Barbatul zen

Proaspete salutari sau cum or fi ele!

 

Nu am mai scris de o luna, desi timpul liber a fost mai mult ca oricand. Probabil ca lipsa unui nou DBE ar fi dus spre mai multe scrieri, dar am decis ceva, asa ca trebuie sa ma tin de promisiune. Am intrat in douazeci douazeci cu putine asteptari, pentru ca anul bisect (ne spun specialistii) este un an atipic, cu multe neprevazute. Doar asa vom fi mai incantati daca se vor intampla si surprize placute.

Dpdv politic as prefera sa dau din nou skip, mai ales cand valul de atitudine civica s-a disipat exact cum si-au dorit creatorii de emotii, capabili sa coaguleze turme pe baza urii. Pentru a dormi linistiti, politicul ne aduce in prim plan noi ziaristi convertiti la viitorul obstii. Avem o gramada si vor mai aparea, unii din pasiune (heh), altii sa-si respecte foaia de parcurs agreata cu mai marii tarii/lumii prin catacombe numai de unii stiute. Cine vrea sa priveasca nu foarte mult in urma, poate va realiza ca totul este o manipulare crasa, la care, in functie de varsta si de scoala vietii, fiecare din noi am facut parte. Sentimentul de apartenenta la turma da bine, suna a implicare, a schimbare, a luarii de atitudine. Chiar mai mult, ajungem sa credem, in naivitatea noastra nerecunoscuta, ca oricand iesim iar in strada, daca ceva nu ne convine. Ca-n Iran, probabil. O tampenie repetabila oricand!

 

Muzical nu am prea multe revelatii, daca e sa ma refer la ultima luna, desi alcoolul poate oricand denatura pozitiv conceptul sau calitatea unui album. Si au fost la licori, pfff, de nici nu mai stiu cand am fost treaz! O fi de la varsta sau de la rutinare? Ma refer la perceptia despre muzica, normal. Restul e by default. Perceptia colectiva nu m-a influentat niciodata, insa nu am ignorat-o, pentru ca uneori (rareori) ma poate ajuta sa descopar sonoritati pe care, din superficialitate sau dintr-o stare proasta, sa le ignor. Am vazut flagelari impulsive despre albume titrate, promovate cu leduri si tot felul de gadgeturi dastepte, dar eu tot la lumina lumanarii prefer sa le ascult. Si daca emotia, originalitatea si amprenta dark nu-mi gadila senzorii interiori, atunci ramane respect, in cel mai bun caz. Mie-mi place insa pasiunea, nervozitatea, sufocarea, nebunia, acel ceva care te provoaca continuu. Bine, sa nu te oboseasca, ca atunci iar nu-i bine.

Citeam zilele trecute nusce articol in care oameni intelepti ne explica conceptul de SOS. Stiam eu ceva despre acest SOS, cu acea mana ce se prelungea pe geamul aburind din Titanic, dar se pare ca m-am inselat. Desi, daca imi amintesc bine, in sala de la mall se starnise multa emotia la faza aia, toti din jurul meu isi implet(ic)eau mainile romantic, se mai sarutau pe furis si visau la ce se va intampla in seara ce va urma. Mda, pentru mine a fost un mare record ca nu am adormit la film, desi sonorul a fost dat tot timpul cam tare. Stiu astia ce sa faca, ca nu prea merg mana in mama, implet(ic)it, actiunea filmului cu sforairile inocente.

 

Asadar, SOS inseamna Slower, Older, Smarter. Cica asta merge dupa ce apuci, fara sa vrei, sa culegi ceva ani de intelepciune din clepsidra vietii. Morala da bine la consumatori, probabil de acolo si ideile de reclama, dar revin imediat si la ele: cand esti tanar, viteza si adrenalina par a fi totul. Dar, pe masura ce imbatranesti si ajungi mai intelept, confortul si pacea sunt de nepretuit. Este? Deja ma vad mergand regulementar pe autostrada, chiar sub viteza legala, ca sunt si mai intelept. Cat despre adrenalina, mda, unii nu se maturizeaza niciodata. Ghinionul lor, noroc cu cei din jur, care ii inteleg si ii tolereaza la nesfarsit. Bine, poate fi sinvers, ghinionul sa fie noroc, chiar cred ca asa e mai aproape de adevar. Aici exprimarea suna putin tendentios, chiar sarcastic, asa e? Nu, e doar o glumita fara sare si piper, dar e clar ca inteleptii zambesc ingaduitor si de data asta. Plm, la varsta mea tot drujbe ascult? Nu am trecut si eu pe ceva mai light, mai confortabil? Cam nu. Desi ma consider unul dintre cei mai hipsteristi metalisti de pe mapamond. Nu chiar cel mai cel, dar nici invers. Habar n-am unde se termina traditia si incepe modernismul, clasicul si progresismul, dar daca imi place ce aud si consider ca nu fac cu piticul meu niciun compromis, atunci sunt pe drumul cel bun. Culmea ca i-am mai stricat si pe altii cu ideile mele, ceea ce nu e rau deloc. E misto singuratatea, dar e fain sa o arzi si printre singuratici, insa nu foarte des. Sa spunem o intalnire pe an? Acum cate zile si cate nopti sa dureze, na, fiecare dupa putinta. Eu incerc 4 cu 4. Sa vedem daca le duc cu succes si anul asta.

 

Asa, sa vorbesc acum putin de reclamele astea TV. Bai nene, am revenit in matriarhat fara sa ne dam seama. Nu ca ar fi rau, din contra, asa invata si copiii nostri mai multe de la posibilii tati din jurul lor. Gata cu gardurile, cu simtul de proprietate si cu ce e al meu e al meu si gata. Am vazut si in politica cativa vehementi cu aceste idei despre inutilitatea proprietatii private si schimbarea polilor. E bine ca exista, altfel viata ar fi mai pustie. Si de acolo deriva usor si iresponsabil catalogari spre vegani, incalzire globala, eco… Hai sa fim seriosi, am ajuns deja la 7,7 miliarde de omuleti pe planeta asta, inca e loc pentru toata lumea. Cand nu va mai fi loc, unii vor popula alte planete, altii vor gasi ceva bacterii si virusi pentru o curatenie globala. Dar nu inainte de alte razboaie create si conduse de tampiti ce ar trebui izolati pe insule bine pazite. Vom gasi printre toti acestia si cativa anarhisti, caci orice mancare trebuie sa aiba si un strop de sare. Insa cand devine prea condimentata, ajungem iar la extremism si fanatici, indiferent ca sunt sau nu religiosi. Toti sunt la fel, cauta sa impuna convingerile lor, fara a respecta libertatea celorlalti. Mda, viitorul suna bine.

Ce vorbeam? Ah da, matriarhat, reclamele noastre TV. Pai persoanele de sex masculin intruchipeaza deja chipuri de pampalai de carton, care se lasa “prostiti”de persoanele de sex feminin, indiferent ce grad de rudenie ar putea fi sau nu intre ele. Inca nu au aparut alea cu transgenderi, dar sa avem rabdare, trebuie ca cineva sa vegheze si la asta.

Reclama aia de la Ferrero, cand mama vorbeste la telefon cu fii-su, care era plecat undeva cu gasca, e marfa! Ce fata de dobitoc are tat-su, ma refer la gestica, nu la cum arata. E mortal! Departe de mine sa ma leg de chestii personale! Dar e clar, asta e barbatul senin, pasnic… zen!

Am gasit apoi reclama cu tanti aia apriga care-l cearta pe nene ca de ce nu a luat Supramax articulat, ca nu are nevoie de inlocuitori, ca nimic nu e mai bun. Si pleaca bajetu cu capul plecat, umil, inapoi in oras sa caute solutia corecta pentru madame.

Mai e una in care alt nene sta ca un colac indoit ca-l doare spatele, dar vine tanti care-l face ca nou, ca are ea solutia, nusce unguent miraculos. Intonatia ei este magistrala, de sefa de scara, la sedinta cu locatarii, cand le cere sa achite fondul de rulment.

Iar cea mai proaspata pentru mine e cea de la Altex. Am auzit-o prima data la radio ieri, insa mi se pare mai de efect si mai misterioasa ca la tv, pe care am vazut-o in dimineata asta. Uitati-va la mecla tipului care sta in fata tovarasei lui si la mama ei, ele luand decizia pentru viitorul lui. De fapt al televizorului pe care urmau sa-l schimbe. Se pare ca a votat si el, cred.

 

Inteleg ca toate agentiile astea studiaza in focus grupuri profilul consumatorului si identifca decidentul de cumparare. Este clar, nu? Pana acum ceva vreme se considera ca propriul copil poate fi forma isteata de a convinge cresterea vanzarii, acum e fara ascunzisuri, pe fata. Chiar ma distreaza total aceste reclame!

 

Pai cum femeile traiesc mai mult ca barbatii, e normal ca ele sa faca putina ordine in viata asta halandala a barbatilor nematurizati, indiferent de varsta. Acum sa nu v-aud cu acuzatii de misoginism, de dor dupa patriarhatul vesnic, ca ma-mbrac in viking razes si ies la lupta pe balcon, in slapi de firma, cu sosete scurte cu degete si epilat la glezne. Doar sa nu ma certe vecina ca nu i-am cerut parerea inainte!

 

Hai sa mai spun cateva ceva despre DBE, desi cam toate ideile ce-mi vin si consider ca merita mentionate, le astern pe FB. Mai e putin si aproape se termina DBE 10 pentru mine. Asta in cazul in care nu vor aparea anulari, chiar imi doresc sa nu se intample! Daca ar fi gandesc structurat, atunci DBE, pentru mine, este format din 3 parti: deciderea unei concept ce ar trebui articulat si aliniat cu noul ritual, construirea line-up-ului si anuntarea lui… si perioada de desfasurare, plus postDBE. Primele 2 parti sunt aproape gata, mai sunt doar cateva nume de anuntat si apoi venim cu afisul final. Nu m-am ocupat de cazari, de logistica, de nimic. Inca. Va trebui sa stabilesc echipa de voluntari, apoi impartirea de atributii, de responsabilitati, de tot ce va urma, sa ne fie bine. Habar n-am ce mai e pe la RYMA, cum va fi la vara, dpdv operational, am vazut ca s-a mai construit un bar in iarba, s-au mai facut ceva investitii in infrastructura, sa stabilesc un numar modic de corturi pentru a nu se sufoca omuletii pe acolo si sa nu stea cu orele la coada pentru un dus. Nu am facut nimic din astea si nici nu prea am avut tragere de inima. Dar mai e timp. S-au vandut si cateva sute de abonamente, ca sa sune pompos. De fapt, am trecut pragul de 300 si daca vom reusi sa-l dublam, inseamna ca vreo 3-4 trupe le-am invitat pe banii mei. Daca vor fi mai multe, inseamna ca trebuia sa mai invit artisti. Stiti cum e cu aia, speranta moare ultima. Daca ajung financiar pe zero, atunci pasiunea cedeaza locul businessului. Si placere pe bani nu suna rau. Dar e doar placere, nu pasiune. Stiti voi sa divagati mai departe. Ideea este nici sa pierd in nestire nu e solutie, ca atunci tind a fi fetish extrem, ca femeia care-si iubeste barbatul neconditionat, de asta nu se supara ca ia bataie zilnic. Acum, in lumina noilor reclame, sa ne gandim si invers, adica barbatului ii este permis sa se exprime, insa nu violent si nu este obligatoriu ca cererile lui sa fie si indeplinite. Dar e libertate si a spus ce a avut de spus, ca e democratie, e deschidere, e toleranta.

 

Trupele invitate nu au cum sa multumeasca toate gusturile, dar croiesc foarte bine identitatea noului ritual. Mai putin experimental ca genuri muzicale, dar mai aplicat pe identitatea dorita, fara prea multe deraieri, 10 imi pare a fi cel mai coagulat line-up de pana acum. Avem avangarda, avem BM, avem Dark Rock, ceva Psyhedelic si putin Post, chiar si Doom, totul pare mult mai nisat si oarecum limitat. Nu imi place sa repet si nici sa inovez doar de dragul schimbarii, am vrut ca aceasta editie sa fie mult mai underground si mai dark, in ciuda celor ce isi doreau sa vada nume uzitate pe afara. Vad anumite analogii cu Roadburn, ma onoreaza, dar nu are legatura. Indoor nu e outdoor, la fel cum iarna nu-i ca vara. Ca in ambele adie sau bate vantul, asa e, dar atat. DBE e o jucarie minuscula, unde poate cea mai necunoscuta trupa la un fest mare e aici cea mai asteptata. Si nu ma refer aici la dimensiunea artistilor, ci la vibe. Amintiti-va cat de asteptati au fost hierofantii, nici ei nu au crezut asta! Am invitat pana acum o singura trupa ce a mai fost, restul sunt premiere. Voi mai anunta inca una in 2-3 saptamani, care a mai fost de 2 ori si a facut show-uri complet diferite, dar monumentale pentru mine. Probabil asa va fi si cel de anul asta, mai ales ca vor veni cu album nou.

 

Maine seara merge cu whiskey bun, cand voi anunta un proiect al naibii de underground, dar cumva hipnotic. Mi-a placut pentru ca m-a intrigat, atat ca exprimare artistica, cat si ca atitudine din partea trupetilor. Isi doresc sa vina la DBE pentru ca au auzit numai cuvinte frumoase despre eveniment si nici nu s-a pus problema unei negocieri de orice fel, mai ales ca ei trebuie sa se stranga de prin 3 tari pentru august. Si da, au o originalitate a lor, ii veti cauta maine pe youtube sau spotify, va asigur de asta. Bine, nici nu trebuie sa va asigur, ca e deja pleonasm.

 

Va mai fi o trupa cu multa istorie si multa amprenta vintage in ceea ce priveste filozofia BM, dar fara multe realizari efective. Intra in aprilie in studio si exista o sansa timida sa scoata albumul in vara. Am o legatura cumva subiectiva cu membrii trupei, sunt lucruri cu care rezonam, avand repere comune in ceea ce priveste backgroundul muzical.

 

Opening Ceremony a fost gandita initial cu o singura trupa, dar anumite lucruri par sa se alinieze mai bine, asa ca vor fi doua. Exista si scenariul cu un al treilea artist, pe care mi l-am tot dorit la DBE, chiar a fost anuntat si apoi s-a anulat, independent de mine. Sansele sunt mici dar cine stie. Voi afla in cateva zile.

Habar n-am ce party-uri vom baga in noapte, dar se vor alinia si astea in viitor.

Pe parte de expozitii, sunt total descoperit. As vrea sa se intample ceva si pe latura asta, a fost o discutie pentru un concept inovativ in piata asta muzicala, doar ca exista un alt festival in acceasi perioada si nu ne-am aliniat. Mi-ar fi placut sa se intample, asta e. Daca aveti ceva recomandari, sugestii, dorinte, nu ezitati.

 

Gata pentru astazi cu DBE. Am vazut ca REF-ul a miscat iscusit, cu un melanj de trupe care multumeste pe toata lumea, ceea ce ma bucura. La fel si ARTmania, aici poate doar Ulverul sa mai fie adus si va fi orgasm mare pentru fani. Vad ca s-a reinventat si MHM, de fapt au aliniat totul dupa headliner, bravo lor, nu pare insa interesant pentru mine. Trebuie sa apara si satanistul de serviciu Nergal, poate si cu proiectul lui neofolk de uniune internationala. Cu siguranta ca MHM va mai selecta putin din publicul dispus sa mearga si pe la alte festuri, ca deh, buget limitat, costuri mari… piata e libera, asa ca orice e posibil.

 

Legat de albume noi, hmmm, am spus la inceput ca nu m-a marcat mai nimic in mod special.

TRISTITIA s-a intors la origini, suna bine dar cam scurt. Poate imi voi gasi timp de o recenzie.

BELORE nu inoveaza dar surprinde prin melodie si forta pe toi fanii SUMMONING sau SAOR. Foarte pigmentat si colorat stilistic!

FORLORN CITADEL este mai diluat in comparatie cu BELORE, dar tot pe acolo se situeaza.

CLOUDS are un album care continua linia precedentului, e placuta auditia albumului insa mi se pare ca mesteca si framanta aceeasi emotie, m-as fi asteptat la inovatie. Insa pentru fanii Doom Death va fi un deliciu, garantez asta! Mai ales ca il va lansa live la Bucuresti, alaturi de Abigail, care vin si ei cu o lansare, in sfarsit! Ar fi trebuit si DRACONIAN, dar merge si cu SATURNUS, mai ales ca si ei erau cat pe ce sa se rupa anul trecut.

Mi-a placut mai degraba noul proiect al lui Daniel, MOURNERS, pentru ca e in linia Funeral-ului dezvoltat de SKEPTICISM, PROFETUS sau SHAPE OF DESPAIR, cele 6 piese reusind sa ma izoleze intr-un univers seducator de “oprimant”, heh.

SEDER rupe pe parte de BM, chiar mi-a placut albumul!

Din acelasi film BM este si FAIDRA, excelent executat!

NATTVERD vine si el pe linia Norwegian Black Metal, cred ca ar putea place fanilor KAMPFAR.

TURIA este din acelasi film cu FLUISTERAARS (despre care am scris), doar ca mai in forta si cu o energie de retinut, foarte bune piese! Chiar mi-ar placea sa-i vad live.

THY CATAFALQUE este un proiect cult prin nota avangardista dezvoltata in ani, nu am reusit sa inteleg nici acest album. Probabil ca sunt defect.

FRIGORIS suna mai mult decat interesant cu al lui Ambient BM, cred ca e cel mai reusit material al artistului.

SKYFOREST incearca sa multumeasca mai multe nise muzicale, cred ca tot varianta atmosferica este punctul forte al grupului.

ETOLIE FILANTE mi se pare iscusit gandit ca orientare muzicala, are de toate, asamblat intr-o dinamica ciudata, cumva cosmica, dar destul de catchy in agresivitatea ei.

Ultima trupa de care amintesc aici este DEATHWHITE, care vine cu un album Dark metal bazat pe melodie, pe voci clean si agresive, foarte modern si probabil adulat de publicul mai tanar. Latura Prog ma cam omoara, dar bine ca se poate da skip.

 

Cam atat pentru acum. Poate ca februarie ne va aduce mai multa zapada, ca de experimente de astea termice m-am cam saturat. Mai am putin si ies in strada, sa protestez impotriva incalzirii globale. Mai vine cineva cu mine? Asa, sa punem de-un protest pasnic, ca poate-poate. Ca la ala bolnav de cancer si mai ia un paracetamol. Chia rasa, na ca ceva cercetatori ne anunta ca si paracetamolul e cancerigen, deci toate au o legatura, mai devreme sau mai tarziu. In trecut sau in viitor, ca prezentul ne ocpua tot timpul si nu avem loc de reflectii.

 

Si da, iar topicul cu UNESCO si Rosia Montana, se dovedeste ca de fiecare data cand avem sansa de a face ceva, o ardem in sovaire. Am vazut-o la toti politicienii care ar fi putut pune o semnatura. S-au multumit doar sa ia atitudine, sa dea din gura inutil si fara rost. Iar oile sa creada ca data viitoare se va faptui ceva. Cum data viitoare a devenit saptamana trecuta, sa asteptam optimisti si cu multa credinta ca data viitoare se va intampla. Nu cu astia, ci cu ceilalti. Care nu-s ca astia, ci doar altfel. Dar in niciun caz ca noi. Caci cu noi nu sunt oricum.

 

Pregatiti-va single malt-ul pentru maine seara, avem treaba! Preferabil sa nu fie scotian, ca asta inseamna mainstream pe nisa respectiva. Stiti voi, noi cu undergroundul, pe la ore smecheresti… DDB.

 

Doru

23 ianuarie 2020