Liberalism

Azi-noapte l-am vazut pe „antipaticul” Andrei Gheorghe mai mult decat simpatic. La emisiunea de pe Realitatea, am vazut o vedeta media ce a reusit, intr-un mod foarte iscusit, sa dea o definitie expresiva si transanta a liberalismului… ca gandire, ca mod de exprimare, ca pe o cale de urmat. Si mi-a placut sa vad cum neputinta colegului de partid de odinioara a fost drastic combatuta de Andrei. Incorsetat de ipocrizia ieftina si lasa a politicianului subjugat, tanarul pnl-ist ar fi vrut poate sa-i dea dreptate lui Gheorghe, dar neputinta l-a facut penibil. Pentru prima data am vazut si partea trista de a fi politician, de a nu fi liber, nici macar aspirational…

Dar ce nu stia Andrei (oare chiar nu stia?) este ca monologul lui a zgandarit urechile tot acelor oameni care sunt ceva mai liberi… Ideea de a picheta TVR-ul sambata la 17.00 a avut, pentru mine, parte de o savoare simbolista curajoasa, ce trece cu mult peste posibilele conexiuni cu interese tehnice ale moderatorului. Intr-o lume in care oamenii liberi sunt numarati pe degete, Andrei Gheorghe mi-a trezit sentimentul pe care il aveam si in care credeam in facultate, ca in Romania mea/noastra draga se mai poate schimba ceva… Pacat ca a venit dimineata iar vraja noptii a disparut… Dar a fost o noapte frumoasa, cu luna plina, in jurul careia speranta gravita extrem de timid, insa exista!!! Si e mare lucru!