Daca nu traiesc, mor :-)
Saluturi, cam primele si poate ultimele din aceasta primavara!
Nu stiu ce management al timpului am, dar stiu ca in ultima luna si jumatate am fost extraordinar de ocupat. Mergand pe sintagma aia deep si subcutanata in draci: „eu daca nu traiesc, mor”, mi s-au intamplat extrem de multe dar am si respirat o multime de chestii faine. Asadar, pot spune ca am trait cu intensitate maxima, tot felul de experiente.
Mai intai, am lansat MUZAHOLIC, un proiect care nu-mi tot dadea pace de vreo 2 ani. Nu are vizibilitate majora si nici nu cred ca asta as vrea. M-as bucura sa devina o alternativa la tot ceea ce gasim prin navigarile noastre cotidiene si sa inspire. Am scris mai multe aici:
http://muzaholic.ro/cotidian/cotidian/dupa-o-luna-editorial
Apoi, printr-o conjunctura de alte idei si intentii de a face ceva si pentru orasul in care m-am nascut, am ajuns sa ma asociez, peste noapte, cu o persoana cu care nu m-am vazut decat de 2 ori, astfel ca 31 Motor’s Pub a devenit acum si casa mea. Mi-a placut ideea care s-a desprins din discutiile cu Adi si managerul clubului, Cezar, ca vor sa faca ceva ce sa ramana si in urma noastra, ca cei mai tineri tind spre altfel de orientari muzicale, din pacate. Aici m-am bagat orbeste si m-as bucura ca decizia luata pe loc sa fi fost una inteleapta. Evident ca nu e vorba de business, desi ar fi mai putin stresant sa nu trebuiasca sa finantam lunar pub-ul. Am facut deja ceva investitii in el, in masura in care constructia si locatia permite, incercam sa mai schimbam una-alta, ca sa fie un loc placut pentru toti cei ce vor sa evite in a sta la mese alaturi de cocalari sau manelisti de toate felurile. Am inceput sa fim mai deschisi si la concerte, in sensul ca Suceava sa fie considerata o halta pentru diverse trupe care nu au mai cantat aici sau au facut-o in trecut, dar in conditii precare. Voi vedea ce va iesi si din asta, ca mi-a mancat pana acum timp si resurse nenumarate, pfff!
Insa, daca e vorba de pub, nu gusturile muzicale vor conta la mine, ci ceea ce doresc clientii, alaturi de conditiile corecte pe care atat noi cat si trupele trupele ce vor canta la noi le vom agrea si respecta. Chiar as vrea sa se intample mai multe in Suceava iar ceea ce a facut pana acum 31 Motors Pub m-a determinat sa ma alatur lor.
Chiar acum stau in pub si scriu acest Editorial, e chiar placut!
Am anuntat inca un invitat la KruNatura, in persoana lui Kimi Karki, un veteran in scena Metal finlandeza, care a scos la sfarsitul anului trecut un album solo, Neofolk, spectaculos. S-au intrebat unii de ce nu apare in presa mai nimic despre KruNatura. Ei bine, in afara de grupul de pe FB (https://www.facebook.com/groups/krunatura/), unde actualizam noi constant cu stiri, nu am vazut sa fi aparut vreun text in presa noastra decat aici, multumiri Titus:
http://www.bestial.ro/magazin-concert-1321-campulung_moldovenesc__krunatura
Nu sunt ofticat sau afectat de faptul ca marile sau micile canale muzicale de la noi nu s-au grabit in a prelua stiri despre KruNatura. Este normal, atat timp cat nu exista acreditari, cat nu platesc promovare, cat nu pup in fund pe nimeni sa apara ceva pe paginile lor sau nu prea ma bag in seama in discutii inutile cu tot felul de atotcunoscatori in ale muzicilor, de acum formatori de opinie pentru cei mai tineri! Chiar zambesc cand vad sau citesc postari ale unor asa numiti promoteri care vorbesc de moralitate in muzica, de corectitudine, de ani buni de profesionalism, de singurii investitori in muzica de nisa de la noi care se chinuie sa le explice tuturor ca totul se plateste daca vrei sa ajungi undeva, cand stiu ca unii dintre ei au sa-mi dea bani multi de ani de zile, bani pe care i-am imprumutat cand am fost rugat ca anumite evenimente de-ale lor sa nu fie anulate, caci nu aveau de unde sa mai imprumute peste noapte. Iar eu, bine intentionat si bucuros ca incepeam sa cred ca exista si oameni faini, corecti, plini de nebunie muzicala pe care sa o impartaseasca si altora, am intins o mana ca asemenea lucruri sa se intample, fara a cere nimic in schimb, decat sa se respecte promisiunea de a-mi primi banii inapoi, dupa un timp decent, fara camata sau cu explicatii profi ca banii pe care i-am dat acum ceva ani au acum alta valoare, ca ar trebui sa bag inflatii sau alte artificii financiare ieftine. WTF, e doar muzica si tot ce graviteaza in jurul ei! Daca iese profit e foarte bine, daca nu, te retragi si lasi pe alti nebuni sa o faca in continuare, pana li se epuizeaza banii din portofele sau prind pestisorul de aur! Insa sa tot persisti in a aparea pe net cu articole, stiri si mai stiu ce comentarii „verticale”, cand stii ca nu ti-ai tinut cuvantul in fata unui om care a fost corect cu tine, sa nu raspunzi la mesaje, tine de pacaleala ieftina si de lipsa de caracter. Se pare ca decenta este o problema de nuanta si asta imi starneste un sentiment de sila, pentru ca totul pare sa se construiasca pe minciuna, ipocrizie, tepe. Daca asta inseamna presa Metal si reprezentanti Metal, atunci inseamna ca eu nu am cum sa fiu alaturi de ei, desi am incercat, in felul meu, sa sustin neconditionat tot ceea ce parea a fi interesant la noi. Este ca si cum as fi in desert si as avea nevoie disperata de apa, dar nu gasesc decat o bahna umeda in care se deverseaza dejectii ale unor revolutionari locali ce militeaza pentru o viata mai buna a beduinilor, heh.
Adica o clica de interesati care a reusit sa faca diverse chestii „profesionale” in viata prin inspiratie si viziune, dar si prin pacaleala, ura, invidie, tepe, minciuni si compromisuri jenante, alaturi si de fapte bune, chiar de apreciat pentru ceea ce se intampla inainte la noi. Doar ca au facut totul pe baze stricate, urat mirositoare. Ar mai trebui sa-si faca si o liga, ca si-n cazul Mitica, unde nu ai voie sa votezi altfel ca ti-o furi! Ei bine, daca la fotbal s-a schimbat ceva, in presa asta Metal probabil ca va trebui sa mai asteptam ceva vreme… sau sa o ignoram? Nu cred ca am merita asta, pentru ca am mai vazut si intentii faine, care, chiar daca sunt foarte mici, incearca sa-si duca credinta mai departe intr-un mod nealterat. Bine, asta poate sa functioneze doar cat e mic, adica de neglijat. Ca daca va creste si ia din marketshare, ori se va incerca o cooptare, adica un control, ori o anihilare. Cum? Simplu, prin denigrare, prin simulari si scenarii penibile, prin „ori esti cu mine ori impotriva mea, ca eu sunt si tata si mama ta”.
De asta si multe trupe de-ale noastre au disparut, altele nu reusesc sa treaca de anumita vizibilitate sau sunt mai cunoscute si recunoscute afara decat la noi, „acasa”. De asta nu avem reviste de muzica (implicit cronici de albume), de asta nu avem case de discuri, de asta nu avem optiuni multiple pentru a ne cumpara merchandise de trupe, de asta nu avem prea multe case de impresariat.
Sau poate ca nu de asta, stiu insa ca oricine a incercat sa construiasca ceva, a facut sacrificii uriase, de cele mai multe ori trecand si peste umilinte diferite, doar pentru a-si tine proiectul in viata! Unora le-a iesit, altora nu… c-asa e in tenis, mai ales cand privim doar prin geamurile pictate cu modele de capitalism civilizat, dar in camera stam si ascultam pilde si sfaturi de la inchipuiti che-guevarra sau militanti exotici pentru libertate.
Pe de alta parte, daca tot vorbesc de trupe, ar trebui si ele sa gandeasca cumva strategic, daca vor sa-si creeze asteptari de la ceea ce fac. In acest sens, au nevoie de PR, de impresari buni, ideal ar fi sa fie corecti si verticali, cu care sa se asocieze si astfel sa incerce sa-si puna pe rotite un vis care ar putea deveni realitate. Nimeni nu garanteaza succesul, dar atat timp cat exista o nebunie, o scanteie, ntitcaiva talent si daruire multa, sansele de reusita sunt infinit mai mari decat cel care carcoteste despre cum le merge altora si cat de bun dar ghinionist e el.
Cu alte cuvinte, am intrat de ceva ani in varsta a doua, cum ar spune multimea, nu am de impartit cu nimeni nimic, nu sunt dator nimanui cu nimic, ma straduiesc doar sa ma lupt cu inertiile, cu proximitatea, cu ignoranta si cu tot ce se intampla pe la noi. Mainstream-ul asta de nisa (cum suna asta, hah) a ajuns sa se confunde in comportament cu cel vazut la televizor, cel uzitat in politica, cel putred din fotbal, cel fariseatic din religie, cel empatic din corporatisme, cel mincinos din cotidianul plin de promiscuitate… Sistemele pe care ne-am construit existenta sau, mai bine spus, sistemele pe care le-am dobandit, sunt cariate si bolnave, chiar daca sunt poleite cu aur, deodorante scumpe sau crème hidratante trendoase. Ar trebui un nou T0, ar trebui sa ne dam un reset total si sa incercam sa gandim altfel, nu prin comparatie, nu prin capra vecinului, nu prin copiere. Eu continui sa cred ca in toate va veni momentul unei schimbari, probabil mai intai din interior. Pana atunci, ar fi fain sa ne multumim cu picaturile de bun simt ce graviteaza si se intampla in jurul nostru, sa punem accent si sa apreciem faptuirile oferite, cele sincere si senine.
Gata cu elucubratiile. E timpul sa ma retrag in ale mele, ca mai am multe de facut. Cineva imi spunea acum ceva vreme ca ar trebui sa-mi fac pe site un folder cu „d’ale lui Doru”, ca nu ar avea rost sa mai fac si Muzaholic, ca revista asta de muzica underground Kogaionon pare sa fi devenit un blog non-muzical. Probabil ca asa este, sau asa a ajuns. Habar n-am. Atata timp cat nu am facut nici o intelegere sau promisiune cu cineva, pot lasa ca acest Kogaionon sa se transforme in orice. Stiu doar ca e o perioada destul de agitata in viata mea, cu multe dorinte, proiecte si trairi care imi tin ocupata respiratia, asa ca cine are rabdare sa citeasca ceea ce scriu, sau e inca interesat in ale mele randuri, va primi periodic un mesaj cu update-uri de pe site. Cine nu, un simplu email cu remove rezolva problema decent si rapid.
Despre muzici, cam grea perioada pentru auditii. Mi-a placut noul album SAOR, al lui Andy (il stiti de pe vremea cand canta in FALLOCH)… am mai gasit ceva Post Metal dragut cu TOLUCA… un Prog Rock cu mult Atmospheric pentru fani ANATHEMA, intitulat THE CHANT… si noua inregistrare TERRA TENEBROSA, o trupa pe care tare mult mi-am dorit sa o vad la DBE. Alte lucururi m-au lasat cumva rece, poate ca si criza de timp m-a facut sa devin complet superficial.
In rest, toate-s bune si pline cu povesti, in tolbe burdusite cu emotii faine. Gasiti mai jos imagini pe care le-am surprins in ultima luna, din frumoasa noastra tara. De prin lume adunate si acum postate, acest sir de cadre luate mi-au inseninat gandurile si continua sa ma inspire, sa-mi defineasca rostul si sa ma faca sa simt ca traiesc. Pana la o noua revedere, tot ce va doriti!
Intai am plecat la KruNatura, la inceput de martie, ca sa prindem cica o ultima zapada. In realitate, cred ca si acum zapada e mai mare ca atunci:
La recomandarea lui George Chiriac, am luat-o pe un drum pe care n-am mai fost:
Si am ajuns dupa doar cativa km aici:
Aici, un loc uitat de lume:
De acolo am luat-o in nord-vest, pana in Maramu, unde am aflat ca inca mai sunt fete de maritat respectand traditiile:
Dar am gasit si case frumoase pe acolo:
Si aici:
Dar oalele sunt peste tot expuse:
De acolo, m-am intors acasa, unde am gasit o casa abandonata, dar frumoasa tare:
Chiar langa casa asta, o frumoasa cetate, mica dar al naibii de atragatoare, Baia:
Si m-am intors la KruNatura, chiar saptamana trecuta, ca incepuse iar sa fulguie, chiar de Florii:
Chemarea zapezii, chiar daca Pastele e aproape, m-a aruncat pe nepusa masa la mare altitudine, sa prind luna plina, sau in sange, sau noua, sau…
Si am ajuns sus, sus, de tot:
Si dimineata m-am trezit cu acest turtur:
Ca sa cobor de la 1800 m, cu vant puternic si zapada abundenta, am gasit o solutie faina, pe care o visam de cand eram mic:
Si de aici am ajuns in masina mea, in drum spre casa:
PS: Si daca Fenriz s-a apucat de DJ, iar Shagrath de slagare, blecareala post rochista cu aroma neofolchista prinde contur la altitudine, ca sa fim „adevarati” pana la capat.
Sarbatori frumoase si spritzuri la greu!
