EMOTIA dezvolta trairea, RATIUNEA contureaza existenta…

Se spune ca, de ceva ani, se intampla tot felul de transformari, de schimbari, pana si constiinta lumii (ce termen generalist) tinde sa se ghideze dupa noi aliniamente, ca polaritatile au inceput deja procesul de inversare, ca indivizii devin mai deschisi spre dimensiunile umane, spre introspectii, spre pace si implinire spirituala…

Habar n-am care e realitatea, habar n-am ce si cum ar trebui sa fac, stiu insa ca m-am decis sa-mi urmez pasii spre ceea ce simt ca vreau sa fac, ceea ce imi permit sa cred ca poate face bine, chiar daca obstacolele zilnice pot juca un rol primordial in tehnica supravietuirii, a compromisului tolerat sau acceptat de o parte si de alta. Sistemele de referinta par a fi perimate, cam tot ce am invatat candva pare a-si fi pierdut rostul acum, tot ce stiam ca e sigur devine lipsit de certitudine…

Cu alte cuvinte, cum spunea nenea Tagore, ca orice casatorie este o arta care trebuie creata in fiecare zi, in noile sisteme de referinta, daca nu te reinventezi, dispari… nu de tot, ci mai degraba incepi sa vezi doar neimplinirile, lucrurile care te-au afectat negativ. Si de aici poti deveni un cinic, un frustrat, „un trist”.

Am citit de curand, pe un post de pe FB al unei persoane cunoscute, un concept pe care l-am asimilat la serviciu, in urma cu mai multi ani, in acele cursuri interactive de socializare, cunoastere, invatare…

http://corinabuzatu.wordpress.com/2012/10/01/just-bloody-brilliant/

 

Intitulat Lovemark, scris de Kevin Roberts, CEO la Saatchi&Saatchi, acest curs m-a invatat cum trebuie sa te reinventezi zi de zi, daca vrei sa existi pe piata, sa contezi, sa fii om de succes.

Desi, dupa o gramada de ani de munca intensa, am ajuns la concluzia ca poti sa fi om de succes dar sa nu este obligatoriu sa fi si om de onoare, deci dimensionalitatea asta axiala intre respect si iubire este pe cat de bombastica, pe atat de relativa, ca sa nu-i spun volatila. Pot rasuci sau invarti cele 2 sageti in orice fel, le pot translata, orienta cum vreau, caci doar sistemul de referinta este unul subiectiv, atat timp cat il tratezi cu inima, sau obiectiv, atat timp cat ratiunea si pragmatismul vor lasa orientarea celor 2 axe sa ia forma „profi”.

Dar paranteza asta e prea rupta de ideea pe care vreau sa o prezint, am vrut insa sa intelegeti starea pe care o am acum, cand m-am apucat sa scriu.

Revenind la Lovemark, pentru un marketier, un produs devine brand cand „prinde viata”, cand in spatele lui se scrie o frumoasa poveste, care poate sa sensibileze consumatorul. Imi pemit sa ies din cadrul de produse uzuale, la care ne-am fi gandit cu totii, focalizand atentia spre muzica, exemple imediate putand fi: trupa, casa de discuri, revista, concert, festival, presa de specialitate. La oricare din cele exemplificate poate functiona analiza/simularea/interpretarea pe care o voi face.

Asadar, sa exemplific prin ideea de festival, intr-o interpretare deloc tipica, dar cu atingeri poate usor fortate, chiar deplasate, in incercarea de a prinde mesajul.

Buuun. Avem un PRODUS, catalogat de nenea Roberts cu putin respect si iubire, pentru ca e pe principiul de proximitate… Poate ramane la nivel de produs, daca initiatorul nu-si doreste mai mult de la el. Poate fi ceva conjunctural, fara strategie sau fond serios, care sa aiba, de ex, ca invitati, la festival, trupe care sa atraga popor, fara sentimente de apartenenta sau identificare. Perioada lui de viata poate fi scurta sau lunga, daca adresabilitatea lui este conforma cu publicul, care poate fi schimbator sau nu… Un exemplu ar fi Festivalul Berii sau mai stiu eu ce adunari de multime cu mici si bere, ca o traditie clasica, unde trupe diferite sunt chemate sa bucure audienta. Nu strica, nu ajuta, poate doar sa dea o pata de culoare intr-un gri cotidian sau intr-o rutina absolutizata. Aici nu conteaza pretul festivalului, se poate intra si gratuit, ca produsul are sustinere colaterala iar tinta lui e de a mentine produsul in aceasta forma si atat. Este adresabil tuturor „consumatorilor”.

PRODUSUL poate deveni un BRAND, daca marketingul si povestea din spatele produsului sunt inteligent create. Aici, atelierul de creatie isi spune cuvantul si face diferenta. Creste respectul pentru produsul ce devine brand, dar nu e obligatoriu sa fie si iubit… S-a „descoperit” nevoia, s-a creat festivalul, se invita trupele cunoscute, profesioniste sau asteptate, totul suna foarte bine, foarte profi, lumea vine din abundenta,vede ce visa sa vada, toate bune si frumoase… Sub conceptul umbrela, un festival branduit a reusit sa insumeze branduri din diferite nise sau segmente muzicale; dar aici se termina povestea festivalului, care, daca nu inoveaza, nu se reinventeaza, ramane blocat acolo, pentru o perioada buna de timp. Pana cand va fi luat de un altul. Este ceva respectat, dar nu iubit. Aici vorbim de un pret al biletului de intrare la festival si implicit de un public care stie la ce vine, care poate doar sa analizeze critic sau carcotas daca raportul calitate/pret a fost corect. Dar nimeni nu are dubii de calitate, pentru ca trupele sunt cele dorite, sunt profi live, la fel ca si organizatorul festivalului. Dar amprenta depersonalizarii este vizibila clar.

LOVEMARK-ul este mai mult decat o poveste, mai mult decat o concluzie rationala… are o emotie, o apartenenta, o traire… Aici festivalul imbratiseaza repere ideatice, deloc rationale raportat la deciziile luate sau la faptele petrecute, dar care sunt ghidate de devotement neconditionat, de iubire, de aspiratie… de simtire. Cred ca este foarte complicat sa atingi LOVEMARK dar si foarte usor sa distrugi tot ceea ce ai construit, daca initiatorul festivalului va incerca sa triseze sau sa schimbe regulile jocului, pentru ca acel „consumator” simite, respira si vede totul intr-un mod transparent (Este ca si cum te-ai antrena sa construiesti un castel de nisip, care, dupa multa truda, poate sa arate spectaculos, sa ai sentimentul de implinire totala cand il privesti, dar care, oricand, poate sa dispara, daca a fost construit pe o plaja unde incepe sa bata vantul puternic sau sa ploua… nu vei putea sa muti castelul in interior si nici nu ai timpul necesar pentru a-l acoperi cu un cort protector… va ramane doar amintirea intensitatii momentului).

Aici nu pretul biletului conteaza, pentru ca se creeaza deja o valoare intrinseca ce nu poate fi cuantifcata financiar sau raportata pe o scala de referinta… aici nu se discuta de comparatii, ci de trairi, de loialitate, de intensitate… respectul si iubirea sunt atribute vitale experientei traite.

Nu diferit cu mult de BRAND poate fi si MOFTUL, care se poate erija, in exemplul meu, printr-un festival unde moda, conjunctura sau prietenii te conving sa ajungi. Si chiar daca ajungi din intamplare, te simti bine, te distrezi, dar nu reprezinta nimic mai mult decat un festival fain… Chiar nu are importanta daca trupele au performat bine, daca organizatorul a fost atent la toate detaliile muzicale, a fost funny si atmosfera festivalului ti-a mers la inima. Trairea a fost cool si oricand ai merge si in alta parte, la evenimente de acest fel, daca vei dori sa-ti satisfaci moftul, fara a cuantifica financiar daca e scump sau ieftin.

Evident ca cele 4 exemple sunt extrem de greu de standardizat sau de incadrat, mai ales ca, in functie de stare si de moment in timp, oricare situatie poate deveni o alta… este subiectiv, unilateral si valabil pentru o scurta perioada… Mai mult, raportat la un anumit sistem de referinta, poate ca exemplificarea mea ar avea sens. Daca, in schimb, am iesi din aceasta paradigma miscatoare (de multe ori greu sesizabila), s-ar putea sa realizam ca LOVEMARK-ul ar putea lua alte forme, ce nu-si mai gasesc legaturile (si-asa fragile) cu eternal cotidian, conventionalismul uzual sau compromisul banal…

Atingerea LOVEMARK-ului, chiar si la nivel aspirational, poate deschide porti ferecate din mintea noastra, poate contura drumuri stiute dar neumblate pana atunci din imaginatia noastra… poate chiar sa defineasca si sa dezvaluie un atribut sincer, dar greu de urmat: CURAJUL!

Exemplul cu festivalul l-am ales aleatoriu, poate si pentru ca atunci cand ascultam muzica, am revazut postarea cu Lovemark si, cu doar cu ceva timp inainte, savurasem un documentar incredibil. Nu stiu daca mai vede si altcineva vreo legatura intre cele „intamplate” mie, sunt sigur ca fiecare exemplu poate fi schimbat, contestat sau atacat… In oricare din aceste cazuri este bine, pentru ca atunci voi trai speranta ca sunt mai multi indivizi care incep sau continua sa-si puna intrebari, sa adulmece acel ceva fara forme clare, fara certitudini, care place si trimite spre explorare continua… incerc sa o definesc totusi, desi suna cam sec si abrupt acum… dar simt fiorul care ma patrunde si asta ma face sa privesc calm si impacat… e clar, stiu ce e: EMOTIA!

RATIUNEA ramane o forma de care ai nevoie si poate ca e binevenita in sistemele actuale de referinta. Dar nu suficienta pentru a adulmeca aroma simtirii, a trairii totale.

PS. …ca mi-am amintit de o discutie cu cineva despre noul album MY DYING BRIDE. Primele 3 albume se incadreaza in Lovemarkul meu, dupa care trupa nu a mai reusit sa depaseasca statutul de BRAND, adica respect, calitate, profesionalism. Va dati seama cat de simplu este sa-ti inchipui cand ai un prieten care are o trupa si pune mana pe instrumentul muzical sau baga voce te zgarie in urechi, asta, in diagrama, este MOFT. Iubesti prietenul, iubesti trupa, dar nu esti de acord cu ceea ce canta, adica e falsare clara.. si asta inseamna lipsa de respect fata de muzica in sine. Iar la cate trupe exista doar ca sa existe, dar care nu spun nimic interesant, e la fel de simplu sa identifici ca PRODUSL este locatia lor potrivita. q.e.d.