Octombrie 2011

Saluturi ruginii,

Iaca trece si caldura… asta inseamna ca rugineste imaginea naturii, deci peisajele din urmatoarea luna vor fi din nou rapitoare! Si apoi isi va face usor-usor loc, peste munti si vai, toamna mohorata, adica o optiune perfecta pentru un nou album TENHI… pana atunci merge insa sa ne mai alintam cu putina melancolie KAUAN, Anton Belov dovedindu-ne ca e in stare sa ne copleseasca oricand cu secvente geniale:

http://www.youtube.com/watch?v=7Gm76pyrcnk&feature=related

Pe de alta parte, am ajuns sa ne minunam de “excentricitati” de care nici nu ar trebui sa amintim, insa daca tot a fost zilele trecute campania nationala cu stransul deseurilor, mi-am spus ca ar fi bine sa punctez prin articolul (banal, daca vreti) de mai jos:

http://www.timesnewroman.ro/life-death/5438-un-roman-excentric-a-strans-gunoiul-dupa-ce-a-terminat-gratarul

Stupefiata de toate aceste lucruri pare a fi si mica rockeritza… sau mai degraba speriata ca a inceput si ea gradinita:

http://video.bihon.ro/umor/rockerita-la-3-ani?autoPlay=true#.TnGpUz4_0NQ.facebook

E clar ca parintii nu asculta disco sau house… are pedigree respectabil!

Si uita asa trec spre subiectul concerte… E clar ca in ultimele 3 luni din an lumea va fi asediata de zeci de concerte, de evenimente, de “detoate”… doar bani, dispozitie si timp sa fie!

Incepem cu ALTAR OF PLAGUES pe 1 octombrie, sub conceptul KRUNA 1. Mi-am dorit de ceva vreme sa-i vad live pe irlandezi si acum sunt bucuros ca vor fi la Bucuresti, sa-si prezinte noul album dar si ceva din trecut. Pentru mine ALTAR OF PLAGUES este exponentul European Black Metal al noului val pentru care am toata admiratia. Daca sunteti din filmul cu WITTR sau KRALLICE, va astept in Kulturhaus. Daca totusi nu dar sunteti curiosi sa vedeti si o alta varianta de asezare pe portativ, deloc sablonabila sau incadrabila in vreun stil muzical, ALTAR OF PLAGUES ar putea fi o alegere potrivita. Irlandezii vin pentru prima data in Romania, in Bucuresti, dupa o pauza concertistica de peste un an (fiind ocupati cu lansarea introspectivului dar captivantului album “Mammal”) si ma astept la ceva intens! Vor incepe inainte de 8 seara si vor termina la 9, ceea ce va facilita vizualizarea si urmatorului concert din acea seara, nu departe de Kulturhaus, la Arene, cu IN FLAMES, suedezii incepand probabil pe la 9.30 pm, daca nu vor fi intarzieri… Stiu ca poate pentru multi dintre putinii doritori de ALTAR OF PLAGUES asocierea cu dorinta de a vedea IN FLAMES poate suna straniu, insa am primit cateva intrebari in acest sens si am dorit sa punctez si asta… Cine va dori insa sa vina la KRUNA 1 va fi binevenit… e un nou experiment Underground si daca exista sustinatori ai acestui Spirit, cu siguranta ca ne vom saluta sambata asta, in cele “2 ore batute-n cuie” din Kulturhaus ! Un interviu cu James poate fi citit aici:

http://www.kogaionon.com/ro/interviuri-kogaionon/altar-of-plagues-interview

Pe 3 octombrie vreau sa merg sa vad in Underworld SHAKING SENSATIONS, un grup danez de Post-Rock care m-a surprins placut cu cateva piese ascultate pe net. Pe 9 octombrie va fi imbulzeala la PAIN OF SALVATION, un concert asteptat de foarte multa lume… Eu voi da skip.

Mihnea din Ost isi face lansarea oficiala sub Cavalleria Events si organizeaza la Bucuresti, pe 13 octombrie, primul concert din turneul ce va include si Brasov pe 15 (organizat de Leo/Next Evil Horde) si la Iasi pe 16. Este vorba de rusii de la PUT SOLNCA, o trupa care a cantat in urma cu 2 luni la Rasnov, la Ost Mountain Fest si Stigmatic Chorus, o grupare adepta a unui Symphonic Black Metal (un CRADLE.. rusesc). In deschidere, la Bucuresti, vor canta AKRAL NECROSIS si N.EG.A.T.I.V. As fi ajuns la Bucuresti dar sunt plecat din tara. Insa cei care rezoneaza cu spiritul OST sunt invitati sa sustina Cavalleria Events. Si daca tot am amintit de OST, acesta s-a reasezat pe alte structuri, se muta in Bucuresti (deci s-a dus numele de Mountain, sper sa nu se transforme in City), va fi in 15-17 iunie 2012, la Arenele Romane si se va adresa unui public mult mai larg, adica Cavalleria Events si Project Events si-au dat mainile pentru a face din OST cel mai mare festival de gen din Europa si chiar regional (cel putin asa declara). Sper sa le iasa, ca aveam si noi nevoie de ceva mai mult pe parte Metal. Nu imbratisez eu astfel de festivaluri intre betoane dar merita sustinut, caci la cele 5mii de locuri capacitatea locatiei, e clar ca nu e nici SONISPHERE si nici Peninsula. Probabil ca se discuta de ceva de calibrul ARTMANIA, doar ca ma astept sa fie mai focusat pe Death si Thrash Metal, adica mai agresiv si mai Metalic! Succes maxim! Si cica si line-ul va fi anuntat curand, adica se apuca din timp de promovare, bravo lor!

Pe 21 octombrie poate poposesc sa vad DOWNFALL OF GAIA, disponibilitate exista, sa vad cum ma impac cu aerul ala impregnat cu mucegai din Wings… sau poate ca au facut modificarile despre care vorbisem chiar cu proprietarul clubului acum cateva luni… Tare bine ar fi, caci in rest clubul are acustica foarte buna.

A doua zi, pe 22, ii iau la prima ora de la aeroport pe francezii KWOON, care si-au modificat programul de zbor doar sa poata canta alaturi de MOGWAI, pe 21 octombrie, in Atena. Asadar, pe 22 octombrie, seara, incepand cu 19.30, in Kulturhaus, KRUNA 2, Melancholic Post-Rock cu francezii KWOON, la a doua infatisare in Romania, acum lansandu-si EP-ul “The Guillotine Show”, un material format din 6 piese care ne plimba prin diverse stiluri muzicale. Anul trecut au cantat alaturi de CECILIA EYES si pot spune, cu mana pe inima, ca a fost unul din cele mai intense concerte pe care le-am vazut in ultimii ani. Tot sambata, dar la Cluj Napoca, va exista festivalul Days Of No Light 2, pe care il ratez a doua oara, asta e. Lasa ca e bine ca pe 23 octombrie, in Bucuresti, ii vom putea vedea pe THE ASCENT OF EVEREST, in Control Club, trupeti despre care am scris cateva randuri de apreciere prin ultimele Editoriale.

Si cam astea ar fi evenimentele care sa prezinte interes pentru luna octombrie. Vin apoi 2 luni complicate, cu multe concerte, dar despre ele luna viitoare, v-am incarcat deja bagajul de informatii mult prea mult. Doresc insa sa mentionez ca pe langa ROME, pe 3 decembrie, in KRUNA 3, voi mai organiza ceva interesant, pe 15 decembrie, tot in clubul bucurestean Kulturhaus, cu noul proiect al unui fin dar veteran muzician, care, in cei 20 de ani de activitate, a aratat ca nu are granite stilistice. Voi reveni in cateva zile cu toate detaliile despre acest eveniment.

Pe de alta parte, stau si ma tot intreb daca e bine sa existe atat de multe evenimente, mai ales cand toate sunt adresabile cam aceluiasi public. Vin si trupe mari si trupe underground… unele trupe mari vin rutinate sau plictisite de atatea cantari, de turnee interminabile, dar cad manusa pentru fanul care i-a asteptat nu stiu cat timp sa-i vada… sau sa-i revada… pe de alta parte, exista si concerte cu trupe necunoscute, dar care au ceva cu adevarat de transmis live, un mesaj muzical intens, sustinut de multa determinare si dorinta… cum naiba sa ai timp, dispozitie si bani pentru a le bifa pe toate? Si chiar daca le bifezi, oare mai ai si capacitatea de a le asimila pe toate la valoarea corecta? Asta in cazul in care chiar te intereseaza si vrei sa sustii Scena asta muzicala… Si am zambit cand am citit articolul veteranului in ale presei, Alex Revenco, un material pe cat de adevarat pe atat de dureros:

http://www.jurnalul.ro/cultura/muzica/la-noi-concerte-puse-in-aceeasi-zi-588870.html

Citeam zilele trecute un mesaj de la un vechi cunoscut (de prin scrisori si mesaje caci nu ne-am intalnit niciodata, insa stiu ca e un cititor fidel Kogaionon de o gramada de ani) despre diverse idei, mai ales ca mi-a placut cum mi-a povestit de o lansare la care fusese… si ii spuneam ca poate sa incropeasca un fel de cronica pe care eu cu bucurie as publica-o pe site. Si ce imi raspunde el, dupa cateva luni:

„N-am mai facut recenzia… e incredibil cum trec prin viata fara sa fac nimic… de-abia acum apreciez cu adevarat munca ta si update-urile la Kogaionon… cred ca sunt cativa ani diferenta intre noi (eu am 32) si sincer te-am ’injurat’ cand ai rarit aparitiile Kogaiononului, cand scriai ceva pe site din an in Pasti si nu intelegeam de unde atata delasare… ei bine acum, cand ma lovesc din plin de viata asta de rahat corporatista, mai ales aici, (…), unde superficialul, volatilitatea, materialismul si interesul personal sunt mai importante ca oriunde altundeva, inteleg ce mult inseamna un editorial sau o recenzie pe luna. Am asa o stare in care ma multumesc cu putin, vreau sa fac de toate si nu fac nimic, planific evenimente sau vacante si toata vacanta stau cu blackberry in mana si ma gandesc la munca sau sunt mai preocupat sa updatez un status pe facebook decat sa ma joc cu fi-miu… realizez toate astea dar sunt incapabil sa ma opun. Cumpar carti sau reviste interesante da’ nu le citesc, nu mai am nici rabdare sa citesc stirile, citesc doar titlurile…. m-am abonat la (…) si le arunca nevasta-mea neatinse… nu fac nimic da’ sunt mereu grabit, ocupat, in intarziere, frustrat.

Recenzia n-am facut-o ca nu m-am mai atins de carte… are sute de pagini si am citit cateva la eveniment in seara lansarii….”

Ei bine, draga prietene, ma bucur sincer ca ai avut curajul sa-ti/mi scrii aceste randuri.. este un prim pas spre a-ti gasi timpul de a petrece mai mult timp cu tine. E poate cel mai anevoios prim lucru in vremurile astea tumultoase. Sper sa nu te superi ca am publicat acest text, dar mi-a fost prea drag ca sa nu-l „arat” si altor prieteni virtuali care se incapataneaza sa ma citeasca… rar, lunar, cum e sa fie…

Si da, sunt ceva mai „trecut” prin viata ca tine, am bifat 4 decenii la DBE 2 si inca simt ca mai sunt multe de facut pentru Spiritul Underground. Dar asta nu inseamna ca ma regasesc in clisee iluminate sau ca voi apasa pe pedala sfatuitorului/pilduitorului atotcunoscator, al celui care le stie pe toate, acel saman/dictator/zeu/guru care strange in jurul lui multimi de suflete pregatite pentru a lua lumina si a urma Calea Dreapta… sau Stanga…

Pe de alta parte, am povestit despre Utilitatea Inutilitatii in Editorialul din august si despre acea “catalogare” pe perceptii, reflectii interioare si revelatii, cu propagare spre tipologiile umane actuale… sau, ma rog, cum le vad eu, astazi… poate maine le voi vedea altfel… Deci, prietene, daca tot ai luat-o pe drumul acesta, de a petrece din ce in ce mai mult timp cu tine, nu te opri aici! Ca o faci prin unelte moderne sau anacronice, asta mai putin conteaza, atat timp cat ai un confort psihic si o disponibilitate de a medita, o placere de a te regasi (reinventa suna parca prea marketier). Declarativul ne uimeste, fapticul ne amaraste… si de multe ori ne place sa dam vina (a se citi “sa gasim explicatia”) pe cele ce se petrec in jurul nostru… Unii ne spun/sugereaza ca nu este suficient doar faptul de a constientiza, de a afla sau de a descoperi cum ar trebui si in ce ar trebui sa ne schimbam, ca bine e sa si punem in practica ceea ce descoperim, ceea ce aflam, pentru a ne dezvolta, intelege, evolua. Probabil ca asa este, desi suna prea dogmatic, prea cunoscut, ceva in genul: “credinta fara fapte moarta este”… si ajung imediat iar la religie… ceea ce nu e chiar tinta mea… si nici in a gravita in jurul termenilor: religios, spiritual, profan, sacru… desi, daca as gandi prin puterea exemplului sau metoda comparatiei, mi-ar fi lesne sa realizez ca m-as afla departe de sintagma “leapada-te de tine si urmeaza-ma…”. Nici forma egocentrista/narcisista/megalomanica nu e directia care ar trebui urmata, desi, de multe ori, exista si posibilitatea de a derapa pe undeva intre lepadarea si iubirea de sine… mai ales daca citesti intr-un singur sens recomandarea OSHO: “Respect yourself, love yourself, because there has never been a person like you and there never will be again”… daca citesti Yourself in loc de yourself, e clar ca ai citit degeaba… sau ca ar trebui sa mai citesti odata, insa cu atentie… Pendularea este fireasca si deloc vicioasa, atat timp cat putem din acele experiente sa descoperim si alte taramuri ale cunoasterii, sa devenim mai buni, mai rabdatori, mai frumosi in spirit…

Asadar, ca sa termin aici cu toata aceasta divagare, draga prietene… fa ceea ce crezi de cuviinta, fa ceea ce simti ca trebuie sa faci, caci Universul lucreaza continuu de milenii intregi… si, mai devreme sau mai tarziu, intr-o forma sau alta, mai mult sau mai putin ezoteric, mai mult sau mai putin conventional, lucrurile iau forma concreta si chiar se faptuiesc… depinde doar de simtamintele si credintele intense pe care le avem, care satisfac sau nu asteptarile himerelor/obsesiilor noastre! Sa lasam deadline-urile, sa nu mai fim atat de concentrati in a face lucrurile sa fie lucruri si pentru altii… facem cand simtim, cum simtim si unde simtim… iar daca va fi sa ne intersectam, ar fi frumos (poate DBE?)… daca nu, tot frumos va fi…

Si pentru ca toate lucrurile sunt deja in schimbare, chiar daca esti departe de tara, prietene, uite si o mostra de reclama, care ruleaza deja pe posturile noastre TV, cu atingere spre alte dimensiuni, desi originalul a fost creat cu ceva ani in urma:

Pentru limba engleza, usor modificat ca forma dar fondul e acelasi:

Dar e vizibil ca si pana limbajul reclamelor atinge (chiar daca e manipulabil si cu scop precis) din ce in ce mai des natura umana, abordarea naturala, intoarcerea la origini, la ceea ce este cel mai greu si demodat de urmat: simplitatea… Urmeaza acum sa ni se pregateasca mesaje emotionale cu adresabilitate la copii, prin care parintii vor fi nevoiti sa creasca consumul la produsele targetate de catre acei “moguli corporatisti”…

In ceea ce ma priveste, ca un muzicios declarat, continui sa-mi extrag “cunoasterea” din aromele acordurilor muzicale, din diverse stiluri, mai mult sau mai putin trendoase, mai mult sau mai putin promovate…

Ca tot am amintit de lungul meu Editorial (peste 30 de pagini) din august, mai degraba introspectiv decat explicit, dar in care punctam nostalgia dupa caseta audio, banda de magnetofon si postasul care imi aducea plicurile cu muzica asteptata… In viitorul apropiat si CD-DVD-ul va deveni istorie… Ei bine, am fost la Berlin, la cel mai mare targ din Europa (IFA) pe faze audio/video si nu numai. Acolo, am intrat si in spatele unor standuri oficiale de prezentare pentru a afla cateva din secretele unuia dintre cei mai mari producatori de electronice din lume… si cu siguranta ca si restul de producatori, ca doar e o intreaga competitie bazata pe inovatie, pe cel care scoate primul pe piata, ia spuma si implicit banii… apoi, vin altii mai mici care cumpara licenta si apoi fabrica in serie, pentru toata lumea. Am stat jumatate de ora in compania unui marketier genial (oarecum hippiot dupa vorba, dupa port), care m-a translatat in viitor, nu chiar cu un deceniu, dupa cum spunea el, insa intr-o alta lume fata de perceptiile si asteptarile mele. De fapt, nici asteptari n-am avut, caci nu stiam ce voi vedea si nici nu ma laud a fi un rozator in ale noutatilor gadgetate… cred ca mai degraba ma situez la polul opus… si am dat de inteles acolo sa nu insiste prea mult cu detalii tehnice ca ma pierd usor prin desisul acestora. Dar, dupa ce am vazut ca se poate vedea bine 3D si fara ochelari speciali (mult mai bine decat titratul TOSHIBA, care a aparut deja oficial insa se poate vedea clar si fara sa te doara capul doar daca stai intr-o anumita pozitie fixa), acest tip hippiot m-a cucerit total… poate ca nu era hippiot dar mie mi-a placut sa cred asta, mai ales ca mai multi colegi faceau caterinca despre costumul lui evazat, adica facut la comanda pe o multime de bani… dar ii statea al naibii de bine. De ce spun ca m-a cucerit? Ca a inceput sa povesteasca, sa vorbeasca despre el si familia lui (mi-am si spus: uite inca o exprimare corporatista cu mesaj emotional care sa trezeasca stimulii adormiti ai consumatorului neformatat inca…). Si ca el e din Germania dar sta la Hong Kong de ani buni iar ca fetita lui de 10 ani nu a fost niciodata sa-si cumpere dintr-un magazin specializat vreun CD sau DVD cu desene animate sau jocuri.. ca poate intr-o zi o va face, ca ii tot auzea pe parinti spunand cum faceau ei in adolescenta si ca i se pare vintage, cu farmec, asa… de parca ma uit eu la un gramofon si ma gandesc cum ar fi sa aud o secventa muzicala acolo, cand oricum o pot asculta pe CD, sau ca MP3… sau pe un vinyl dar la un alt aparat, mult mai modern…

Si, ma rog, alte povesti, alte invaluiri, m-a plimbat continuu intre I-phone si Android, intre full wireless si docking, incat mi-am dat seama ca sunt un autentic anacronic si probabil demodat… dar nici nu pot sa fiu in priza, zi de zi, la toate evolutiile tehnicii si sa tin pasul cu ele… ca nu mai am dispozitia… il voi lasa pe fiu-miu sa o faca si gata, m-am scos… sau asa sper… Sau poate ca Lus, cel ce pune vizual ingenios gandurile mele din Kogaionon/DonisArt/DBE/KRUNA ar putea fi mult mai interesat si receptiv la asa ceva… Asadar, cica nu peste mult timp, nu va mai fi nevoie in casa de nici un fir/cablu, energia solara va domina totul, telecomenzile se vor transforma in cel mult o tableta pentru tot ce ai electronic in camera, ca mai facile vor fi comanda si apelarea vocala iar muzica sau filmele pe care le vei dori vor fi disponibile foarte lesne, nici macar nemaifiind nevoie de a le stoca undeva, deoarece acestea se vor gasi online peste tot… si am vazut si smart tv, unde doar dintr-un click stai lejer pe Youtube sau facebook… mda, ce sa spun… e bine ca evolueaza totul in asa hal insa, pentru mine, care-s cu ale mele undergroundiste muzici si concepte, ma indoiesc sa apara atat de curand toate astea si pentru enclava muzicala minuscula din care facem parte… dar, niciodata sa nu spui niciodata…

Daca tot scriu despre tot si nimic, hai sa ma autobag in seama cu sportivul Mutu. Ca e vedeta, ca face gafe, ca se sparge in figuri, treaba lui, e pe banii lui, pe libertatea lui, pe limba lui traieste sau moare… ca ar trebui sa fie un model pentru tinerele generatii si ar trebui sa se comporte ca atare, mi se pare distractiv si eronat in acelasi timp… de cand ne alegem modele din fotbal? Sau cine spune ca cei care fug toata adolescenta dupa o chestie rotunda si mai fac si bani buni trebuie sa fie repere pentru tineret? Demagogie perisata…

Ca trebuia sa joace el un amical cu Argentina dar nu s-a mai intamplat poate fi chiar o dezamagire pentru fotbalistul Mutu, dar lucrul asta nu conteaza. Lasa ca il trimitem sa joace un amical, si asta gasit cu chiu-cu-vai cu Luxemburg, unde el trebuie sa fie model pentru restul de jucatori din lot, aproape complet necunoscuti. E ca si cum te duci sa vezi filmul tau preferat dar in sala ruleaza o alta pelicula si tu, in prostia ta, o iei pe aratura… E clar ca a gresit impardonabil (pentru a cata oara) ducandu-se la spritz in preseara meciului amical, dar oare era timpul sa ne lepadam de el chiar inainte de meciul oficial cu Franta? Si cand ne-am furat-o dupa ce ne-a ignorat pe fata Argentina? Tocmai cand modelul de baiat cuminte si ascultator Chivu a decis ca Nationala nu mai e de actualitate pentru el, fara sa intrebe daca si Nationala e de acord? Cum naiba sa fii fotbalist profesionist si sa dai cu flit la principalul reper care ar trebui sa fie Biblie pentru orice sportiv? Indiferent de motiv, atat timp cat mai poti sa-ti servesti tara (mamaa, ce comunist suna), ar trebui sa o faci! Iar vedeta Radoi si-a dat si el ochii pe spate de cand dolareii stau bine pe langa el in tarile calde… Si mai vedem pe la emisiuni cat de frumos ar fi sa ii rugam (tot noi, fanii) sa se razgandeasca… Nu vreau sa ii iau apararea lui Mutu, nici sa-i critic pe ceilalti, dar nici de a judeca prin comparatie (desi poate asa ar putea parea), dar Piturca a dovedit prin asta ca n-are stofa de mare antrenor, nici de mare caracter… Trebuia sa il tina din scurt pe Mutu (macar el a venit la lot), stiind ca are aptitudini si nesportive (aia e, asa e cu toate vedetele, nu poti sa-i uniformizezi pe toti chiar tot timpul… si la cluburile de afara este la fel, doar ca scandalurile nu ajung atat de usor pe mana presei si cei vizionari le transeaza in cerc inchis, discret). Mutu era un “rau necesar” pentru meciul cu Franta si poate ca am fi vazut luminita… Si il judeca si pedepsea dupa, altfel… nu stiu… Asa, ne lingem iar ranile in fata televizoarelor, ajungem sa punem la rang de victorie orice umil egal dar ne-aratam verticali… s-a gasit si persoana cu moralitate impecabila: Piturca… cat despre conducatorii de-o viata Nasu si Oracolul din Balcesti, atat timp cat pestele de la cap se impute, nu ai ce sa ceri de la altii… Am preferat sa nu ne facem frate cu dracu’ pana trecem puntea, cica… ca suntem romani intransigenti, mai ales cand e vorba de sport, de sportivitate, de corectitudine, de nobilul spirit de campion… Nu am avut niciodata campioni la Nationala de fotbal, ci jucatori foarte buni… cum sa gandim ca turma cand de mici suntem invatati sa respectam modele ca Pacala-mare furacios si imbarligator, Ion-la cirese (la furat, adica) si catelusul cu paru’ cret care ce face? Fura si el ce gaseste… deci, mari individualitati. Si astfel, pe masura ce crestem, realizam ca noi suntem singurii care ne furam trairea vietii, a bucuriilor, creandu-ne asteptari mai mari decat ceea ce putem duce… sau accepta… si de aici dezamagiri pe banda rulanta. Ca oricum noi, ca romani (o mare parte), suntem invatati sa nu traim in comunitate, sa nu ne respectam intre noi… suntem asa, mai salbatici (ca majoritatea esticilor in comparatie cu vesticii), mai singulari, mai greu de educat/civilizat, mai straini de reguli, chiar mai inventivi in a le incalca… ca doar na, ne “orientam”, n-om fi noi prostii Europei sa stam la semafor civilizat, sa respectam randul la magazine, sa fim mai putin zgomotosi si fara a-i deranja pe altii… Stiti cum e? Sau, ma rog, cum vad eu? Cand unii prefera sa pescuiasca in iazuri amenajate, in perioade de timp permise de lege dar si fara asteptari de prins monstri acvatici, noi tragem speranta la boom-ul ala unicat, record, la acel “peste de orice fel” dar monstru sa fie, care sa ne ofere linistea si independenta financiara pe viata… nu sa muncim zi de zi, regulat, riguros, pe bani poate mai putini dar care sa aduca un plus valoare comunitatii… Fugim intr-un mod disperat prin toata lumea, ne lasam acasa tot ceea ce ne este drag si ne sacrificam viata in speranta ca vor veni si acele zile de liniste interioara, de petrecut cu cei dragi sau cu cei pe care nu i-am mai vazut de-o viata… acasa. Unii mai au si sansa asta. Concluzia? Ca individualitati, dominam multe alte state cu ale lor individualitati, insa ca echipa sau macar ca spirit… mai putin… sau mai rar… sau mult mai rar… la Nationala de fotbal, inca niciodata… si ma intreb retoric acum: dar oare cu natia noastra cum e? Sau care natie? Ca suntem europenizati, globalizati… suntem peste tot si nicaieri… doar individualitatile rezista iar acestea sunt (inca) incapabile/dezinteresate de a suda si a da tonul unei alte viziuni, unei alte exprimari de a gandi, invata, trai… impreuna!

Revenind la fotbal, ne-am facut de ras la meciul cu Franta, atat ca joc cat si ca gazon… ca sa nu mai spun ca huiduielile de la intrarea francezilor pe teren sau de la intonarea imnului lor de stat face parte deja dintr-un scenariu de care imi este rusine si ma tot intreb cand ne vom schimba si noi… cat despre campionatul nostru amarastean, la Dinamo-Rapid, iar scandal in tribune, probabil cu alte noi suspendari… e clar ca ai nostri conducatori in ale fotbalului, ca brazii, nu stiu altceva decat sa suspende terenul… turcii ne arata ca se poate si altfel:

http://www.prosport.ro/fotbal-extern/campionate-externe/neveste-disperate-fener-a-reusit-o-permiera-mondiala-a-avut-o-asistenta-de-41-663-de-spectatori-doar-femei-si-copii-8782417

Pe de alta parte, Johnny Raducanu s-a dus dintre noi, dar muzica lui ramane vesnica printre noi… cat vom fi si noi vesnici, heh… imi amintesc ce frumos spunea artistul intr-un interviu despre vorbele maestrului Paler: “sa mori decent si discret e cel mai mare lucru”. Sa se odihneasca in pace!

Si am acum un nou Playlist, plin de albume de tot felul, din care voi puncta doar ceea ce cred ca pare relevant, dar din care voi puteti sa va alegeti ce credeti ca va intereseaza sau ca suna bine… Se vede ca nu am avut un Playlist pe septembrie, insa cel de pe octombrie sper sa recupereze.

Descopar in fiecare zi exprimari artistice interesante, captivante, unele prin muzica, altele prin texte… tare frumos este sa doresti, dar sa si poti sa lasi cotidianul doar pentru treburile lui cotidiene, cu problemele lui zilnice… si uite asa iar am patinat spre muzica si spre noi aparitii muzicale, unele interesante, altele doar de bifat… sunt totusi parca prea multe (la fel ca si concertele), consuma o gramada de resurse de tot felul si uneori nu apuci sa le dai o sansa corecta celor cu adevarat inovative… Chiar mi-ar trebui un ghid in acest sens, ceva care sa ma ajute sa aleg si sa nu culeg… caci culegand neriguros/rutinat/obosit, pot sari peste aspectele chiar importante… se prea poate, e bine insa ca exista comunitate, feeback! Si-mi amintesc aici cat de placut surprins am fost de sondajul despre trupe la DBE 4, unde am vazut foarte multe raspunsuri variate, diferite, nu doar spre trupe mari ca EVANESCENCE, SATYRICON, IMMORTAL,sau DIMMU BORGIR, de exemplu, trupe care nu au nevoie de promovarea DonisArt si care, cu siguranta, vor fi de vazut anii urmatori la noi! Cat despre recomandari de trupe ca HAGGARD, ANATHEMA, MY DYING BRIDE, AMORPHIS… toata stima pentru toti cei ce au scris astea, implicit pentru artisti, dar trupele sunt deja cunoscute la noi, de ce le-as aduce chiar eu, cand promoter profesionisti si-au facut treaba atat de bine in toti acesti ani? Doar sa mai puna de-o cantare si sub emblema DBE, mai ales daca nici nu au nimic nou de prezentat? Sau sa ma bat pentru vizibilitate, pentru a umple sali de concerte si a ma multumi ca am facut lucruri facile, logice, de succes… sau cu sens, poate? Dap, e clar ca e cu sens unic si eu ma aflu pe sens opus, adicatalea interzis… sau ma situez contra vantului… adica ma stropesc? Si ii stropesc oare si pe altii? Cine stie… Cei apropiati mie chiar nu gasesc nici un sens in aceasta organizare de evenimente a mea cu trupe necunoscute… dar eu stiu sigur ca ei tin la mine si ma sustin, in nebunia mea, sa-mi duc mai departe visul (habar n-am care e si nici nu cred ca as vrea sa stiu, ca s-ar distruge tot preludiul), sa-mi hranesc acele himere neobosite si flamande mai tot timpul… desi spre sfarsitul anului trecut imi dadeau semnale ca himerele s-au saturat… Corect pe perioada scurta, fals a la long…

Prefer si continui sa cred ca exista inca trupe de calitate care nu au mai fost la noi sau, daca au fost, nu au avut parte de o vizibilitate corelata cu mesajul fascinant al muzicii lor… acela este orizontul si pajistea unde graviteaza Kogaionon/DonisArt/DBE/KRUNA… doar acolo putem rezona, intalni, comunica, bucura…

Gata cu povestirile, cu aromele introspective, sa trecem la lucruri pragmatice, palpabile, reale… Cap de afis sta noua piesa SOLSTAFIR, care anunta un nou album al islandezilor monumental:

http://soundcloud.com/season-of-mist/solstafir-fjara

Urmeaza noul album al lui Kim Larsen, sub emblema :OF THE WAND AND THE MOON:, care suna genial! Este una dintre cele mai frumoase realizari Neofolk din toate timpurile, cu o voce superba si orchestratie spectaculoasa. Recomand albumul din toata inima!

Aici aveti o mostra:

Si cand ma gandesc ca o sa cante la Copenhaga si cu DEATH IN JUNE, ala da eveniment de pus in rama!

Ar trebui ca danezul sa se focuseze acum si pe celalalt proiect muzical, un Funeral Doom exceptional, intitulat BLACK WREATH! Albumul de debut continua sa stea in topul meu iar piesa de mai jos este una dintre cele mai frumoase pe care le-am ascultat vreodata, pe nisa asta:

Ma asteptam la ceva ciudat de la Albin Julius insa acest nou capitol muzical, sub numele DER BLUTHARSCH AND THE INFINITE CHURCH OF THE LEADING HAND, socheaza dar si incanta prin inteligenta si inovativa combinative de Post-Industrial, Dark Rock, atingeri Psychedelice si umbre Neofolk. Este cea mai de efect realizare pana acum a veteranului austriac iar daca aveti oportunitatea, mergeti sa vedeti proiecul live! Eu o voi face cu siguranta!

Nu m-am omorat niciodata dupa Melodic Death Metal insa ultimul INSOMNIUM m-a dat pe spate! Cu un intro curat Post-Rock, cei patru finlandezi lanseaza prin Century Media poate cel mai frumos album de gen din ultimii ani, putand oricand concura cu DARK TRANQUILLITY sau IN FLAMES, insa cu un sunet parca nu atat de standardizat. Nu e nimic inovativ, insa executia acestor piese m-au facut sa cred ca inca sunt normal, ca inca pot asculta si stiluri Metal clasice… Asta poate si pentru ca albumul mi-a amintit de primele 2 albume AMORPHIS si SENTENCED, pe care continui sa le consider bestiale:

ISOBEL & NOVEMBER este un cvartet suedez de care nu am auzit pana acum 3 saptamani, dar, de cand mi-a fost recomandata trupa, o ascult non-stop… Rock cu insertii Country, Americana, Post-Punk si chiar Goth, cu o voce impunatoare in genul WOVENHAND si cu ritmuri grave, apasatoare, cu trimiteri spre psychedelicul anilor 70. Muzica este extraordinara iar ultimul album realizat in urma doar cu cateva luni este remarcabil:

WOLVES IN THE THRONE ROOM au reusit sa lanseze un album spectaculos, care nu repeta mai nimic din trecut, ceea ce dovedeste o deschidere de apreciat. Mai ambiental si atmosferic ca nicicand, neuitand de componenta Black Metal, americanii vor surprinde placut pe toti cei ce sunt deschisi la nou dar s-ar putea si sa-i dezamageasca pe cei ce sustin neconditionat soundul brutal, rapid, primitiv.

Un amplu material facut de Stefan gasiti aici:

http://transylvanianhungerrr.blogspot.com/2011/09/wolves-in-throne-room.html

Despre noul material KWOON am povestit mai devreme, recomandabil deopotriva fanilo ANATHEMA, MOGWAI sau PINK FLOYD. Puteti asculta aici una dintre cele mai emotionante piese de pe acest EP:

OMIT vin din Norvegia si promit foarte, foarte mult. Vocea feminina imi aminteste de Kari Rueslatten/The 3RD AND THE MORTAL, nu neaparat ca inflexiuni, ci ca element privit tridimensional, consolidat pe o structura de chitari Doom si atmosfera pe cat de depresiva, pe atat de melancolica. Putem sa ne gandim ca sound si la veterenaii FUNERAL sau ASHEN MORTALITY, daca vrem sa cautam neaparat repere comparative. Albumul are 85 de minute, piesele sunt foarte lungi si lente, pe alocuri usor prea monotone si lipsite de varietate stilistica. Daca sunteti familiarizati cu sonoritatile SKUMRING, atunci o sa va placa caci e vorba cam de aceleasi persoane iar muzica norvegienilor promite foarte mult. O surpriza foarte placuta acest album si sunt tare curios sa vedem ce ne vor pregati in viitor acesti muzicieni. Puteti asculta OMIT aici:

http://www.omitmusic.com/

Din Bordeaux, prieteni cu YEAR OF NO LIGHT, sunt cei de la MARS RED SKY. Psychedelicul lor imbinat cu Stoner Rock este demential, albumul fiind recomandat tuturor celor ce au crescut cu BLACK SABBATH, LED ZEPPELIN sau inca admira activitatea KYUSS.

Prophecy Productions a lansat deja splitul cu ARCTIC PLATEAU si LES DISCRETS care prefateaza 2 albume foarte interesante, uitati mai jos 2 mostre:

http://www.youtube.com/watch?v=9sjhZP0J6F8&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=CXG92a7_BdM&feature=related

UNEXPECT s-a intors cu un album pe cat de progresiv pe atat de avangardist, dar si cu multe alte treceri, care incant ape alcouri dar si debusoleaza… ABSU arata ca n-a murit, ci din contra, explodeaza cu acest nou album… OLD SILVER KEY nu m-a convins decat cu vreo 2 piese, desi combinatia dintre DRUDKH si ALCEST suna al naibii de bine; probabil ca amprenta Dark a muzicii artistilor este mult prea diluata si sunetul final pare a fi prea banal, ca un exercitiu la repetitii… descopar insa si noi valente ale vocii lui Neige, care abordeaza intr-o cu totul si cu totul maniera, mult mai linistita, mai calma, mai melancolica… Label-ul Solitude Productions vine cu o realizare Funeral Doom ireprosabila, rusii de la COMATOSE VIGIL realizand un al doilea album perfect pentru fanii acestor sonoritati apasatoare, un material format din doar 3 piese, insa de 60 de minute, potrivit celor ahtiati dupa SATURNUS, de exemplu. Si THE MORNINGSIDE sau ENTH suna tot Doom de asta grav, dar nu atat de inspirat ca exemplul de mai sus… iar THE SULLEN ROUTE mi se pare chiar o gluma proasta facuta de label-ul Solitude.

Fanii Post-Rock vor gasi un deliciu in debutul grupului COLLAPSE UNDER THE EMPIRE, instrumentalul lor penduland intre CECILIA EYES, THE ALBUM LEAF, GOD IS AN ASTRONAUT… placut este ca exista si insertii soundtrack, ceea ce dezvolta o aura meditativa captivanta. Nu-mi prea plac mie insa atingerile Indie, care fac cam prea “luminos” sound-ul, adica undeva spre comercialul MOGWAI. Dar, una peste alta, interesanta auditia materialului si sper ca si realizarea celeilalte parti, “Sacrifice/Isolation” va fi cel putin la fel de antrenanta, poate chiar mai intunecata, dupa cum vad ca se si numeste albumul.

http://www.youtube.com/collapseempire

Din Suedia vine o trupa ce mixeaza deloc inovativ dar intr-un mod foarte energic Progressive-ul Rock din anii 70 cu Post-Core, agresivitatea vocii aratand ca NO HAWAII poate sa creeze multa adrenalina live. Cu siguranta ca fanii NEUROSIS, TOOL, ABANDON AND THE MARS VOLTA sau ISIS vor fi incantati de aceasta exprimare muzicala… Pe mine trimiterile astea Post-Hardcore nu ma coafeaza deloc… sau, cum mi-a spus un prieten, “inca”… Nu departe de aceste sonoritati vine si noul BRUTAL TRUTH, cu un grindcore devastator si distrugator. Nu am avut rabdare sa-l ascult pana la capat, recunosc, ca e prea mult pentru mine acum…

O alta trupa interesanta vine din America si se numeste THE DRIFT. Trupa a trebuit sa renunte la serviciile lui Jeff Jacobs, cancerul fiind cel ce a separat definitiv continuarea cu THE DRIFT. Chiar si asa, cei 3 americani realizeaza un album foarte cochet, ce apasa pa panta Experimental Rock, cu pasaje Dum/Rock/Minimal vivace, ce-mi amintesc de EXPLOSIONS IN THE SKY. Tot de peste ocean vine si JESSE SYKES, cu un album mai putin Dark dar axat pe latura experimentala, combinatia de Folk cu Psyhedelic fiind destul de captivanta, asta poate si datorita frumoasei ei voci. Pentru cine nu stie, Jesse a colaborat si cu BORIS si cu SUN O))), asa ca fanii ROADBURN stiu sau ar trebui sa stie pe unde se situeaza acest tip de muzica. Pe mine inca nu m-a cucerit aceasta exprimare pe cat mi-as fi dorit sa se intample… poate cu noul album? Vom vedea.

GHOST BRIGADE cu siguranta ca vor dudui cu acest nou album, pe mine m-a lasat rece deoarece aceasta noua replica METALLICA a renuntat la acel sunet intunecat in favoarea trendului comercial, mult mai lejer de executat. Sigur vor rupe toate topurile cu noile compozitii si bravo lor… doar ca au trecut in alt film… si ce videoclip superb a putut sa faca Fursy/LES DISCRETS:

AN AUTUMN FOR CRIPPLED CHILDREN doresc sa fie o replica la LANTLOS sau ALCEST, pe unele piese are ceva contur propriu, pe altele nu. La fel si cu FYRNASK, care se doreste a fi ceva la FAUNA, uneori suna al naibii de brutal si interesant, alteori foarte meditativ si atmosferic, cu un sunet sec pe alcouri, totusi… dar, ambele realizari merita o ascultare atenta.

REMORA mi s-a parut iarasi un proiect de retinut datorita combinatiei inteligenta de Apocalyptic Neofolk cu Post-Rock, Slowcore, Drone si Post-Punk, pentru fanii JOY DIVISION, SWANS, LOW sau BRIAN ENO.

A doua realizare a polonezului sub numele JOHAN WOLFGANG POZOJ nu m-a convins cine stie ce, mi se pare un pas pe orizontala raportat la precedentul, in ciuda aurei avangardiste care e bine folosita acolo. In schimb, tot de la CODE666, tot un proiect solo, STIELAS STORHETT suna extraordinar! Mi-am amintit de vremurile RAKOTH dar nu numai! Acest talentat rus ne prezinta un al doilea album remarcabil (pe primul nu l-am ascultat, a fost scos in urma cu vreo 5 ani), un Arctic Black Metal de toata frumusetea, care, desi se simte din prima ca are un sunet artificial (fiind proiect solo), este o mostra inteligenta de muzica originala de pus la colectie:

Alt proiect solo care mi-a ramas pe retina se numeste MIDNIGHT ODYSSEY. Combinatia de Black si Doom Metal, pe un fundal Ambient dar si melancolic (urme vizibile de ARCANA) face ca si acest album sa dovedeasca ca inca se pot realiza lucrari inteligente, inovatoare si pline de farmec in nisa asta Black Doom revolutionara. Pentru fani BURZUM, THERGOTHON, ARMAGEDDA sau ULVER (primele albume).

WHITE DARKNESS este un proiect tare, tare ciudat al unuia din membrii THE KILIMANJARO DARKJAZZ ENSEMBLE. Ca e Noise, Ambient, Doom Metal… habar n-am… stiu insa ca e al naibii de intunecat, de sinistru, de atipic… Incantatii, voci si rostiri parca din iad, keyboard ametitor, ritmuri de tobe saltimbance, distorsionari de chitari amenintatoare… mamaa, ce univers horror! E clar ca proiectul va place mult celor ce s-au obisnuit deja cu muzica Where Purgatory Ends, creata de Costin Chioreanu impreuna cu Rune (AVA INFERI). Ah, si ca mi-am amintit de Costin, el tocmai a realizat un nou album cu MEDIOCRACY, a facut o lansare spectaculoasa live si acum e intr-un turneu european, sper sa-i iasa ce-si doreste cu acest grup care, desi l-am vazut si live, nu m-a convins… dar e o problema de gusturi si poate de prea mult Core in sound? Sau poate vocea aia extrema nu-mi permite sa vad mai departe? Nu-i bai, imi place oricum determinarea lui in tot ceea ce face si doar asta conteaza…

Din Geneva am descoperit de curand o trupa care a tot avut schimbari de componenta, IMPURE WILHELMINA, insa dimensiunea Rock impregnata cu atingeri Post Hardcore continua sa fie dominanta, ultimul album, desi realizat in urma cu 3 ani, putand fi oricand o optiune de evadare si de descarcare psihica… Am incrcat sa inteleg cate ceva din AUN, un duo canadian care se bazeaza pe un sunet eclectic, dar recunosc ca este inca inabordabil pentru mine… desi, are o ampresa Indie-Noise-Rock cu ceva urme dark Gothic care imi aminteste de POPOL VUH, SONIC YOUTH, MY BLOODY VALENTINE sau COCTEAU TWINS… Din Polonia vin doua proiecte care merita mai multa atentie, despre primul LIYR am mai scris anul trecut, insa acum, noul material are o amprenta Martial mult mai bine exprimata si armonios inchegata, recomandat fanilor TRIARII, ARDITI sau PUISSANCE. Nu departe de LIYR gasim si COLD FUSION, aici sunetul pare a fi mai artistic, mai orchestral, mai amplu… dar la fel de bine asezat si structurat. Aceste 2 trupe sunt chiar o surpriza placuta pentru mine in aceasta luna!

La capitolul Black Metal executat foarte bine dar nimic nou pe frontul de vest, putem mentiona recentele aparitii ARCKANUM, THULCANDRA, NACHTBLUT, 1349 si THRONE OF KATARSIS.

Vocalistul si chitaristul trupei AGALLOCH s-a apucat si de un proiect solo, care sa dezvolte o alta directie decat cea din grupul Metal, o exprimare experimentala care ar trebui urmarita pe viitor:

http://anthemrecords.bandcamp.com/album/john-haughm-46-17-3630-124-4-2013?autoplay=true

Ce ne pregateste viitorul apropiat? Noi albume ale unor trupe care ma intereseaza cu adevarat: ARCANA (au terminat noul album)… Duncan Patterson (ANATHEMA/ANTIMATTER, ION) vine cu un nou proiect inovativ, intitulat ALTERNATIVE 4, un amestec ciudat de Rock, Alternative, Metal, Ambient, Electronic, foarte introspectiv si emotionant… am fost ravasit de ultima piesa de pe album dar si de maniera prin care Duncan reuseste sa puna pe portativ o noua exprimare muzicala unica… va recomand sa cautati albumul care va aparea curand la unul dintre preferatele mele case de discuri, Avantgarde Music (http://listn.to/alternative4)… ROME ne va prezenta pe 11.11.2011 o frumoasa trilogie, in 3 CD-uri si cu un booklet spectaculos, 150 de minute de atmosfera JeRome Reuter, care penduleaza intre Martial & accentele Dark Industrial de demult si melodramaticele piese lente, emotionale si pline de romatism epic! O capodopera care ma astept sa nu fie asimilita din prima de ascultator, deoarece Jerome face tot timpul miscari noi muzicale, pe care fanul trebuie sa aiba nevoie de ceva timp in a le asimila corect… acesta parca vrand sa auda in continuare ceea ce stia deja despre universul ROME si nu noul mesaj muzical/poetic ROME. Artistul a reusit tot timpul sa confuzeze ascultatorul cu albumele lui, insa evitarea autosuficientei duce continuu la transformari multiple. Cel mai asteptat material pe nisa asta pentru mine din 2011, cu siguranta! ATOMTRAKT cu ceva Martial Bombastic ce mixeaza splendid franturi din TRIARII, ARDITI, DER BLAUE REITER, SUMMONING si ICE AGES, acest nou album fiind unul din preferatele mele din acest an, poate ca voi reveni si cu o recenzie amanuntita, caci si vioara Nuriei din NARSILION dezvolta o aura depresivo-melancolica incredibila (http://www.youtube.com/watch?v=fmJ1jz7EGkI)…

JOB KARMA in colaborare cu SIEBEN (http://soundcloud.com/job-karma/7jk-sieben-vs-job-karma-krau)… LANTLOS (Herbst si cu Neige/ALCEST la voce… http://www.youtube.com/watch?v=pEtU6QeNy_k)… DAWN & DUSK ENTWINED, BLUT AUS NORD cu al doilea capitol din trilogia 777 (http://www.youtube.com/watch?v=NI-Pc5fu5m8&feature=player_embedded),

ROSE ROVINE E AMANTI (mamaaa ce bine suna noile piese), TENHI cu mult asteptatul album, TRIARII, DARKSPACE, ECHOES OF YUL, SYVEN,… si sa vedem ce se va mai anunta…

Si una dintre cele mai interesante stiri este despre HEXVESSEL… care tocmai a fost anuntata ca va participa la ROADBURN alaturi de DARK BUDDHA RISING

http://www.roadburn.com/2011/09/hexvessel-quality-live-footage-from-dark-bombastic-evening-3-availabe-on-youtube/

… ei bine, trupa lui Mat/Kvohst ne va prezenta curand un alt video, realizat impreuna cu talentatul canadian Justin Oakey. Priviti o mostra din lucrarile lui aici:

http://vimeo.com/20713633

Este evident ca lumea se schimba, constiinta se transforma, nu avem cum sa nu simtim acest lucru, decat doar daca refuzam sa ne ascultam pe noi… gandirea se schimba, comportamentul ia o alta forma, incepem sa ne punem intrebari, sa fim mai atenti si la altfel de repere (neconventionale si ignorate pana mai ieri), exprimarea artistica capata noi dimensiuni (cu atingeri si trimiteri spre miscarile pacifiste de acum 40-50 de ani, dar intr-o forma noua), cautam si vrem sa fim mai aproape de normalitate (pe care am pierdut-o in fuga/dependenta noastra de modernism), incercam sa ne desprindem de practicile cotidiene mai mult sau mai putin cu amprenta corporatista, cautam mult mai mult atat in interiorul nostru cat si in izvoare informationale multiple, realizam ca este la fel de important sa ne si punem intrebari, nu doar sa gasim obligatoriu raspunsuri plauzibile, incepem sa pretuim si sa iubim natura mai mult ca niciodata, suntem bucurosi sa (re)descoperim prietenia neconditionata, acele suflete frumoase in jurul carora ne place sa fim prezenti, aflam ca se intampla lucruri care incep sa prinda forma si contur (fara a fi dezamagiti ca inca nu am gasit si sensul precis), ca totul e ciclic dar ireversibil… E ca linistea dinaintea unei furtuni, un fel de “noncombat” de care se minuneaza/infioara cei mai setati/indoctrinati de targete si rezultate clare, ferme, imediate… cum am spus si la inceputul acestui Editorial… e dorinta de cunoastere, de introspectie, de redescoperire… care va revela, in cele din urma, spre o “reconciliere”, spre o liniste interioara de care avem nevoie cu totii… de aceasta rezonanta am am fost invaluit din plin la DBE 3 si faptul ca am simtit nevoia sa o astern iarasi pe hartie acum dovedeste ca Aroma Frumoasa a celor doua zile imi este inca proaspata in memorie… chiar daca oboseala a fost crunta…

Si chiar acum, cand am terminat de scris aceste lucruri, citesc si interviul cu o persoana dedicata cauzei fotografice, pe care am zarit-o mai pe la toate evenimentele la care am fost sau am inteles cum a fost la alte evenimente, din exprimarea lui vizuala de remarcat, Miluta… si ma bucur ca se simte ca acasa la evenimentele DonisArt:

http://metropotam.ro/La-zi/Fotograf-de-concerte-Miluta-Flueras-Metalhead-art0425711061/

In incheiere, schimb iarasi macazul. M-am uitat zilele trecute la un documentar, facut pe vremurile celelalte, despre insula Ada Kaleh si ultima primavara acolo:

http://www.youtube.com/watch?v=mmqEHsd-eT8

Foarte frumos povestit, filmat… dar trist… nu stiu ce sa spun, uneori, in dorinta de a stapani sau macar controla natura, distrugem totul in jurul nostru, pentru cauze mai mult sau mai putin nobile, mai mult sau mai putin firesti!

Pe alt plan, citeam ca obiectele de patrimoniu de la Rosia Montana, acele galerii romane de peste 2000 de ani, vor fi mutate si conservate, poate chiar si putand a fi vizitate, dar in locuri amenajate. Poate ca interesele financiare din spatele acestor munti cu aur depasesc perceptia mea senzitiva… poate ca nu am eu toate datele… desi am tot citit si citit lucruri din toate partile… pana si reclama aia de la toate posturile TV imi da de inteles ca deja muntii trebuie sa inceapa sa fie exploatati pentru a acoperi costul publicitar care se prelungeste mai mult decat au estimat unii “iluminati” de la butoane… insa… nu simtiti deja-vu-ul povestii Ada Kaleh, acum intr-o forma montana? Inundam, transformam, modificam, distrugem… ca sa controlam… ce naiba sa controlam? Natura? Cu ce, cu bani? Cum, prin stiinta? Daca tot a evoluat rasa umana spre ceea ce suntem astazi, Homo Sapiens Sapiens, raportarea acestei evolutii la ce trebuie facuta? La repere artificiale/virtuale care sfideaza legile naturii? Pare ca am ajuns in gandire mai primitivi decat stramosii stramosilor nostri, amagindu-ne ca putem muta muntii, schimba cursuri de apa, muta paduri… ca suntem ecologisti, verzi, fara a perturba natura, fara ulterioare consecinte dramatice… o utopie, o prostie, o manipulare, in care nici sa stai stramb si sa gandesti sucit nu-ti contureaza o forma logica de respect fata de mediul inconjurator… desi s-a dublat populatia in doar 80 de ani (suntem cca 7 miliarde de suflete), resursele sunt in scadere, chiar mult diminuate fata de acum 50 de ani per capita. Ce facem pentru asta? Cautam alte resurse pentru a supravietui? Fals, ii sustinem (constient sau manipulat) pe altii sa aiba mult mai mult decat au nevoie intr-o viata normala, intram in jocul gadgeturilor moderniste de toate tipurile si pentru toate portofelele si uitam ca exista miliarde de suflete pe acest pamant care inca dorm prin copaci, sub cerul liber, care mor de foame, care sunt condamnati la a nu avea viata. Cum ne tratam noi? Aici putem insa gandi in mod simplist: prin ignoranta…

Si doua puncte de vedere mai jos, alegeti singuri varianta care vi se pare mai apropiata de perceptia/convingerea voastra:

http://www.cotidianul.ro/basescu-proiectul-rosia-montana-ecologizeaza-zona-cianurile-vor-fi-mai-putine-decat-intr-o-cafea-158120/

http://www.kamikazeonline.ro/2011/09/eugen-david-eu-nu-plec-din-rosia-montana-decit-impuscat-mortal/

Doru

PS. Prietenul meu Andrei mi-a luminat dimineata cu un proverb japonez sugestiv:

“Dupa ploaie, pamantul se intareste. Acest lucru inseamna ca problemele formeaza caracterul. Dupa o furtuna, lucrurile vor sta pe un teren mult mai solid decat au facut-o inainte”… Asadar, ca e in fotbal, in muzica, in organizarea de evenimente, in politica… in viata de zi cu zi, in interiorul fiecaruia din noi… Schimbarea se petrece peste tot… doar ca unii inca se mai incapataneaza sa stea in ploaie, obsedati de un fetisism de neinteles… Dar, cum am mai spus, transformarea e ireversibila…

26 septembrie, 2011