. Este adevarat ca si marea majoritate a materialelor postate exclusiv si regulat aici sunt ba fotografiile neobositului Miluta, ba anumite cronici de concerte scrise din pasiune si cu multe detalii de Ana Maria. Dar si in acest caz se simte, printre randuri sau fotografii, o usoara oboseala, ca sa nu-i spun rutinare. Mai zaresc si vreo 4-5 recenzii de albume postate lunar si tot cam asa articole sau interviuri dar, si asa, mi se pare un joc de glezne timid fata de ceea ce se intampla pe afara, in publicatii de calibru. Zambesc cand citesc ca are cel mai mare trafic din site-urile de specialitate din estul Europei, sunt chiar mandru de acest lucru, insa, in realitate, informatiile despre Metal underground le gasesc doar daca imi aleg lupa potrivita. Insa, pe principiul rau cu rau dar mai rau fara rau, mergem inainte! Macar se intampla ceva, constant, regulat si e de bine!
Mai gasesc si actualizari sporadice, dar fara o cadenta regulate, pe metalfan.ro, pe rockstage.ro, letsrock.ro, post-rock.ro, maximumrock.ro, rockarolla.ro, no3.ro, bestial.ro… si cam atat… mai sunt cateva site-uri sau bloguri cica mai mici (habar n-am ce mai e acum mare si ce mai e acum mic, daca e sa raportez la materiale scrise special pentru un portal… desi toata lumea se raporteaza azi la trafic, adica nu conteaza altceva decat cantitatea, chiar nu mai conteaza ca mai totul e pe principiul copy-paste/translate), dar care, in functie de unde si cum participa, mai lasa cate o impresie: vezi Citadinul.ro sau trebetivi.net. Mai gasesc uneori postari interesante pe site-uri cu alt target de cititori, cum ar fi mixtopia.ro sau metropotam.ro, dar care se mai aventureaza si cu povestiri sau idei despre muzici pe care le ascult sau le sustin si eu.
In rest, liniste si pace, bezna totala, traim din amintiri muzicale si ne place sa credem ca ceea ce a fost odata nu mai e astazi. Lucru perfect real, insa, fiecare zi are sarmul ei, totul este sa ai dispozitia si dorinta de a o descoperi. Unii ii spun experimentare, altii cautare… iar altii, nu-i spun deloc, ca nu-i intereseaza. E simpla viata privita asa! Problema e, ca, mai tarziu, s-ar putea sa descoperi ca acest cotidian ti-a supt toata energia inovatoare, bucuria interioara si trairea de odinioara, nefiind in prezent decat un pion pe o tabla de sah sterila, invizibila, fada. Toate referirile mele sunt spre muzica underground, dar extrapolari spre alte domenii artistice se pot face lesne, caci s-ar putea sa nu existe mari diferente.
Amuzant dar si oarecum trist mi se pare si faptul ca, de o buna perioada de timp, de cand am luat decizia sa nu mai ofer acreditari de presa evenimentelor DonisArt (exceptie sunt doar cateva invitatii permanente personale pentru anumite suflete frumoase care au sustinut inca de la inceput activitatea mea, plus prieteni dragi), sa descopar ca aproape toate aceste site-uri locale, regionale, nationale, au decis sa nu mai promoveze, in nici un fel, ceea ce organizez eu. De fapt, ce mari beneficii le-ar aduce DonisArt? Cu siguranta nici unul. De ce ar scrie despre o noua editie DBE, despre Jakob, Mono sau conceptul KruNatura? De ce ar scrie, sau posta despre ele, atat timp cat nu primesc in schimb cele 2 clasice presspass (editor si fotograf)? Sau ca refuz sa organizez concursuri cu invitatii gratuite la tot felul de concursuri uzitate si oarecum perimate, din punctul meu de vedere, cand e vorba de underground? Sau ca nu sunt de acord sa postez pe afisul evenimentului logo-ul publicatiei sau ce o fi acel partener media. Este de inteles si cu multa logica decizia fiecaruia de a face ceea ce simte sau ce crede, de asta e libertate de exprimare!
Nu este nici rautate, nici sarcasm, ci mai degraba o concluzie detasata, neinteresata dar subiectiva despre modul interesat si mai putin interesant de a face „ziaristica” la noi. Pana la urma, avem ceea ce meritam, suntem ceea ce respiram, ceea ce faptuim. Asta ar putea fi si un raspuns la faptul ca trupele de calitate de la noi primesc recunoasterea corecta aici doar dupa ce se impun afara. Pe de alta parte, trupele care pun oricand de-o cantare pe la noi, si chiar capteaza interes, sunt complet neinteresante pe afara. Asadar, mustul nostru propriu conteaza… si ne place! Apar astfel bisericute, sfere de influenta, gasti pro si contra, tabere si barfe ieftine, doar de dragul unui can-can. Aia e! De asta prin Kogaionon nu am dorit sa fie catalogata nici ca presa, nici ca un vector de opinie… E doar o exprimare atipica, subiectiva, dar verticala si onesta fata de ceea ce scriu sau postez. E drept ca o fac rar, din ce in ce mai rar, dar, sub aceste vremuri, motivatia de a scrie pare din ce in ce mai palida. Nu am obligatii fata de nimeni, nu am facut compromisuri de niciun fel iar tot ceea ce graviteaza in jurul muzicii pe care o iubesc imi place sa cred ca are cel putin o valoare emotionala… nu rezonez la termeni ca profesionalism, la fel cum nu ma omor dupa cei ce doresc sa eticheteze sau sa faca tot felul de comparatii, de clasamente, de topuri, guvernati de „cel mai” sau „cea mai”, dar nu ma deranjeaza daca o fac. Fiecare sa faca ceea ce crede de cuviinta, simte si vrea. E simplu!
Observ insa postari ale evenimentelor DonisArt pe site-urile de afara, ceea ce ma surprinde placut, mai ales ca habar n-am cine sunt acele persoane care le promoveaza. Poate de asta, cine stie!
Pe de alta parte, orice suflet participant la evenimentele DonisArt poate sa filmeze sau sa fotografieze cat doreste, poate sta de vorba cu artistii dupa concerte in cel mai lejer si relaxant mod, pentru ca tot timpul am incercat sa ofer si posibilitatea de a sta la un pahar de vorba si nu numai, in conditii prielnice si tihnite. Asadar, cine vrea sa sustine o cauza, cine crede ca se regaseste in Spiritul Underground si nu mai presus de el, ca nu a uitat de unde a plecat, dar si ca respecta munca si devotamentul unor talentati muzicieni care vin neconditionat sau fara mofturi sa le arate si altora ce obsesii muzicale au, este binevenit si ma simt onorat sa-l am alaturi dar si sa-i stau alaturi, ca si in cazul acelor putini dar sufletisti sustinatori pe care-i intalnesc pe la concertele underground, indiferent ca-s organizate de mine sau de alte persoane.
Continui sa zambesc cand vad afise, de la prieteni organizatori, arhiumplute cu zeci de parteneri media, care aglomereaza si strica armonia unei imagini care se doreste a fi un afis, o lucrare, un concept artistic. Treaba lor, fiecare face cum simte sau cum doreste sa simta.
Adevarul este ca exista un excedent de concerte in ultimii ani si, ca in orice alta poveste, ceea ce e mult poate strica, pana la urma, caci se cam dilueaza interesul pentru ideea de concert… se erodeaza pana si sensul de a alege, nu mai vorbesc de bifarea fizica la cat mai multe evenimente ale prietenilor sau cunoscutilor care incearca sa faca lucruri interesante… este valabil si in cazul trupelor. Am scris un articol despre apartenenta la brand sau ce-o fi el, dezvoltand prin puterea exemplului conceptul de Lovemark:
Exista insa evenimente cu trupe de traditie, care vin in Romania periodic si sunt primite cu multa caldura, indiferent daca scot sau nu un album nou. Asta dovedeste ca publicul nostru nu este chiar atat de indiferent cand este vorba de concerte, insa este foarte selectiv, mai ales cand si factorul financiar devine o problema certa.
Am fost la SECRET CHIEFS 3 si am ramas din nou stupefiat de ce show au putut face acesti americani! Sunt geniali!
Faptul ca The Silver Church a fost mai mult goala nu era de mirare, pentru ca nici promovarea facuta de Hefe nu mi s-a parut a fi incisiva. Am inteles ca si la Cluj Napoca doar o mana de oameni a fost prezenta, insa la Timisoara, clubul Daos a fost arhiplin, ceea ce dovedeste o deschidere incredibila a publicului timisorean spre faze experimentale. Tot acolo am vazut in urma cu cateva saptamani si concertele celor de la DORDEDUH, SUNSET IN THE 12TH HOUSE si NOMEGA, cu un public incredibil de ospitalier si deschis la nou. NOMEGA a fost surpriza serii pentru mine, trupa care are o exprimare deloc originala dar care transmite live o energie incredibila! Le voi urmari activitatea de acum incolo, pentru ca m-au convins!
Daca tot vorbesc de concerte, dupa visul meu devenit realitate la Budapesta (http://www.kogaionon.com/ro/articole-kogaionon/punct-terminus%E2%80%A6), i-am revazut pe cei de la DEAD CAN DANCE doua saptamani mai tarziu, la Dublin, in ultimul lor concert din acest turneu.
In afara faptului ca sala a fost de data aceasta la inaltime, dar si de faptul ca sunetul a fost ireprosabil, raceala de pe scena am simtit-o din nou, ceea ce mi-a lasat un gust amar, ca traire.
Am avut parte insa la DUBLIN de o experienta intensa, un concept artistic intitulat A Letter To Mina. Un amestec inovativ de muzica, poezie si acrobatie, greu de explicat in cuvinte. Evenimentul a fost organizat de talentatele suflete din PAPERDOLLS, un concept atipic si complet ciudat pentru vremurile noastre.
Pe langa acrobatia propriu-zisa, personajele din spatele brandului PAPERDOLLS cauta sa inoveze de fiecare data prin spectacole speciale, unde invita trupe, actori, poeti. In cazul de fata, in conceptul A LETTER TO MINA au fost invitati trupa ESTEL si artistul ALABASTER DEPLUME, avand la baza romanul lui Bram Stoker, Dracula. De fapt, in acel week-end, in Dublin, a avut loc festivalul Dracula iar acest spectacol facea parte din amplul eveniment.
Sa va faceti o idee, puteti afla repere din reportajul de mai jos:
Cand am intrat in acea locatie neconventionala, langa un Trabant sinistru, se auzea o muzica interbelica rulata la un gramofon, iar cateva zeci de persoane vorbeau discret vrute si nevrute, la radacina unui pahar de vin fiert, in asteptarea a ceea ce urma sa se intample.
Nu cred ca au fost mai mult de 80 de persoane in acea seara, dar care au reusit sa creeze un fel de aura boema, postmodernista, dar complet relaxanta.
Dupa vreo jumatate de ora am fost invitati sa intram intr-o alta sala, la fel de intunecata, unde, in fata unui semineu in care focul troznea de zor cateva lemne, o persoana cu aer aristocrat, statea pe un jiltz, citind ceva dintr-o carte. Era Alabaster. A aparut apoi un acrobat machiat cu un cerc in mana, apoi cateva domnitze in camasi de noapte, trupa a inceput sa cante faze Gothic-Psyhedelice, de parca eram intr-un film de David Lynch, au aparut apoi, pe rand, acrobatele de la PAPERDOLLS, cu spectacolele lor suspendate incredibile… totul a devenit sinistru, ciudat dar al naibii de misterios si de atragator. Nici nu stiu cand a trecut timpul, atat de frumos a fost totul! Stiu doar ca nu aveam voie sa filmez insa, cumva „pilos”, caci organizatorii stiau ca vin din Romania si ca organizez si eu un festival atipic, mi-am permis sa tot filmez, cu promisiunea ca nu voi posta nimic pe net.
Evident ca am filmat la greu si, la un moment dat, unul dintre personajele PaperDolls care a aparut din spatele meu, mi-a pus o funie in mana, si din semne, intr-un semiobscur apasator, mi-a dat de inteles ca trebuie sa tin foarte strans acea funie sau sfoara sau ce-o fi fost ea…
Funia era legata de corpul ei, deja devenise totul foarte tensionat pentru mine… acrobata a inceput sa se indeparteze de mine si, la un moment dat, funia ajunsese intinsa la maximum, ea tragea sa mearga mai departe, eu nu stiam ce sa fac, dar, in cele din urma, s-a desfacut funia ce era legata in jurul taliei si, uite asa, am rasuflat usurat. Ma gandeam in acel interval de timp de cateva zeci de secunde ca iar mi-o fur, probabil ca filmasem prea mult si mi-a dat treaba, sau sa ma pedepseasca, sa fiu cu mainile ocupate si acum stai sa vezi ce mi se mai intampla.
Ca am eu asa un bulan la faze de asta, de traiesc la max, nu gluma. Imi amintesc ca acum cativa ani, la Cluj Napoca, eram cu o familie prietena la circ si, ca sa fie totul cat mai clar si vizibil, am avut locuri chiar langa scena, in primul rand. Evident ca, la un moment dat, clovnul de pe scena a avut nevoie din public de un voluntar… Si, dintr-o sala cu peste 300 de persoane, nu e greu sa va dati seama pe cine a ales, nu? Avea nevoie de unul nebarbierit si eu devenisem alegerea perfecta. Evident ca am refuzat insa, in aplauzele celor din sala, nu am avut cum sa dau inapoi. Am crezut ca totul fusese organizat de prietenii mei, dar cine a mai avut timp sa se gandeasca in minutele ce au urmat la asa ceva? Am fost asezat in mijlocul salii, pe un scaun, mi s-a pus un sort in jurul gatului si mi s-a spus ca voi fi barbierit… Am zambit eu cumva smechereste, insa, cand am vazut la cativa centimetri, in fata mea, un elefant care tinea in trompa o bucata de lemn in forma de lama, mi-am spus: gata, mi-o fur de nu ma vad! Si, evident ca intai m-a dat cu spuma de barbierit, apoi m-a „barbierit” cu acea simulatoare lama dar, nu s-a dus toata spuma. Ce putea sa mai lipseasca atunci? Galeata mare plina cu apa, pe care a golit-o instantaneu elefantul cu trompa lui si s-a asigurat ca nu mai raman cu spuma pe fata… ce senzatie interesanta sa auzi cum trage apa prin trompa si apoi o arunca pe fata mea… pfff, de vis, clar!
In fine, ma gandeam ca si acum mi se va intampla ceva, ca sfoara aia nu e decat inceputul la ceva, dar am avut noroc, ca n-a fost decat un foc de paie.
Una peste alta, a fost un spectacol incredibil, pe care imi este extrem de greu sa-l descriu sau sa-l povestesc. Trebuie trait pe viu! Daca vi se ofera sansa sa vedeti un concept PaperDolls, nu ezitati!
Am fost apoi invitat la nusce eveniment, intr-un pub, la 6 dimineata!
Evident, tot de cele de la PaperDolls. Cum suna asta: organizam un eveniment la 6 dimineata, veniti? Si normal ca am ajuns acolo… nu are rost sa spun decat ca a fost minunat. Acolo l-am revazut pe Alabaster (http://www.youtube.com/watch?v=z9ULzRjXeMk), de data asta cu chitara in mana si ceva mai tarziu, o voce extraordinara, Jennifer Evans. In acea atmosfera am luat micul dejun si apoi am plecat naucit de cat de frumoasa poate sa fie viata daca nu te lasi prada detaliilor conventionale. Si acum imi canta in urechi acea voce:
http://www.youtube.com/watch?v=gPDBUYwmzLs&feature=related
Aroma acelor clipe vor persista mult in mintea mea, mai ales ca am vazut acolo dar am si cunoscut suflete atat de prietenoase, de relaxate, de amabile… imi venea sa le iau pe toate la DBE, pe cuvant de nu!
Ultimul eveniment la care am fost s-a numit TIGER LILLIES. O locatie superba, Teatrul Odeon, maximum 200 de persoane, intima, eleganta, pastratoare de arome boeme, din timpurile cand timpurile erau timpuri, cum ar fi spus bunica mea. Eveniment sold out, un concert ireprosabil, 3 muzicieni pe cat de discreti pe atat de expresivi, fabulosi in manuirea instrumentelor, captivanti prin lejeritatea dar si sincronizarea de care au dat dovada.
Au fost 90 de minute de basm muzical intunecat, cu un sarm inconfundabil si cu o savoare a ceva de calitate incontestabila.
2013 se anunta unul la fel de incendiar in concerte si festivaluri. Depeche Mode se intorc la noi, Roger Waters vine cu al lui „The Wall” in premiera si ar fi de neratat, Mark Knopfler va poposi pe el pentru nostalgicii Dire Straits, OST-ul probabil ca va fugi din nou dupa nume mari pentru a aduce public, ARTMANIA cred ca nu mai trebuie sa fuga in nici o directie, deoarece are deja o directie clara si un public consistent si fidel, B’ESTFEST-ul si ROCK THE CITY sigur se vor orienta din nou sa racoleze si ceva trupe din underground pentru a-si mari plaja de interes, fiind festivaluri foarte mari, GHOST-ul si-a conturat deja propria identitate si editia ce va urma are parte deja de o promovare mult mai adresabila… si probabil ca vor mai urma ceva festivaluri in perioada vacantelor, mai mici dar cu tinta la anumite stiluri muzicale. Sau, cine stie, la ce spalare de bani sau alte inginerii financiare se pot gasi in spatele acestor activitati, acolo unde sunt sponsori si bani multi, nu m-ar mira sa mai apara si alte festivaluri mari. Normal ar fi sa apara, ca asa este si afara, doar ca acolo piata de evenimente este deja matura iar nivelul de trai este altul comparativ cu ceea ce e la noi.
De afara nu-mi fac cu ochiul decat ROADBURN si STELLA NATURA, si parca vad ca voi ajunge pe la ele. Daca ROADBURN (www.roadburn.com) este deja un brand consacrat dar si iubit, unde Walter stie exact ce trebuie sa faca, STELLA NATURA (http://www.ancestralfires.org/) copleseste prin naturalatea conceptului in sine, Adam fiind un personaj extrem de inspirat in ceea ce face an, de an, din dragoste pentru muzica. Nu am cum sa nu fac o plecaciune in fata acestor oameni si sa nu ridic palaria in fata acestor doua festivaluri muzicale magice!
Despre DBE, nu am prea multe ce sa spun acum, decat ca line-up-ul a fost stabilit de ceva vreme, mai astept cateva corectii pentru a fi sigur ca totul se integreaza corect in conceptul noii editii si, dupa KRUNA Neios, probabil si dupa Sarbatorile de iarna, ma voi apuca sa fac anunturile clasice..
Deoarece anul acesta coincide ca zile (15, 16, 17 august) cu datele celebrei editii Woodstock din 1969, dar si pentru ca vibe-ul Psychedelic continua sa joace un rol important in playlist-ul meu zilnic, am decis sa introduc in conceptul DBE si cateva trupe ce prezinta Rock-ul in forme interesante, cu radacini sau cu influente din acele vremuri, insa exprimate autentic si adaptate la vremurile in care traim. Profitand si de faptul ca 15 august este deja zi nelucratoare, am extins DBE la 3 seri, fiecare cu propria poveste. Evident ca unii dintre noi vom ajunge chiar de pe 14 seara, vom sta la RYMA la un foc de tabara si la o poveste povestita sau nepovestita ore intregi in noapte, pentru a intra in atmosfera.
Am in cap mai multe scenarii de extraactivitati, inclusiv ceva drumetii sau excursii pentru jumatate de zi, dar sa vedem daca si intentiile mele se vor concretiza in vreun fel.
Evident ca ma voi ocupa de cazare pentru cei interesati, in masura posibilitatilor logistice dar si de timp ale mele, pentru ca cei prezenti sa fie cat mai relaxati si pregatiti pentru 3 zile si 4 nopti frumoase.
Stiu ca trupele sunt cheia si punctul de atractie DBE si m-as bucura mult daca cat mai multe trupe din cele putine care vor veni vor fi si pe gustul vostru. Majoritatea sunt complet necunoscute, doar 2 sau 3 au mai cantat la noi, una doar la editia precedenta, una va sustine primul concert din istorie la Alba Iulia (cu un line-up secret dar pe care il veti afla la un moment dat si s-ar putea sa surprinda), o alta trupa prietena vine cu un show supercomplex, pe langa muzica cu care am tot fost incantati dezvolta acum si exprimari imagistice, inclusiv teatru, alte trupe invitate vin cu albume noi sau cu mesaje de demult dar reactivate la vremurile noastre. Mi-ar fi placut sa ii avem alaturi pe EMPYRIUM, TENHI, DARKSPACE, dar nici de data aceasta nu a fost sa fie, din motive diferite.
DBE ramane o exprimare atipica, in afara modei, cu directie Underground precisa, care rezoneaza cu tot cei ce vor simti dorinta de fie prezenti acolo, indiferent din ce colt al lumii vor veni, pentru o (re)intalnire normala, intre prieteni dragi. Nu exista headliner sau opening band, nu exista artist, spectator, presa sau organizator, exista doar suflete deschise ce vin sa impartaseasca, fiecare in propriul fel, dorinta de prietenie neconditionata, de sustinere totala si de bucurie normala. DBE continua sa ramana un concept minimalist ce se ghideaza dupa inovativitate, libera exprimare si repere noncomerciale.
Nu vor exista presale la bilete (ca la nici un eveniment DonisArt), insa se vor putea face rezervari, cu achitarea integrala a sumei la festival. Rezervarea nu implica nici o obligatie din partea celui care o face, singura rugaminte ar fi doar daca, din diverse motive, se doreste anularea ei, sa fiu informat cat mai din timp.
Ultimele noutati despre cele 3 seri (de fapt vor fi 4 nopti) probabil ca le-ati aflat deja de aici:
https://www.youtube.com/watch?v=9cvtmRWeqX0
Sa trec acum si la aparitii muzicale underground. Istoria recenta imi arata ca prea putine albume se detaseaza din plutonul de realiari modeste sau bune, dar fara amprenta de originalitate sau atipicitate.
De departe, noul album ALUK TODOLO m-a dat pe spate! Mi se pare a fi o realizare impecabila, de nota 10, plina cu de toate si care creeaza acea senzatie de rupere de cotidian si de traire intensa, interioara. O secventa live de pe noul abum o puteti vedea mai jos:
http://www.youtube.com/watch?v=-IgfTPpiOf4
Tot cu influente Psychedelic Krautrock dar ceva mai „domestic” m-a surprins foarte placut noul ELECTRIC ORANGE, ultima piesa fiind chiar spectaculoasa! De la SULATRON RECORDS am primit mai multe albume in acelasi timp, din care ElectroPunk-ul URAN m-a lasat complet rece. Mi-au placut insa foarte mult 7THAT SPELLS, ELECTRIC MOON, ZONE SIX si SULA BASSANA. Iar de la Nasoni Records albumul „The Doomsday Machine” al celor de la ELECTRIC MOON, aici cu un sound Psych-Rock extraordinar! Germanii au postat chiar noi piese online, le recomand:
http://soundcloud.com/electricmoon
Dintre veterani, noul album AND ALSO THE TREES suna extraordinar! Ma bucur mult ca trupa continua sa existe si ca scoate noi piese! Si cand ma gandesc ca s-au infiintat in 1979 si au colaborat cu cei din echipa THE CURE… si au ramas oarecum necunoscuti… pfff!
Am incercat sa intru intr-o anumita stare cu noul album al lui Michael Gira, mai ales ca SWANS este una din trupele cult pentru mine, si anul acesta am tot facut iar scenarii pentru a-i aduce la noi, dar partea tehnica pe care o solicita ei eset departe de ceea ce pot eu gasi si oferi aici, in Romania. Am ascultat albumul de nu stiu cate ori, insa nu m-a miscat. Este si cazul Jarboe (un alt artist remarcabil). Am spus ca macar noul NEUROSIS va muta muntii, dar nici asta nu s-a intamplat. Mai degraba noul CULT OF LUNA pare a fi un album interesant, desi vocea aia Hardcore continua sa-mi zgarie urechea. Dar instrumentalul este remarcabil!
Am asteptat cu multa nerabdare noul WOVENHAND si sunt oarecum confuzat de noua directie: ori are el un mesaj prea religios, ori abordarile moderniste din punct de vedere muzical fac din sunet ceva cu care urechile mele nu sunt obisnuite, hmmmm, chiar nu stiu ce sa spun.
Pe partea de Doom Death, MY DYING BRIDE, FUNERAL si SATURNUS au venit cu materiale excelent de bine lucrate, plina de astmosfera, de dimensiuni epice, cu arome si atingeri Dark, dar fara a inova in vreun fel. Nici nu stiu daca asta ar trebui sa fie menirea lor, insa mi-ar fi placut sa descopar si alte influente sau noi insertii, sa vad cum acesti giganti ai stilului doresc sa sparga zidurile unei stil recunoscut prin puternicul conservatorism.
MOONSPELL si TIAMAT au luat-o pe o cale pe care pe mine nu ma mai atrage, la fel si LACRIMOSA. Canta bine, dar paca eu as sta la alta masa.
ROME nu par a ma fi convins cu noul album, sa vad cum suna el live, poate cine stie… la fel si ANTIMATTER, care vine cu un album variat stilistic dar lipsit de amprenta Dark… RAJNA aduce parca ceva coloratura in spectrul celor indragostiti de vocea Lisei Gerrard (http://rajna.bandcamp.com/album/babel)... MY SLEEPING KARMA suna chiar foarte bine (desi o anumita repetivitate se distinge usor si obsedant dupa primele piese)… MURDER BY DEATH m-au dezamagit chiar cu noile secvente… Niklas si al lui SHINING continua sa ameteasca si sa intoarca pe toate partile acel uzitat Depressive Black Metal, transformandu-l in circ ieftin ca imagine, desi muzical nu suna deloc rau… prefer insa sa ascult MANII, care are un vibe underground si mult mai intens… MANETHEREN mi s-a parut ca vine cu o abordare interesanta, noul album fiind o mica bijuterie ce mi-a amintit de ALTAR OF PLAGUES… vad ca Post Metal-ul abordat de KRAKOW prinde teren insa pe mine chiar nu m-a fascinat aboslut deloc acest proiect… mai degraba legendarii greci KAWIR m-au intors in timp cu un nou album foarte elaborat si epic, de pe vremea cand ROTTING CHRIST, NECROMANTIA sau VARATHRON faceau legea in Black Metal… GLACIATION m-a surpins placut, Black Metal-ul foarte agresiv imbinat cu elemente ambientale dovedindu-mi ca inca se poate canta bine si de calitate, cele 2 lungi piese fiind pline de inflexiuni, interludii si insertii stilistice. Superba realizare… noul GIFT FROM ENOLA m-a dezamagit total… la fel si noul CASPIAN (care era una dintre trupele mele preferate de Post-Rock)… COLLAPS UNDER EMPIRE vin cu ceva mai complex in materie de Post-Rock fata de precedentele compozitii dar continua sa fie destul de sec ca rezultat… ARMS OF TRIPOLI imi amintesc pe alocuri de RED SPAROWES si suna binisor… insa noul ANA NEVER mi-a aratat ca atmosfera din Post-Rock poate atinge cote senzationale! Este poate albumul meu preferat din acest an din acest stil muzical si imi aminteste foarte mult de EVERY SILVER LINING HAS A CLOUD, doar ca e complet instrumental!
FEN au venit cu un album inspirat lucrat de data aceasta, cu vreo 2 piese superbe dar doar atat… QUADRIVIUM a venit cu un al doilea album pe care il asteptam de multa vreme, o replica perfecta pentru ceea ce canta ARCTURUS pe la inceputuri, pe care il recomand din toata inima… DYNFARI suna bine pentru o prima ascultare dar apoi devine oarecum monoton… DAYLIGHT DIES nu suna deloc rau dar nici nu m-a facut sa il ascult a doua oara (o trupa care uimea in trecut acum se pare ca se plafoneaa la ceea ce facuse bine odinioara)… BLUT AUS NORD este o bijuterie muzicala plina de neconventionalism… pe cand noul WALLACHIA chiar nu aduce nimic nou decat un album pe care l-as fi ascultat cu mai mult interes poate cum zece ani… BLACK BOMBAIM suna foarte interesant… BEASTMILK-ul lui Mat/HEXVESSEL mi se pare destul de fad si lipsit de originalitate… la fel si VOID OF SLEEP.
Se anunta albume interesante anul urmator: Jari continua linia SLUMBER dar prin debutul Doom Death ENSHINE… MOURNING BELOVETH vor lansa un nou album dupa o pauza mult prea lunga… YEAR OF NO LIGHT sunt si ei pe ultima suta de metri cu noile compozitii… americanii de la FAUNA vor lansa o noua bijuterie Ambient Black… ALTAR OF PLAGUES inregistreaza acum noi piese ce vor fi lansate in primavara… grupul SAEL inregistreaza de zor cel de-al treilea album, vocea fiind facuta acum de Hupogrammos/DORDEDUH si va pot asigura ca soundul este spectaculos datorita imbinarii inteligente de Avantgarde cu Progressive, pe un fundal Black Metal ce imi aminteste de ARCTURUS sau SOLEFALD, dar si cu vocalize in genul Death Metal-ului american de acum 20 de ani, de prin studiourile Tampa… SPIRITUAL FRONT isi va lansa un fel de album „Best of” si un nou videoclip (cam lenes Simone)… ORANSSI PAZUZU vor scoate si ei un nou album, sunt tare curios ce le mai trece prin cap acestor supertalentati si inspirati finlandezi… VULTURE INDUSTRIES ne pregatesc o noua bomba avangardista, cu multe surprize dar si variate, din spusele lui Bjornar… tot din Norvegia cei de la IN VAIN vor lansa curand un material pe care il astept cu mare interes, mai ales ca printre invitati e si Cornelius/SOLEFALD… ARCTURUS va scoate mult asteptatul nou album… ALCEST va intra intr-un studio celebru pentru a inregistra in primavara noul material… IRFAN termina curand inregistrarile la mult asteptatul album, mai ales ca au revenit la vocalista initiala… LOVE IS COLDER THAN DEATH ar fi frumos sa scoata si ei ceva, ca de la genialul „Eclipse” se implinesc in curand zece ani si ne tot ameninta cu o lansare dar nimic concret pana acum… de la noi, probabil ca SUNSET IN THE 12TH HOUSE vor lansa albumul de debut, THE THIRTEENTH SUN au inregsitrat si ei primele piese in studioul lui Edmond, ABIGAIL se pare ca vor scoate albumul de debut, KISTVAEN cu un nou vocal vor finaliza si ei al doilea capitol, QUANTIQ cica si-ar fi lansat deja noul album intr-un eveniment organizat de Leo, noua formula NEGURA BUNGET a inceput teasingul pentru trilogia transilvaneana pe care o pregatesc sa o lanseze, LABURINTHOS are deja piese noi gata de a fi inregistrate si probabil ca tot sub Avantgarde Music vor scoate ceva nou, ALTERNATIV QUARTET si FLUTURI PE ASFALT am impresia ca au lansat sau ca urmeaza sa lanseze albume noi, insa, ca in cazul multor trupe de la noi, trebuie sa trag eu de ele sa trimita ceva linkuri audio, in loc ca ei sa fie participativi si sa umple cu stiri orice canal de comunicare posibil; e nebunia lor, sufletul lor, devotamentul lor in ceea ce fac ei, cu muzica lor, nu inteleg de ce se opresc exact atunci cand ar trebui sa continue. E ca si romanul antreprenor care face rost de fonduri europene sau pune mana pe o mostenire, unii chiar se baga in rate la banci, baga un million de euro intr-o pensiune si apoi asteapta sa vina clientela la el, fara a avea o strageie de marketing corecta sau sa investeasca intr-un om care sa faca acest lucru. Si daca nu vin clientii, sa plange ca in Romania totul e de rahat…
In incheierea insiruirii de noi albume, punctez aici ceea ce am scris despre noul SYVEN:
http://www.kogaionon.com/ro/recenzii-kogaionon/syven-corpus-christi
Cum, in ultimii ani, nu a trecut vreun decembrie fara sa organizez ceva (de vina e ziua mea), pe 8 decembrie ne vom reintalni la Brasov, cei care vor fi sa vina, la KRUNA Neios… pe multi dintre ei nu i-am mai zarit de la DBE 4, cu altii chiar nu am mai vorbit de atunci iar pe altii, chiar daca nu ii cunosc decat din vedere, ma voi bucura sa ii salut, chiar daca doar din priviri. Andrei si Oana vor reprezenta cu prietenie dar si fermitate BlackHawk Security, Lao, Spiridusa si intreaga echipa de la Next Dream Event va misuna continuu pe acolo, ca veritabile gazde, Horatiu se va ocupa pe partea de sonorizare, Alex/Beauty Of Pain impreuna cu Cami vor gravita lejer pe langa standul cu merchandise, va fi prezent si un grup mic dar inimos de italieni pe care nu l-am mai revazut de la DBE 3, dar care a mai fost prezent in Reduta, in urma cu doi ani, la AGALLOCH… iar trupetii se vor plimba printre noi, bucurosi sa cunoasca si sa reintalneasca chipuri dragi… Nu se pune problema de sold out, sunt facute vreo 50 de rezervari pana acum si m-as bucura ca locurile de pe scaunele confortabile din acea sala de teatru sa fie umplute de cat mai multe persoane interesate sa descopere muzici noi dar sa si sustina evenimentul KRUNA:
http://www.kogaionon.com/ro/serile-speciale-organizate-de-kogaionon-si-donisart/kruna-neios
Imi amintesc ca acum 4 ani, tot la Reduta, aduceam pentru prima data Spiritual Front si Rome in Romania, la Martial Post-Folk Evening. Si m-au napadit cumva nostalgiile de la acea frumoasa seara:
http://www.youtube.com/watch?v=YrR2dsj_jtw&feature=relmfu
Si expresivul Simone, cand i-a adus si pe cei de la ROME pe scena, la sfarsitul evenimentului, ca sa fie totul cat mai haios:
http://www.youtube.com/watch?v=YrG2xMCaGDE&feature=relmfu
Sa ne revedem cu bine la KRUNA Neios si apoi sa ciocnim un pahar de orice la AfterParty-ul organizat special pentru eveniment din locatia Rockstadt, unde vom putea sta la vorba pana spre dimineata cu trupetii si nu numai.
Sa vina zapada si apoi mai vedem ce si cum o fi. Toate bune voua, indiferent pe unde stati aciuati!
26 noiembrie 2012
PS. Si cum vremea in Dublin a fost frumoasa in calatoria mea, nu aveam cum sa nu fiu salutat si de o sfioasa foca, de altfel cam curioasa dar si jucausa…