Martie 2006

Salutari triste!

De ce? Pentru ca, desi iarna se pare ca doreste acum sa ma amageasca cu zapada si viscol fascinant, nu cred ca va mai avea rabdarea si puterea de a mai razbate in noul anotimp ce insista sa se aseze pe meleagurile acestea. Asa ca si starea de binete se pare ca se va evapora incet, incet, ca si mediul de care ma foloseam cu atata satisfactie ! Este timpul ca natura sa se dezmorteasca, ca toti romanticii sa-si puna in practica visele crosetate si regizate pe parcursul iernii, stand cu nasul lipit in sticla aburita a termopanului, la adapostul unui calorifer lenes si apatic, izolarea si pustietatea naturii sa se transforme din nou intr-un spatiu ospitalier, plin de coloratura obositoare, picnice zgomotoase, tufe ocupate si mizerie peste tot, indiferent daca aceasta vine din hartie, resturi de mancare sau aglomeratie mentala ! Este randul ca primavara sa-si intre in drepturi, sa-mi dovedeasca, inca odata, ca totul este ciclic, imposibil de controlat sau de schimbat, ca singura solutie este sa-mi accept aceeasi limitata conditie de fiinta umana mioritica… desi eu inca, in interiorul meu, ma bucur (sau disper intr-un mod stupid) ca ceva, undeva, candva se va intampla si va rupe aceasta monotonie repetitiva de care observ ca nimeni nu mai tine cont, ignoranta si resemnarea facand parte din bunul mers al vietii de succes ! Sau poate ca religia ne-a orbit/transformat deja pe unii din noi in mai optimisti, mai realisti, mai vivace ? Habar n-am ! Aceasta frumoasa noapte, in care doar suieratul viscolului siberian comunica inspirat cu noile secvente SUMMONING, ma face sa ma gandesc la vremurile de demult apuse, pline de entuziasm Metalic si de daruire neconditionata. In fine, s-a intamplat demult… Ma bucur ca ma pot bucura inca de ramasitele iernii, chiar daca aceste ultime firimituri nu sunt altceva decat crampeiele mele de speranta ca, dupa o noua hibernare indelungata, va urma sa apara mirosul frunzelor uscate, ce anunta, de fapt, revenirea mea… Dar pana atunci trebuie sa ma echipez iar cu tinuta de zi cu zi, plina de pozitivism transmisibil, de empatie dogoritoare si de dorinta de traire lumeasca !

Poate ca si alternanta asta o fi buna la ceva, cica a fi echilibrat inseamna a supravietui, ceea ce deseori este mai de apreciat decat convingerile pe care te stradui sa ti le expui intr-un mod cat se poate de sincer… chiar daca totul suna a compromis ieftin… a tradare, de ce nu ? Insa ma tem sa refuz sa cred ca sunt mai puternic decat mediul, cel care, vreau, nu vreau, ma domina in majoritatea cazurilor… si eu ma dau mare rotund cand, in putinele cazuri in care ma consider izolat, fara forte de afara care sa-mi afecteze statutul, ma incapatanez sa cred ca gata, sunt independent, puternic, controlat. Dar gata cu retorica, cu monologul, am inceput sa ma plictisesc deja si nu e bine, atat timp cat mai am cam o ora pana cand zorii zilei ma vor trimite la somn, pentru a fi odihnit, pregatit pentru o noua etapa din aceasta tranzitorie speranta… insa nu pot sa nu mai ascult din nou si ultimul album ORPLID, ce abunda in elemente incantatoare ! De fapt sunt mai multe trupe ce merita consideratia mea, unele dintre ele le-ati identificat deja in playlist-ul meu, altele le veti gasi comentate in urmatoarele zile in folderul de recenzii, atat in romana, cat si engleza (se pare ca am descoperit un nou colaborator care sa ma ajute cu traducerea textelor, sub pseudonimul DEMEL)…

Ma tot gandesc sa fac si ceva interviuri, dar stau sa ma intreb daca are rost, atat timp cat chemarea mea se dilueaza continuu… Insa, cine stie, poate data viitoare voi fi mai braincip-uit, mai increzator in umbra mea si mai darnic in a va povesti despre ceea ce, inca mai cred, ca exista : muzica extrema adevarata ! Iar dupa TENHI si CANNAN, se pare ca acelasi an 2006 mi-a adus acum pe tava si SUMMONING ! Dar cum va fi cand la urmatoarea schimbare de anotimp vom asculta noul DVKE, de data aceasta cu o alta voce feminina, mult mai puternica, chiar daca backgroundul ei vine din Legendele Olimpului ! Richard Lederer m-a asigurat chiar ieri ca este doar o problema de timp pana cand vom avea sansa sa ne desfatam din nou in oaza sublimului, si, cu putin noroc, vom apuca chiar sa prindem anul acesta un nou ICE AGES ! Si vom mai avea MY DYING BRIDE, WINDS, ELEND… cat de motivant suna totul cand te ghidezi dupa elementul obsesiv de-acum pentru mine : ASTEPTAREA ! Dar am oare alta varianta ? Da, ar fi una, sa renunt… dar credeti ca ma lasa morocanosul munte Kogaionon? Ma tem ca intelegerea mea cu el este una pe viata… cica mi-am vandut sufletul si nu mi-l mai pot recupera decat dupa ce imi voi duce misiunea la sfarsit…. Care sfarsit, totusi ? Cel care precede un nou inceput ? Si care misiune ? De a-mi satisface propriul ego ? A dracului de complexa simplitatea asta ! V-am salutat din mers pentru ca maine, de fapt azi, dar pe ziua, am misiunea de a-i face fiului meu cel mai frumos cadou de ziua lui : un om de zapada! Dar o fi oare un cadou frumos si pentru el sau doar pentru…. cum se spune pe la voi, pe acolo ?

Parca POSTERITATE, nu ?

Martie 2006.