Mamutii underground din pestera profeti(i)lor

Imi place enorm sa vad ca exista si festivaluri unde se intampla si chestii, nu doar cantari. Si ele sunt de obicei cu tenta minimalista, in locuri incitante, cu line-up-uri variate dar bine integrate, cu alte activitati artistice in afara concertelor… Cum am fost, sunt si ma tem/bucur ca asa voi ramane pe veci, nu avea cum sa treaca netrait Prophecy Fest. Mai ales ca il cunosc pe Martin de 20 ani, a fost la multe editii DBE, KruNatura si KRUNA, ca simplu spectator, dar si ca un adevarat sustinator Kogaionon, inca de pe vremea cand primul numar din revista mea era distribuit de el in Germania, prin 1996, pe vremurile cand inca se gandea daca sa infiinteze label sau sa ramana la nivel de distribuitor de merch. Invitatia lui de a participa nu putea fi refuzata, deoarece in jurul acestui fest au fost multe legaturi cunoscute sau mai putin. Cea mai importanta a fost Kogaionon, de asta am purtat tricoul aniversar acum, pentru prima data, desi l-am lansat la DBE 6.

Decizia finala de a participa la festival am luat-o in urma cu 3 saptamani (jobul nu mi-a permis sa pot confirma mai devreme), mai ales ca am gasit zbor direct pana in Dortmund. De acolo, in cca 45 minute, am ajuns la pestera din Balve, locul unde se intampla totul… adica pe 19 septembrie 2015. Stiam ca evenimentul este sold-out, ca vor fi acolo peste 1400 de persoane, ceea ce ma cam speria putin, ca insemna multimi, multimi. Si a fost aglomerat si nu prea. Pestera permite accesul la mult mai multa lume, in afara ei insa era putin cam aglomerat, daca tot voiai sa servesti ceva de la tonetele cu mancare si bautura de acolo. Mancarea a fost foarte buna, cel putin cea vegetariana, facuta la cazan. Am vazut insa carnaciori, piftelute si alte produse din carne care au fost savurate cu pofta de cei de acolo, inclin sa cred ca si ele erau bune, nu doar le mancau de foame. Bere peste tot, la fel si vin, plus alte bauturi, prezentate si servite in celebrul stil german amabil, dar nu implorativ.

Este adevarat ca foarte putini din cei prezenti au ales sa poarte altceva in afara culorii negre iar limba engleza era ca o oaza in desert, dar se mai auzea si ea. Concluzia: multi metalisti, veniti la Prophecy sa vada trupe Metal. Eu am ajuns pe la ora 16, adica pe final de AMBER ASYLUM, dar inca se vedeau ramasitele celor ce au venit strict pentru LIFELOVER. Am inteles ca a fost mare nebunie, ca s-a dansat, cantat, tipat… mdea, eu chiar nu am pierdut nimic, nu mi-a placut niciodata acest grup dar e bine ca prezinta interes pentru altii, in mod special pentru cei tineri. As fi vrut sa vad debutul CRONE, mai ales ca albumul mi-a placut, dar cand au inceput ei sa cante eu eram in avion.

 

AMBER ASYLUM are o combinatie originala de Drone cu Dark si Doom, destul de atmosferica, dar care nu mi-a revolutionat asteptarea. Au fost draguti, numai buni de acomodare, cel putin pentru mine.

 

CAMERATA MEDIOLANENSE a facut ca pestera sa rasune intr-un mod fabulos, in sensul ca Neoclassicul interpretat de corul din Milano, acolo, pe acea scena micuta pentru italieni (erau vreo 25-30 artisti), a cam luat fata tuturor. Foarte impozant, ca la un spectacol de opera, in varianta epic dark. Frumos experiment! Mi-am amintit de prietenii lor de la ATARAXIA, cu care am vorbit de cateva ori ca ar fi frumos sa fie un eveniment in Romania cu ambele trupe. Personal, prefer mult mai mult ATARAXIA, sunt mai aproape de ce diger eu. Insa cantarea CM nu mi-a displacut, dar nici nu m-a captivat!

Au urmat ceva rostiri in germane la care nu am stat si apoi au urcat DARKHER. In formula de 3, suna altfel decat au sunat la Alba Iulia, nu vreau sa spun ca mai bine, ci doar mai articulat, mai potrivit pentru evenimente live, in fata unui public numeros. Cica ar fi fost si varianta sa cante in formula de 4, cu Duncan (Alternative 4) la bass, doar ca fostul membru ANATHEMA din vremurile de glorie era prins cu un alt concert. Oricum, cu fostul baterist MY DYING BRIDE pe scena, Jayn si sotul ei au prezentat un show impecabil! A sunat superb vocea ei in acea pestera!!!!

Au urmat EMPYRIUM… si am realizat doar acolo cat de dor mi-a fost de EMPYRIUM live. Thomas si Markus s-au simtit acasa, caci erau cei mai cunoscuti de acolo. Thomas a venit cu parintii lui, Markus cu sotia si cu o gramada de alte rude pe care a insistat sa mi le prezinte, toata lumea vesela, zambitoare, ca intr-o mare familie. Am ras mult cu Fursy, m-am salutat si cu ceilalti membri EMPYRIUM live, a fost faina revederea. Cat despre concert: uluitor! O trupa enorm de draga mie, care live are capacitatea sa stoarca lacrimi de fericire, mai ales cand mixul dintre chitara lui Markus si vocea lui Thomas rabufneste asurzitor in acustica extraordinara din acea pestera.

Deja m-am dus cu gandul la EMPYRIUM acustic acolo, dar sa ma opresc cu ideea aici, totusi .

TENHI a fost una dintre cele mai asteptate trupe de acolo, in special de cei non-metal. In formula de 7, aratau impunator cu 3 chitari, un bass, o vioara, un pian si un baterist. Au facut multe probe de sunet si se pare ca ceva tot n-a mers bine (cel putin pentru trupeti, care nu s-au auzit bine pe scena). Ce sa spun eu despre TENHI? Mi-am dorit enorm sa-i vad live, am agreat in 2008 cu ei pentru o cantare in Romania si apoi m-am sucit… asa ca pana la acest concert am cam suferit. Acum i-am vazut si sunt pe deplin impacat si multumit! Nu am superlativele la mine si nici plasa cu critici, asa ca va las pe voi sa va inchipuiti cum arata un show TENHI. Eu l-am vazut si mi-a placut. Nu pot insa sa nu remarc faptul ca TENHI nu trebuie adusa sa cante la un festival Metal (outdoor in niciun caz) sau unde nu sunt scaune. Sau, mai rau, sa o lasi sa cante pe la urma, cand aburii alcoolului celor prezenti in sala dau idei de povestiri nesfarsite, insa neinteresante pentru cei voiau sa vada concertul propriu-zis. Muzica lor este putin cam fragila pentru zgomotele din sala, in ciuda faptului ca sambata seara au sunat mai Rock ca niciodata. Adica mai dinamici, ceea ce a placut multimii. Stiam de faptul ca pe o piesa va canta si Eviga (DORNENREICH) cu ei, ceea ce a creat o surpriza placuta si bine primita de fani. Chiar am gasit o filmare postata:

https://www.youtube.com/watch?v=h8dfKO6fL2M

Am trecut de miezul noptii, pestera s-a mai golit, s-a vazut imediat cum totul a devenit in limite mai relaxate, cu mai putina foiala, privirea putea respira ca lumea si nu mai erai nevoit sa simti ceafa incalzita de respiratia celui din spatele tau, fara a fi intrebat daca preferi asta. Si au urcat pe scena 4 omuleti pe nume VEMOD. Si am ramas perplex… si mi-a placut de am murit… si am ramas nemiscat pe intreaga durata a concertului… si pot spune ca a fost revelatia festivalului pentru mine… Lasand si-ul la o parte, VEMOD sunt bestiali live! Pe album nu reflecta nimic din intensitatea live! Un fel de incantatii shamanice, urmate de voci grim glaciale, cu tenta martiala, riff-uri ucigatoare, in genul Cascadian BM, proiectii introspective… de la FAUNA, WITTR, ENCIRCLING SEA pana la ALTAR OF PLAGUES, COLDWORLD sau DARKSPACE, cu arome de THE OCEAN dar si de PARZIVAL sau LAIBACH, cu interludii epice, ritmuri heathen, pasaje atmosferice… da, i-am felicitat la urma pe baieti si am incercat sa le smulg o promisiune de un nou album in 2016, dar se pare ca si ei sunt extrem de lenti, asa ca slabe sanse sa ascultam ceva nou de studio curand. Insa, daca aveti sansa sa-i vedeti live, nu ezitati… Sunt altceva, desi nu au nimic iesit din comun. Stiu ca suna paradoxal insa VEMOD live sunt transcedentali, cosmici, cu o “holograma” extraterestra unica.

Cred ca se facurse ora 3 dimineata (ora lor) cand am luat decizia sa ma retrag, deoarece oboseala si-a spus cuvantul.

Din frumoasa carticica primita de fiecare participant aflam ca noua editie va fi anul viitor tot acolo, in jurul datei de 30 iulie, mai precis in acel weekend. Cand Prophecy va decide sa anunte mai multe detalii, cu siguranta ca le voi promova si eu. Uitati-va la ce trupe are acest label si ganditi va ca multe dintre ele nu canta live, altele canta foarte rar… iar altele deja au devenit mari de tot. Sunt convins ca Martin Koeller ne va pregati pentru anul viitor multe surprize interesante, pentru ca a creat un festival unde prietenia si bunul simt sunt la loc de cinste. Iar faptul ca noua editie va fi in acelasi weekend cu WOA ne indica ca exista festivaluri si festivaluri… unele nu se canibalizeaza, pentru ca n-au cum, atat timp cat sunt de dimensiuni diferite, din filme diferite, pentru (cumva) lumi si trairi diferite.

A fost o reala placere plimbarea de dimineata prin micul orasel (sau comuna) Balve, unde totul era la locul lui, verdeata, vegetatie si copaci din plin, liniste totala, cativa oameni erau prezenti la o cantare la pian intr-un fel de casa de rugaciuni iar unii mai excentrici tocmai zburau cu balonul pe deasupra localitatii. In rest, plin cu mamuti ornamentali de toate dimensiunile, inclusiv cocotati ca simboluri pe acoperisurile caselor. Dar despre legatura dintre mamuti si pestera Balve, poate altadata, acum chiar n-am avut timp de aprofundat, doar i-am zarit peste tot.

 

Am uitat sa spun ca am recunoscut si am salutat multi omuleti cunoscuti la DBE, prezenti acolo, unii chiar purtand tricoul ultimei editii 🙂

Felicitari Prophecy, felicitari Martin, multumim pentru invitatie si gazduire, a fost special! Nu ne laudam noi cu prea multe vizite pe la festivaluri, dar Prophecy Fest ne-a cazut tare cu tronc, pentru ca are acel ceva ce nu poate fi povestit, descris sau negociat. Il traiesti sau nu! Noi, DBE, il consideram un festival prieten, ca sa nu-i spunem infratit, ca prea ar suna ca tablitele cu nume de orase. Succes maxim si asteptam sa ne surprindeti cu noua editie, sigur va fi speciala!

 

21 septembrie 2015