Busola vidului

Salutari novidate!

Au trecut mai bine de 6 luni de cand nu am mai scris vreun Editorial. Nu stiu daca e bine sau foarte bine, dar stiu ca nu am avut dispozitia de a imi expune starea pana acum. Stiu ca pentru unii dintre cei ce ma rasfoiesc virtual, am fost sau as fi putut fi o busola in ale muzicilor underground, alea dark si deloc promovate. Bine, daca vorbim de promovare, habar n-am cine si ce mai scrie pe la noi. De o luna de zile nu am mai intrat pe Facebook si pe niciun site de muzica. E o perioada sucita ca naiba, avem parte de un adevarat razboi mondial pe care incercam sa-l ducem pe/in picioare. Fara avioane, fara bombe, fara soldati, doar cu un dusman nereperabil, care actioneaza cum i se scoala, noi incercand sa stam in siajul lui, sa supravietuim. Si nu ma refer la cealalta amenintare, moartea, ca aia oricum e pusa deoparte, pentru ca fiecare are dreptul la o moarte. E vorba de supravietuirea financiara, mentala, psihica… si cate or mai fi, pfff. Le vom vedea in anii ce vor veni. Bine, doar o parte din noi, ca altii vor beneficia de epurarea naturala.

S-au intamplat atat de multe in aceste luni, incat mi-e si frica sa privesc inapoi. Stiu ca am fost la Alba Iulia sa simt vibe-ul DBE. Am fost cateva suflete debusolate (oare) acolo, de dragul vremurilor de odinioara. Si a fost frumos, chiar frumos. Atat de debusolati am fost, incat ne-am hotarat ca in una din zile sa urcam la Piatra Craivii. Si ne-am pus aplicatiile alea smechere, am urcat cateva ore pe un drum forestier spectaculos, nu foarte greu pentru masina, dar lung ca naiba. Am avut vreo 2 sau 3 tentative sa ne intoarcem, dar unii bastinasi ne-au zis ca daca tot am urcat pana acolo, mai avem putin si vom iesi la pajiste, ca ne saturasem de padure in stanga, padure in dreapta, padure in fata. Si un paraias pe langa care tot urcam. Si, in cele din urma, am ajuns pe pajiste, sa vedem piscurile muntilor, sa ne simtim daci, ca nu degeaba legenda ne spune ca cetatea abandonata de azi a fost ultima reduta in calea romanilor. Ce sa spun, peisaj de vis, 360 grade, a facut Milu la foto de ne-a inundat mintile. Numai ca Piatra Craivii se vedea in departare, la vreo 10 km distanta pe orizontala. Aia e. Intentia a fost nobila, noi am ratat locatia. Asa e cu orasenii cu aplicatii dibace, care vin sa dovedeasca muntele. Nu a fost niciun regret, ca ne-am simtit fabulos acolo. Nici acum nu stiu unde am ajuns, de fapt. Dar nici nu ma intereseaza. Stiu doar ca mi-am propus sa revin candva, sa mai strig din rasputeri pe vaile alea, sa aud acel ecou ca-n Sunetul Muzicii. Acolo mi-am dat seama ca busola e doar o perceptie. Totul depinde de ce repere te lasi guvernat.

Ca tot am amintit de DBE. Orice amagire ca stim ce se va intampla anul viitor lasati-o acolo, in hibernare. Cine vrea sa-si retraga banii de abonament, sa o faca. Cine vrea sa creada ca se va mai intampla ceva, candva, apreciez sincer sustinerea lui si ii multumesc din nou. E clar ca daca se va putea face ceva, candva, o voi face. Nu banii au contat in acest concept drag numit DBE, dar aveam o ambitie sa ajung candva la un aproximativ breakeven. Sa fie un concept sanatos, care, la un moment dat, sa nu depinda doar de mine. Am crezut si continui sa cred ca trebuie sa returnez, in felul meu, dupa stiinta si putinta mea, macar putin din emotia ce mi-a oferit-o muzica Dark in mai bine de 25 ani. Am auzit atatea vorbe de cum ii pacalesc sau ademenesc eu pe participanti, cu mesaje prea subiective, lungi, obositoare, de cult al personalitatii, ca de fapt in spate sunt banii pe care eu ii fac sau cine stie ce alte bazaconii. La inceput ma suparam, cei dragi si apropiati mie se enervau chiar mai tare, dar, cu timpul, am inteles ca orice cale ai de urmat, daca ti-ai propus-o, nu o abandona. Indiferent de hateri, pareristi sau nemultumiti. Cine ma cunoaste bine, stie ce inseamna muzica pentru mine. Altfel, chiar am considerat ca Romania poate si merita sa aiba si ea o platforma a undergroundului Dark, si aceasta nebunie a faptuit cateva evenimente pe care continui sa le ador. Nu vreau sa spun ca asta a fost, dar nici sa v-o dau pe la nas ca anul viitor vom face un eveniment corporatist, cu distantare de aia prin baloane sau scaune ca la teatru. Atat timp cat va exista posibilitatea legala, voi incerca sa customizez totul cu mult suflet si devotament, sa iasa ceva simplu, dar sincer. Si de calitate.

Pandemia asta ne intoarce la origini, ne reinvata sa punem accent pe minimalism, pe lucrurile simple, pe valori pe care le uitasem. Pe de alta parte, ne schimba deja gandirea, comportamentul, valorile. Radicalismul ce predomina in lume de cativa ani buni se va accentua, lipsa de empatie va deveni by default, covidatii vor trai bullyingul in cel mai abject mod, totul va fi simplificat la umbre, la perceptii, la ghidari. Se vor cauta noi busole, noi ganditori, noi faurari, sub poala carora sa ne pitim, vom accepta si mai usor ca in razboi exista victime colaterale, ca sentimentul de supravietuire ne va disculpa de vinovatia comportamentului de jungla, ca dreptatea este relativa iar adevarul este cel pe care il spun altii, nu cel pe care il simtim noi. Pentru ca da, am sentimentul ca suntem ca puii stresati din fermele concepute pentru a livra materie prima fast foodurilor globaliste. Ni se va permite sa mergem la job, sa facem scoala, cumparaturi si cam atat. In rest, vom sta ca in filmele SF, ani de zile, fara soare, fara spiritualitate, fara introspectii, fara socializare, din ce in ce mai tristi, mai speriati, mai plecati. Identitatea se va dilua si mai mult, actele artistice nu vor fi deloc sprijinite, decat pe alocuri, acolo unde e nevoie sa se ridice moralul acelor vite furajere care vor intra in depresie sau vor face putine valuri. Ne vom da in gat vecinii, parintii, copiii, pe toti cei care nu respecta regulile habotnice decise de forurile specializate, care nici ele nu stiu cum sa reactioneze. Dar sunt la butoane, au inceput deja sa dea de gustul puterii, le place servilismul si disciplina, mai devreme sau mai tarziu vor face abuzuri inimaginabile. 1984 este o carte extraordinar de buna de citit sau recitit in aceste vremuri. Vor exista si cativa rebeli, vanati si turnati de toti ceilalti care nu vor mai rezista la presiune, de toti cei care inteleg ca busola luminata artificial este calea spre izbavire. Ideea e ca vor fi atat de multe busole, incat vom continua sa traim debusolati, in interiorul nostru, dar, in spirit de turma, ne vom simti protejati daca nu ne vom urma instinctele, ci vom face ad-literam ce ni se va repeta continuu, peste tot: media, serviciu, pe strada…

Nu sunt pentru a nu respecta regulile, din contra, am un job care imi impune sa iau decizii cat de cat intelepte in fiecare zi, pentru ca mii de oameni depind de asta. Dar sa nu ne pierdem ratiunea, sa nu exageram din cale afara, pentru ca tot noua ni se va intoarce. Chiar cred ca distantarea este necesara, ca prudenta e necesara, dar nu habotnicia care incepe sa prinda un contur din ce in ce mai pronuntat. A trebuit sa actualizez prezentarea companiei la care lucrez, astfel ca am pus foto noi. Evident, toti angajatii cu masca. Bai nene, cum arata imaginile astea in ppt! Exact cum vad in masina un singur om, soferul, si ala cu masca. Sau cel care se plimba singur in parc, cu masca. Sau, si mai si, singuri, pe faleza, mama, tata si cei 2 copii, toti tinandu-se de mana, toti cu masti pe fata. Si sunt singuri. Mda, probabil ca anormalitatea aparenta este normalitatea viitoare.

Universul le va randui pe toate, doar ca trebuie sa intelegem, sa fim deschisi si sa acceptam ca se schimba polaritatea, se schimba lumile, se transforma totul. Planeta asta a ajuns deja la 8 miliarde de suflete, tehnologia evolueaza intr-un ritm fulminant si ne arata ca nu mai avem nevoie de atat de multa forta de munca, resursele sunt in scadere, e normal sa se intample un colaps la un moment dat. Natura a fost atat de tare batjocorita, incat va veni si vremea cand se va scutura si ea de toate aceste incalcari de reguli, legiferate si legitimizate de paranoici care se cred mai presus de orice. Doar ca va mai dura. Suna de parca as fi un propovaduitor al lui Iisus, sau Mahomed, sau Moise… sau cine o mai fi. Oricum ne-am dus cu capul, ne-am pierdut orice urma de a fi rationali, am devenit atat de corecti politic, incat ne temem sa deschidem gura, sa ne spunem un punct de vedere. Citim, urmarim si ascultam numai ceea ce ne place, am reduce la tacere alte opinii, daca am putea, pentru ca noi suntem singurii care stim cum este bine. Restul trebuie sa dispara pentru ca sunt leprosi, ciumati, dauneaza societatii. Numai Hitler avea astfel de idei. Si Stalin. Si Mao.. si inca multi alti criminali care au plecat de la o miscare care sa schimbe un sistem alterat de timpuri, si au ajuns sa faca genocid. Daca spui ca te duci la biserica, esti vai de mama ta. Daca spui ca te uiti la nusce post, esti manipulat. Daca iti expui o idee in mod neutru, tocmai pentru a intelege aceasta radicalizare, se arunca cu pietre in tine. Sau, in cel mai bun caz, te elimina din comunitate. Da, e o jungla in format modern, in care trebuie sa stai acuns, pentru a nu deveni victima. Uneori, chiar colaterala, cum am scris mai sus. S-a reajuns la: daca nu esti cu noi, e clar ca esti impotriva noastra!

Atat timp cat empatia nu va ramane o valoare, atat timp cat nu vom avea rabdarea de a-l asculta pe celalalt, nu vom evolua. Ne vom scufunda si mai tare in Hadesul futurist, care nu ne va omori pe toti, insa vom trai in genunchi. Nu fac politica, nu ma mai intereseaza de ani buni politica, nu cred in nimic din ce spune oricare din ei, e pur si simplu outoftime pt mine. Exista viata si fara. Dar stiu ca depind de deciziile lor, pentru ca sunt nesemnificativ sa pot schimba sau coagula ceva. Asa ca imi vad de drumul meu, care habar n-am cum va arata. Nici politicienii nu stiu, dar se erijeaza in lideri, mintind cu mult tupeu. Niciodata nu voi fi atras de comunitatile care se formeaza din ura, din dorinta de a decapita ceva ce nu functioneaza, care o fac numai prin violenta fizica sau emotionala. Eu cred in coagularea de celalalt tip, in intelegere, iertare, oferirea unei a doua sanse (nu si a cincea), ca nimeni nu e perfect. Doar ca vremurile actuale sunt potrivite pentru prima varianta. Asa ca prefer sa raman intre lumi, acolo unde ma simt cel mai bine de cativa ani buni. Se numeste incertitudine si are jumatate depresie, jumatate optimism. Cum busolele urmeaza acum vidul mental si spiritual, prefer sa ignor orice busola, oricat ar trebui sa astept. Vorba Maestrului, astept toata viata. Oare viata cui?

Asta este cotidianul. Nu e deloc colorat, as putea spune ca e dark, insa nu e darkul care-mi place. E un amestec de multe lucruri mai putin bune, care au fost lasate sa incolteasca si acum incep sa infrunzeasca. Doar ca au frunze gri, pentru ca nu e soare, fotosinteza e prelucrata in laborator iar valorile noastre de odinioara ne sunt restrictionate. Sa ajungi sa interzici Pe aripile vantului? Ce-am ajuns sa fim, oameni buni? Stiu ca se poate trai si fara cartea sau filmul asta, dar de ce e rau sa existe? Istoria a mai trait faze cu arsul cartilor in piete publice. Stiu ca discutam de o noua revolutie mondiala, stiu ca nu o putem opri, stiu ca vom fi multi care nu ne vom gasi locul. Unii vom incerca sa ne adaptam, altii se vor izola, altii vor fi izolati. Pentru ca acesta este cursul firesc al istoriei. Traim vremuri istorice si asta ne umple tot timpul.

Si cred ca e suficient despre nonmuzica. Luna viitoare ajung iar la ziua mea, de data asta o noua borna la clepsidra, chiar sunt bucuros ca nu trebuie sa sarbatoresc in public. Pandemia ma ajuta. Sau ma folosesc de ea. Sau na, gata cu lumina reflectoarelor. Mai bine de un deceniu cam asta am facut. Mi-a ajuns. A venit timpul sa ma retrag in cochilia mea. O sa mai arunc cate un rand aici, pentru ca primesc albume si este datoria mea sa scriu despre cele care imi plac sau consider ca ar putea fi relevante, in marele mic underground dark. Ar trebui sa scriu despre toate, insa placerea este de a scrie doar despre ce starneste emotie, nu despre ceea ce dezvolta heitareala. Pentru ca parerile sunt subiective si fiecare are dreptul de a simti pe cont propriu emotia, cand exista. Bine, mai si glumim, ca si intre lumi exista zambete si glumite, dar nu de alea prea serioase, ca ma supar si dispar.

In ultima jumatate de an au aparut multe albume, prea putin interesante, insa cateva ar merita mentionate. Si urmeaza sa apara cateva materiale noi, care merita o ureche. Am avut sansa sa ascult noul DORDEDUH. El va aparea anul viitor, insa promovarea lui va incepe in curand. Este complet diferit, asta-mi place enorm. Este conceptual, experimental, atmosferic, complex, variat, ca un basm rostit multidimensional. Are culoare, are consistenta, are parti de respiro, cateva de forta, care contureaza expresivitatea soundului. Nu este catchy pentru un metalist clasic, dar muzica sapa discret insa temeinic in subconstientul ascultatorului. Are o amprenta radianta, solara, aproape deloc Black pentru un Blacker si prea putin Prog pentru fanii Progressive. Componenta Folk este prezenta intr-o forma inedita, originala, as putea spune cosmopolita. Vocea lui Edmond este fabuloasa, partile clean merg direct la inima iar cele agresive erup mai degraba spre timbrul Death decat cel Black. Dar melanjul dintre ele contureaza un balans splendid! Am o piesa cu care nu rezonez deloc, insa versurile sunt excelente. De fapt, intregul concept liric are consistenta si capteaza interes. Mult mai putin Dark ca ceea ce a fost Negura Bunget, diferit de primul DDD, dar surprinzator ca intotdeauna. Trebuie ceva timp pentru digerare, si asta doar daca sunteti deschisi la nou, nu doar sa priviti comparativ cu trecutul. Cam asta ar fi reteta pentru a accepta noul album. Si cred ca ar merge cu un Jagger.

Tibor Vine cu un nou album SUR AUSTRU. Isi doreste sa continue linia NEGURA BUNGET, cea amprentata de ultimele albume coordonate de Gabi, care intre timp ne-a parasit. Noul lui album este si mai Folk ca precedentul, instrumentele de suflat fiind acum deliciul albumului, evidentiind astfel un traditionalism care sigur va placea in afara tarii. Este foarte elaborat, cu multe pasaje Heavy, multa atmosfera, si acel Black Metal modern, melodic, care extaziaza. Are 2 piese deosebite, care starnesc acea emotie pe care ne-o dorim cu totii sa se activeze. Album scos la Avantgarde, mare lucru pentru o trupa romaneasca, as spune chiar excelent! Merge cu bere.

SOLSTAFIR vine cu un nou album. Se pare ca foamea de popularitate ii face pe acesti islandezi sa o bage pe slagare. Nu suna deloc rau, e chiar mai mult decat puteam sa cred ca ar concepe acesti trupeti. Este insa alegerea lor si sper sa le iasa pasienta. Merge de 2-3 auditii de unul singur. Sau cat mai multe, la sprit cu prietenii, eventual pe Zoom sau Microsoft teams, ca tot e de sezon. Si dupa cateva beri, vei apuca sa canti si versurile lor, ca-s cam toate in islandeza. Merge cu orice, beat sa fii.

KATLA mi-a placut mult mai mult pentru ca este diferit, abstract, dark si cu acea emotie underground. E adevarat ca are cateva piese seci, insa ultimele 2 sunt cu adevarat memorabile. Merge cu Absynth.

La ANNA Von HAUSSWOLFF recunosc ca m-am cam plictisit. A tot bagat-o cu organul ala al ei, e dark, dar ceva lipseste. Am repetat auditia cu indulgenta. Poate n-am avut starea. Merge cu limonada.

O trupa ce mi-a amintit de UNHOLY, dar nu neaparat ca stil muzical, ci ca atmosfera, este KRAKEN DVVMVIRATE. Cat de misto este acest album, ce voce dark a la SHAPE OF DESPAIR sau chiar SKEPTICISM, ce chitari a la CANNAN… ce mai, superb! Merge cu un cognac bun.

Pentru Blackerii captivati de fazele nordice, finlandezii grim de la YMIR vin cu un album foarte oaches, bine lucrat si care imi amintesc de iarna scandinava, pe care o petreceam in Suceava, cu multa vodka si suc de rosii. Da, era de pe vremea cand aveai voie sa afirmi ca asculti BURZUM. Ba chiar eu bagam la greu in emisiunea mea radio, Antofagasta. Acum e  prohibitiv bajetu. Bine, nici nu mai scoate nimic interesant, insa e unul care a scris istorie muzicala. Merge cu vodka.

Veteranii HORNA vin cu un album exemplar, in sensul ca nimic nou pe fronul viking, dar suna dementa! Merge cu YMIR.

Si suedezii de la MORK GRYNING au scos un nou material, suna perfect, ca MARDUK, doar ca ambele ma plictisesc dupa 1-2 ascultari. Au de toate insa arata ca un bajet geluit, slim, imbracat la costum, dantura perfecta, zambitor si atragator pana incepi sa vorbesti cu el. Prea perfect pentru o viata ce inca e in cautarea perfectiunii. Merge cu orice, mai putin cu iubirea de semeni.

Si tot de pe acolo, dar din Norvegia, baga foarte liniar dar in forta VARDE, daca tot va place KAMPFAR. Merge cu un coif de viking.

Iar BRON, care vine de pe alt continent, are 3 piese noi, din care una este spectaculoasa. Are cam tot din ce a fost BM Nordic, inclusiv insertii THE KOVENANT. Merge cu o tigara de foi.

Puneti o ureche si pe YAOTL MICTALAN, primele 2 piese sunt superbe, chiar daca vin de pe continentul american. Dupa care BM intra intr-un con liniar, redundant. Merge cu somon afumat.

Mi-au placut si cei de la VOUS AUTRES, daca sunteti fani THROANE. Chiar baga misto tare. Nu stiu cu ce merge, va pot spune prietenii AMENRA. Cred ca un biscuit ar fi excelent.

Ca tot am amintit de THROANE, Dehn Sora a scos un nou EP superb! 2 piese absolut unice! Iar imi pare rau ca a venit pandemia, i-am ratat live. Merge cu DBE pe viata!

Nu departe de ei, dar cu Post Metal a la CULT OF LUNA sunt si cei de la BRIQUEVIILE. Au o piesa foarte intensa. Merge cu ceva lichior.

GARMARNA e din filmul celor de la CASTLEFEST, pentru fani Omnia sau Faun. Misto voce, dar cam prea folcloric pentru mine. Merge cu cidru.

EMYN MUIL este alegerea perfecta pentru fanii SUMMONING si CALADAN BROOD. Foarte epici, nascuti in pat cu personajele lui Tolkien. Merge cu Tatratea.

RED MOON ARCHITECTS are si Doom si Gothic si Death Melodios, numai buni pentru fanii genului. Merge cu vin alb.

Si SHORES OF NULL au scos un nou album, de fapt o singura piesa de vreo 38 min, cu invitati din SWALLOW OF THE SUN si SATURNUS, ma intreb de ce nu au cautat si pe cineva din DRACONIAN, sa fie tacamul complet. Suna binisor piesa. Merge cu un cocktail.

Cumva si MARCHE FUNEBRE se pozitioneaza in aria Doom Death, dar mi se pare destul de palid albumul, raportat la multe alte albume de gen. Dar cum mirosul de naftalina atrage, sigur va fi o placere auditia pentru multi fani. Merge cu Pepsi.

O surpriza foarte placuta sunt POTHAMUS. 3 belgieni ce debuteaza foarte inteligent, cu un Post Metal hipnotic, au cate ceva din WOLVENNEST si HEMELBESTORMER, dar nu numai. Au ceva tribal, cu amprente Sludge, aproape instrumental, dar cu un concept nou, modern, tineresc, este de urmarit pe viitor. Merge cu un pahar de roze.

NEANDER vin si ei cu un nou album, un mix interesant de Black, Doom si Ambient, cu ceva atingeri Gaze si faze Post, foarte iscusiti, au parti Heavy dar si melancolice, plin de melodie dar si de energie. Merge cu ceva single malt.

THE DEVIL’S TRADE vin cu un album de Dark Doom Folk, cumva placut pentru cateva piese, dupa care, daca nu te prinde atmosfera, te duci la frigider si-ti mai scoti un sandvis. Cand te intorci, schimbi muzica. E destul de static sunetul. Desi vocea e faina si instrumentele te pot introduce intr-un univers mistic. Depinde de cat de foame iti este. Merge cu horinca.

OCTOBER FALLS vin cu o varianta de sezon, Acustica, cam ce facea pe vremuri. Nimic nou, foarte frumoasa atmosfera, dar iti amorteste mana pe tastatura daca asculti toate piesele si nu esti baut. Merge cu somn.

Am mai incercat ceva Ambient Neoclassical Martial Industrial Neofolk, DARK AWAKE se numeste, chiar nu am inteles prea mare lucru. Eu fiind un fan in urma cu vreo 15 ani. Astia chiar nu vor sa schimbe mai nimic din ceea ce faceau altii inaintea lor. Poate ca asta e reteta. Mai in toate stilurile exista si astfel de clone. Merge cu o cascheta si o vipusca.

KHORS fac ce stiu ei cel mai bine, si stiu sa bage bine, insa nu vin chiar cu nimic nou. De retinut doar pentru fanii care i-au vazut live, sunt sigur ca ei inteleg cel mai bine muzica acestor tipi faini. Merge ca sa nu stea.

LIMINAL SHROUD merita o auditie, ca baga destul de bine acea forma de Cascadian Black Metal, cu multa atmosfera si riffuri prelungite. Merge cu un refresh.

Se pare ca DECEMBRE NOIR ii plac lui fiu-miu. Culmea, el e cu faze mai soft, Post-roace si altele ambientale elevate, dar nu se da la o parte nici de la drujbe BM elaborate. Toata lumea greseste, primul sunt eu. Asa ca putem trece cu vederea. Nu suna deloc rau combinatia de Doom si Death, cu ceva melodie si melancolie, daca putem vorbi de o grohaiala melancolica. E plin de energie albumul si are ceva acolo, care place (riffurile de chitara a la Mackintosh, cred). Dar nu prea mult, ca palinka in cantitati extreme. Merge cu o moshpeala.

AUTUMNBLAZE au reaparut in scena cu un material foarte fragil, un Melancholic Doom Rock foarte cald si romantic, cu o voce masculina remarcabila. Merge cu o mana pe bulan. Mana ta.

DALE COOPER QUARTET recidiveaza cu un album de toata frumusetea, cu atmosfera clasica de Twin Peaks, insa mai destept structurat. Merge cu o introspectie.

SAIREN mixeaza inspirat pasaje Dark atmosferice cu Post Metal si reminiscente Post-Rock. Merge cu o cafea la ibric.

PICTURES FROM NADIRA este exemplul elocvent ca Post-Rock-ul nu moare, dar nici nu evolueaza. Foarte fresh material, insa voiam sa vad mult mai mult din partea nemtilor. Poate data viitoare. Merge cu un ceai de plante.

NIBIRU ne ofera o mostra de Ritual Psychedelic Sludge, dar cu mult mai multe influente. Este al naibii de greu de descris si de inteles, dar daca bagi o tuica de caise, nici nu stii ce poate sa-ti dezvaluie.

Ultima data cand am stat pe terasa la HASH, am pus o trupa care a placut celor prezenti. Mi-a placut mult albumul celor de la TAV, pentru ca se potriveste cu vibe-ul DBE. Are mult ALCEST ca inspiratie, dar nu suna ca ei. Merge cu o visinata.

HELFIR baga un Emotional Noir Music, adica un de toate, sa dea bine in peisage. De la Dark Rock la Gothic Metal, cu elemente cat mai diversificate, suna super ritmat, melodic si placut urechilor. E cam un amestec de KATATONIA, ANTIMATTER, ANATHEMA sau PORCUPINE TREE. Merge cu o seara de dans in clubul de fitze din propriul living.

STORMKEEP vin cu un debut scurtut, de vreo juma de ora, care vor sa ne arate ca Black Metal-ul de odinioara, cu clape, povesti cu regate apuse si orice povesti Dungen Synth pot fi reactivate. Nu suna deloc rau, mai ales cand se joaca pe partile raw cu acea clapa, de-mi aminteste de TARTAROS. Merge cu o masca de Halloween.

URFAUST m-a lasat masca. Nu c-ar fi fost prima data. Prima piesa de pe noul album este fabuloasa! Nu cred sa fi ascultat o alta secventa mai frumoasa in acest an! Are putin peste 10 min dar e din alta dimensiune, clapa este magistrala, chitarele sunt dreamy, aduce putin cu constelatiile ARCTURUS, doar ca acum totul are o amprenta dramatica, meditativa. Noul material e destul de scurt, doar 33 min, 5 piese, din care 3 sunt mai pe Ambient Cosmic, insa cand apare vocea, te crezi la o slujba religioasa pe Marte, unde preotul iti reaminteste ca Iadul este la fel ca Raiul, daca esti credincios. Doar ca nu se intalnesc, desi omenirea fuge continuu ba dupa unul, ba dupa altul. Pot spune ca 2 piese sunt spectaculoase, restul suna a experiment de intrare in transa, sau a Noise Drone Psychedelic pentru varianta live, cand esti fumat rau. Cum live azi inseamna sa fi fumat, ca nu are cum sa se intample, te complaci in ceea ce ai. Merge cu vin rosu, sec, de peste 14 la suta.

Si gata pe azi, ca am inceput sa ma plictisesc eu de viitoarea voastra plictiseala. Mai vedem ce mai gasim in tolba cu noutati si altadata. Daca va apucati sa ascultati albumele de mai sus, vedeti cum le mixati pe zile, sa nu intrati sub vraja aromelor bahice. Nu ca ar fi rau, depinde de antrenament.

Motors’s Pub isi va primi meritatul sfarsit, HASH Bar e la terapie intensiva. Sper ca prietenii de la ARC sa reziste vremurilor, mai ales ca de curand au pus pe tavan si cateva tobe. Ce sa-i faci, cand plictiseala-i mare, te uiti in sus si poate iti vin idei.

Am foarte putini prieteni si enorm de multi cunoscuti. Prietenilor dragi le spun si aici: invatati sa primiti, pentru a sti sa oferiti. Altfel, riscati sa aveti doar ceea ce refuzati sa primiti. Iubirea este cel mai mare dar din lumea asta. Aveti privilegiul de a o primi si oportunitatea de a o oferi. Neconditionat.

Chiar cred, in incapatanarea mea morocanoasa, intr-o lume mai buna, mai senina, mai toleranta, bazata pe incredere si pe respectarea valorilor, a traditiilor, a radacinilor… undeva, candva, cumva, impreuna. Merge cu hug. Nedistantat!

Doru
3 noiembrie, 2020