Despre Normalitate (Decembrie 2011)

Salutari pe ultima suta de metri… din 2011!

Tocmai am aflat ca pot sa-mi platesc Craciunul in rate fara dobanda… dar daca intarzii rata, penalizarile ma ucid… asta da incurajare de crestere a consumului… adica cei ce se ocupa de camatarie intr-un mod oficial arata ca au fata umana, ca se gandesc la sarmanii consumisti… iar conceptul Black Friday implementat si la noi acum a facut deja prapad de om si vanzari spectaculoase… de unde naiba atatia bani? Sa mai spuna cineva ca romanii sunt saraci… oricum avem cel mai mare procent de proprietari din UE, deci, face sens… asa ar suna o traducere simpla din engleza a unei expresii uzitate… urmatorul pas este sa discutam si de Cyber Monday… chiar ca ne-am dus cu capul… respiram doar arome si strategii de marketing… am pierdut notiunea de real sau de normal… de ex, cine a spus ca bem apa minerala? Gresit! Bem un anumit brand din categoria numita apa minerala (cel mai pur si mai bun), ca tusim sau ne sta in gat daca incercam altceva… totul este indus, manipulat, umflat cu pompa, prezentat si directionat spre a fi privit prin lentile/ochelari de cal, ca e tridimensional acum si in curand nu vom mai avea nevoie nici de ochelari, daca vrem sa tinem pasul cu trendul si cu viitorul… si putem cascada la nesfarsit topicul de branding, de la haine, mancare, masini, electrocasnice si pana la muzica, trupe… calitatea este pe planul doi, driverul de marketing si de PR conteaza cel mai mult in ziua de azi, prezentarile pompoase, inovative, abundente in oferte speciale ademenesc consumatorii si astfel fugim, fugim, fugim… dupa chestii pe care trebuie sa le prindem, ca ne raportam la sintagma „mai bine e sa incerci si sa nu-ti placa decat sa-ti para rau ca n-ai incercat”… dupa care vin iluminatii care ne induc ca e mai bine sa privim pozitiv, ca tot raul e spre bine si sa fim mai putin incordati si tensionati (asta chiar e o cale inteligenta de evadare, dar cine sa aiba timp de ea)… si continuam sa fugim, fugim, fugim… fara sa ne uitam ca suntem, de fapt, pe o banda rulanta, butonata de chipuri nevazute… ajungem sa fugim dupa etichete si ambalaje care mai de care mai incitante, dar nu realizam ca uneori platim mai mult ambalajul decat continutul… ca vrac-ul nu mai este igienic, la moda si nici de calitate… cu cat marimea/gramajului obiectului vandut e mai mica, cu atat platim mai mult pentru ambalaj (procentual)…si avem artisti care ne creeaza iluzia satisfactiei personale, implinirii si desavarsirii unice, prin comparatie, insa prezentand-o ca pe lucrare unica, aplicata pe cerinta clientului… adica a ta… poate ca e fals, poate ca nu, fiecare cu propria-i rezonanta… povestea cu brandingul si cu manipularea de marketing se poate rezuma, intr-un mod neaos, cam asa:

– Vezi muntele asta?
– Care munte?
– Asta din fata ta.
– Pai nu e un munte, e un deal.
– Gresesti, e un munte, uite, avem si specialisti/tehnocrati care iti pot confirma acest lucru.
– Nu stiu ce vad ei, dar pentru mine tot un deal ramane… pe acolo am copilarit si bunicul imi spunea chiar ca dealul are si un nume ciudat…
– Mai omule bun, tu refuzi sa vezi ceea ce vede toata lumea… normalitatea… evidentul. Iar bunicul tau oricum nu mai este, erai prea mic atunci… Trezeste-te la realitate!
– Sa mor de nu vad ca e un deal!
– Stii vorba aia din popor, nu? Cand 3 iti spun ca esti beat, te duci si te culci!
– Ma rog, eu tot de la bunicul stiu ca, in exemplul dat, nu e singurul raspuns corect…asa ca ma apuc chiar de baut, dar de culcat tot nu ma culc

Din exemplul dat deriva si un alt subiect, nu neaparat complementar dar existent. Darzenia, fermitatea si verticalitatea asta a popoarelor care inca mai cred in propria istorie si repere vechi, simple, a fost tradusa de butonari ca pe o prostie si o incapatanare fara sens, nealtoita, rebela, primitiva… Atat timp cat ne raportam la sisteme diferite de valori, cand uitam de simplitate si ne complicam mai mult decat avem nevoie pentru a ne incadra in standarde impuse, vom avea tot timpul impresia ca ceva nu e corect… sau ca ceva ne scapa… si continuam sa fugim sa aflam ce… Si prin fuga asta a noastra modernista, cuantificam totul prin bani, prin vanzare/cumparare, ne impunem sa acceptam ca nu exista nepretuit, necuantificat, neevaluat… transformam nevoia in specula si ne modulam verticalitatea spre negustorie. Tare de not normalitatea asta „noua”… esti in sistem, castigi (mai mult sau mai putin, dar nu pierzi… iar daca pierzi ceva, vin butonatii sa-ti explice ca putea fi si mai rau)… nu faci parte din sistem, te izolezi… dar ce, te lasa butonatii sa traiesti singur? In nici un caz, ei sunt expansivi, se scarpina de tine pana le spui da… ca asta e reteta succesului…a succesului lor! Eu as traduce-o ca pe o prostitutie intelectuala, fara de care nu poti sa supravietuiesti, din pacate… de care e greu sa te lepezi integral… chiar trebuie sa intelegi unde sa te opresti, care e limita compromisului pe care trebuie sa-l faci fata de tine pentru a ramane vertical… „Infometarea spirituala” este cea mai tortionara metoda de a te pierde in desisul labirintat al prezentului iar regasirea de sine nu se poate implini decat daca admitem ca putem si sa nu fugim… sa petrecem mai mult cu noi, sa ne dam mai mult timp noua, in tihna, in liniste, nu neaparat analitic… Hai ca am deviat deja tare, dar e un preambul la ceea ce voi scrie imediat…

Vad la televizor ca trebuie sa inteleg noul concept de „Romanie normala”… ce naiba o insemna si asta? Adica sa cumpar o masina importata de reprezentanta lui Tiriac? Atunci voi fi normal? In Republica Moldova, daca intrebi pe cineva „Cum esti?”, el iti va raspunde: „Normal”… mda, cica hai sa devenim normali, ca acum suntem suciti… numai noi… in rest, ceilalti sunt setati pe clustere corecte… Probabil ca normala este si prima reactie a purtatorului de cuvant al Patriarhiei care a luat pozitie la aflarea ca o maica stareta a nascut: „Cu siguranta ca va fi exclusa din monahie si va deveni o femeie de rand, care isi va putea creste copiii!” Adica si maica starita va deveni normala, de rand… ca pana acum era mai presus de omenire… iar daca a dat nastere unor suflete, a retrogradat, a intrat in rand cu lumea, cu normalitatea… A doua zi a venit un nou comunicat, mult mai intelept si echilibrat, care balanseaza pacatul trupesc cu bucuria venirii pe lume a unor suflete … Credinta asta si interpretarea ei de catre magi falsi!

In politica de la noi care mai de care se scuipa mai tare, Geoana continua sa-si spuna noaptea, in oglinda: „Mihaela, am invins”, ca oricum nimeni nu mai are treaba cu el… Ponta dovedeste ca nu e decat un protocol/marioneta acceptat de cel (Iliescu) ce ne-a distrus tineretile si aspiratiile spre o viata democrata, oferindu-ne un limbaj de lemn, criptocomunist… Nastase inca se joaca la butoanele manipularii si continua sa numere ouale membrilor partidului… Strategia lui Antonescu, Orban si restul camarilei este de a-si face vizibilitate folosind cuvantul non-Basescu… Patriciu e ocupat sa inchida pe cat de repede a deschis reteaua lui de bacanii prin care declarase ca va promova produsele romanesti si ca va oferi multe locuri de munca… marinarul Presedinte continua sa vorbeasca mult si sa nu spuna nimic in afara acelor demagogii nationaliste… Boc continua sa vorbeasca in punga si sa se considere salvatorul natiei in aceste momente grele… restul din partid fura pe rupte insa doar pe unii ii prind… iar maghiarii, ca orice partid care nu e partid dar e in Parlament, isi vad de propriul interes, mai putin cel national… mai sunt si aia care au plecat pe un drum si apoi s-au sucit proxim, care oricum nu au nimic de spus dar pot sa joace pentru a face aliante strategice… pe cine voi vota la anul? Pai toti sunt la fel… mda… asta da normalitate…

Vin imediat si cu topicul de normalitate media…

Nu pot insa sa nu va recomand acest frumos film documentar care ne reaminteste ca mandria de a trai in Romania nu are de ce sa fie exagerata… ca e facut de straini nu mai este nici o surpriza:

http://www.youtube.com/watch?v=OmoZ0d4vwdo&feature=share

Si pentru ca azi este ziua onomastica ce graviteaza in jurul numelor Andrei si Andreea, „La Multi Ani” tuturor celor andrecizati si cititi mai jos un articol scris de Mihnea Badea pentru un simpozion, in care dezvolta ritualuri agrare vechi din perioada toamna-iarna:

http://www.kogaionon.com/ro/articole-kogaionon/ritualuri-agrare-in-folclorul-obiceiurilor-de-toamna-si-iarna

In rest, ce ne mai ofera cotidianul pe langa stres si criza feliata? Un euro care se duce in cap uitandu-se cu jind la cowboy-ul dolar care continua sa fie universal pe toate continentele… un posibil razboi cu implicatii majore in Orientul Mijlociu unde deja isi arata muschii americanii, chinezii si rusii… Un neamt e tare suparat ca a circulat Papa fara centura si l-a dat in judecata… grecii sunt in faliment dar parca ar mai avea ceva sanse daca respecta anumiti pasi… cel putin asta ne spun nemtii, cei care au beneficiat din plin de aceasta criza… nici francezii nu vorbesc alta limba decat cea germana, in materie de politici economice… italienii au scapat de Berlusconi si de-acum se asteapta sa fie miere de albine pe toate drumurile, Spania a votat schimbarea (oricare ar fi aceasta)… Tatuca Putin se indreapta sigur spre un nou format de dictatura a Sovietelor imbalsamat de mesaje retrograde nationaliste… Norvegia a decis ca acel criminal de suflete nevinovate este nebun si trebuie tratat ca atare… doar anomalii firesti pentru indoctrinati senili in vremuri neintelese dar simulate in trairi… sau normalitati, poate?

Ar trebui sa vorbesc despre multe in acest ultim Editorial, sa fac sinteze si retrospective la ceea ce a fost in acest an, de bla-bla-uri si de altele… Cine stie ce voi scrie pana la urma… stiu doar ca vroiam de cateva zile sa punctez despre „Europa Libera” a mileniului trei, adica internetul, singura sursa din Romania de astazi unde poti afla si altceva in afara manipularii media colosale… si, voi face un zoom specific pe Facebook, adica norocul meu ca am cont acolo si am putut citi si vedea evenimente, proteste, exprimari care nu au aparut in presa noastra libera despre subiecte sensibile!

In ultimele saptamani s-au intamplat pe la noi miscari sau exprimari interesante a fi urmarite (ca un roman simplu ce doreste sa se informeze, sa voteze, „sa fie responsabil”, dupa cum imi spunea tata acum o gramada de ani iar eu ii dadeam cu flit ca vine cu abureli de-astea ieftine si demodate). Mda, probabil asa spune si fiul meu despre mine, sau asa o va face cand va creste… cine stie… desi, in nostalgia mea, inca mai cred ca cei 7 ani de acasa isi pun amprenta pe viitorul fiecarei persoane rationale si constiente… Ce naiba mai inseamna azi sa fii constient? Sa raman totusi la stadiul de retorica, ca altfel iar ma apuc sa scriu zeci de pagini…

In discutie este acum subiectul Rosia Montana… iar la televizor, pe orice post am dat, nu am gasit decat acele reclame customizate, reale ca exprimare insa patetice si manipulative ca mesaj, care sa starneasca emotii si probabil frustrari, eventual sa „se erijeze” lideri de opinie mulati pe interese, constient sau nu.

Este trist dar si dezamagitor sa nu gasesc nici o stire (ziare, TV, radio) despre faptul ca o mana de oameni au ocupat abuziv cladirea vechiului hotel Continental din centrul orasului Cluj Napoca ca protest impotriva cianurilor… dar sa vad ca un preot a fost acuzat de viol… sa nu aflu ca un grup de oameni au protestat in tacere in cateva orase din tara, timp de cateva minute, intinsi pe pamant, cu o lumanare in maini, simbolizand rezultatul cianurii ce ar urma sa fie folosita in exploatare… dar sa vad ca nu stiu ce accident de masina minor s-a intamplat pe o strada necunoscuta… sau ca au fost proteste la Televiziune unde persoane au manifestat in liniste, simbolic, cu plasture pe gura si unde se vedea clar ca reprezentanti ai presei fotografiaza si filmeaza ceea ce se intampla… dar care nu au aparut niciodata pe stiri… in schimb, can-can-uri ieftine si manelisme pe toate posturile media, atat ca stiri cat si ca mesaj promovat si dezvoltat.

Nu e strigator la cer ca nu ne pasa? Nu e rusinos oare sa nu ne sesizam, sa nu realizam ca prin ignoranta noastra „asumata/scuzabila” si „impacata” cu grijile cotidiene devenim responsabili involuntari la ceea ce se intampla in fiecare zi? Ca, desi au trecut peste 20 de ani de la acea Mare Aglomeratie din decembrie ’89, sau, cateva luni mai tarziu, de la evenimentele din Piata Universitatii, ne-am intors la cenzura, de data aceasta una platita indirect din banii nostri? Ca acele persoane care cred intr-o anumita cauza si care militeaza in mod pasnic pentru crezul lor nu sunt platite de „straini”, ca nu sunt „elemente destabilizatoare”… si ca ar fi nevoie de… heh… chiar de mineri care sa curete capitala de acesti „drogati”. Au fost si ceva conflicte intre fortele de ordine si acesti militanti dar cine sa mai stie care e realitatea. Noroc ca nu s-a ajuns pana aici… desi masa de mineri nici nu mai avem de ceva ani buni… ca eram inca prea independenti cu exploatarile noastre miniere fata de inregimentarile standardizate la care trebuia sa ne raliem…

Nu vorbesc aici de cine are dreptate in aceasta lupta pro si contra Gold Corporation, caci nu am nici acum toate datele iar militantismul asta emotiv starneste zambete si admiratii dar nu solutii practice… dar ma intereseaza sa aflu pareri… si de ce nu putem afla si puncte de vedere diferite? De cand presedintele tarii ne spune ce e bine si ce nu e bine intr-un proiect unde statul nu este actionar majoritar sau nu e ceva de importanta nationala? De ce ar trebui sa stramutam persoane care nu vor sa plece din casele lor, chiar daca le oferim posibilitatea de a renunta la modul lor traditional de viata ca sa-si traiasca batranetile in cartiere rezidentiale, intr-un mod civilizat? Civilizat pentru cine? Pentru cei care, de peste 10 ani, se cearta intre ei pentru o copeica in plus din vanzarea de terenuri si case care oricum vor fi distruse sau inundate in cianura? De ce sa profitam de saracia si disperarea unor suflete neajutorate, uitate si abandonate de sistemul nostru cariat de tranzitie, indiferenta si ipocrizie crasa, ca apoi sa facem reclame TV triste despre realitati crude, cunoscute de toata lumea, care exista peste tot… doar ca la Rosia Montana este aur… si argint.. si probabil si wolfram… si uraniu… si alte si alte… nu-i bai, am aratat deja ca stim sa ne vindem nu numai ceea ce avem astazi… ci si resursele viitoare, de sub pamant… si ce s-a intamplat? Au saracit si mai mult saracii din tarile bogate si s-au imbogatit si mai tare bogatii din tarile sarace… sau, ma rog, din zonele sarace, ca termenul de tara este deja desuet pentru o mare familie ca Uniunea Europeana, unde nimeni nu intelege ce se intampla insa mai toata lumea simte ca ceva nu e sanatos, ca libertatea declarata este doar o aroma palida fata de perceptiile si convingerile rebele a fiecarei persoane ce doreste sa se priveasca sincer in propria-i oglinda…

In fine, dureros este ca nu avem dezbateri publice despre acest proiect important de exploatare, ca nu se fac SWOT-uri corecte si nu se prezinta avantajele/dezavantajele, oricare ar fi ele… Doar asa am putea afla cum ar trebui sa gandim, sa sustinem si sa intelegem corect, chiar intr-un mod pragmatic/transant, oportunitati pe care le-am putea exploata eficient, corect (cu o participare la profit mult mai mare a statului decat ambiguitatea actuala), transparent, cu compromisuri asumate de toata lumea, pentru mai binele comunitatii dar in respect si in concordanta cu natura… altfel, cum am mai spus-o si in alt Editorial, mutam Ada Kaleh-ul la munte…

Am gasit totusi pe TV un punct de vedere despre Rosia Montana, acest carismatic prezentator Moise Guran reusind, in ultima perioada, sa aiba cea mai interesanta, dinamica si explicita emisiune de pe vreun post de televiziune romanesc: Ora De Business. Desi a inceput foarte in tromba si a spus lucruri corecte, unele nerostite sau necunoscute de opinia publica, o da „de gard” la urma, cand dilueaza situatia existenta prin a da vina pe politicienii nostri, adica pe toti si pe nimeni… Dar va recomand sa urmariti cum dezvolta el subiectul marketing din spatele de-acum brandului Rosia Montana si nu numai, ca merita:

Sa trec acum la muzica, care pare a fi o exprimare artistica frumoasa, mai putin conditionata de repere cotidiene… as fi vrut ca pe 5 mai sa organizez ceva special cu o trupa Metal pe care am apreciat-o inca de la inceputurile ei… de fapt, cred ca e singura trupa Metal veche pe care continui sa o ascult cu placere… n-a iesit, desi m-am zbatut mai bine de un an… poate ca ar fi mers, doar ca stresul ar fi fost prea mare si aparusera multe alte obstacole logistice si de timp, asa ca am spus pas… poate ca energiile nu au fost sa fie directionate acum spre o mare dorinta de a mea… Am inteles insa de la impresar ca ar mai fi vreo 4 promoteri de la noi care incearca si ei acelasi lucru, ceea ce m-a bucurat nespus, ca daca eu m-am retras, va ramane totusi altcineva doritor si capabil sa aduca norvegienii la Bucuresti… sa speram ca vom vedea trupa si in Romania, pentru ca merita!

Mai mult ca sigur ca anul 2012 va fi un an in care DonisArt se va intoarce la origini, se va retrage in carapace si se va focusa doar pe DBE… si poate va exista un eveniment in sala de teatru Reduta din Brasov, la sfarsitul lunii martie, ca sa nu uitam nici de Serile Speciale. In rest, motivatia s-a disipat, sentimentul de repetitivitate a inceput sa devina din nou acaparant… si, mai rau, am acel sentiment ca am devenit sclavul propriilor evenimente… ceea ce schimba sensul prioritatilor… Pe de alta parte, ma bucur mult ca exista din ce in ce mai multi promoteri care aduc trupe de calitate si din Underground, nu vad de ce as mai face-o eu, mai ales ca aceste trupe incep sa faca turnee, ceea ce e mult mai facil din toate punctele de vedere… insa nu rezoneaza cu ceea ce am facut pana acum si cu ideile initiale… am avut doar MONO in turneu si a fost frumos… dar insuficient pentru mine, caci as fi vrut sa le arat frumusetile de la noi, sa petrec mai mult timp cu ei, sa aflu mai multe despre persoanele din spatele muzicii lor, despre gandirea lor… in fine, asta e marele dezavantaj al turneelor… plus apasarea si presiunea pe timp, care iti creeaza mai mult stres decat placere… o fi pentru unii adrenalina… sau bucurie/implinire ca organizeaza astfel de evenimente… sau ca fac si ceva bani din astea… sau din toate cate putin… trebuie sa fie si aceasta o meserie, un mod de a supravietui sau de a-ti face o carte de vizita impresionanta, in primul rand pentru a-ti multumi piticii de pe creier… dar eu nu ma vad in astfel de filme, chiar daca le apreciez si le sustin cu draga inima… ma simt mai liber si mai neconditionat sa fac chestii independente, atipice, specifice (lansari de albume, aparitii in premiera…) unde conceptul financiar sau sinergic sa nu decida directia de urmat, evenimente care sa fie puse in practica doar dupa cum „se brodeaza” ele a fi… dar si impacat cu gandul ca Spiritul Underground continua sa existe! De aceea DonisArt nu a adus decat trupe in premiera, care nu au mai cantat in Romania, care probabil ca nu au fost invitate datorita lipsei de notorietate si care am considerat ca au ceva interesant de aratat celor ce vor sa descopere si alte exprimari artistice, mai mult sau mai putin clasice, mai mult sau mai putin pe val… dar de calitate si cu determinare totala.

M-as bucura sa existe si in presa muzicala acest Spirit… din pacate, inca recenziile sunt marfa de contrabanda iar interviurile pregatite minutios sunt elemente rarisime…

Intorcandu-ma la concerte, vad deja in primavara anuntate Anneke (ex-THE GATHERING), ENDSTILLE… apoi OST-ul care se transforma din Mountain in Urban si devine o concurenta clara la B’est Fest, cu trupe ca DIMMU BORGIR sau MOTORHEAD… si lista va fi lunga, cu trupe diferite, cu alti mari headlineri…. Un festival ce trebuia sa existe in Bucuresti, unul Metal/Rock cu adevarat. Discutam de zeci de mii de oameni ca target de participare, deci un festival mult prea mare pentru gusturile mele. Pentru cunoscatori, tot pe 15-17 iunie este si HELLFEST-ul, cu un line-up spectaculos!

In al doilea weekend din iulie, Mihnea/OST/CAVALLERIA va pune bazele unui nou festival outdoor, GHOST, care are mai multa legaturi cu vechiul OST, ceea ce ma face sa-l sustin cat pot de tare… Trupele par a se incadra exact pe nisa DBE, ceea ce e de bine, ca poate asa se vor contura si noi comunitati de fani, nu doar separati de stilurile muzicale. Locatia e tot la Rasnov, se anunta un line-up dragut si pare a fi o buna oportunitate de a vedea ceva interesant, cu trupe underground. Ca ar putea fi o potentiala canibalizare cu publicul DBE? Actiuni de calibrul asta se canibalizeaza cu orice aroma de ploaie sau de indispozitie de moment, asa ca cele cateva sute de suflete potentiale nu conteaza in orice algoritm logic… dar cine a spus ca facem ceva logic?

http://www.kogaionon.com/ro/evenimente/ghost%C2%A0festival%C2%A0%C2%A0-rasnov-13-14-iulie-2012-chapter-i%C2%A0return-to-the-nature

In al doilea weekend din August este Artmania, la Sibiu, care ma astept anul asta sa fie o mare bomba! Cu deja 2 scene, adresabilitatea organizatorilor ar trebui sa fie atat pe trupe mainstream Rock/Metal cat si underground, ceea ce va da o detenta corecta unui festival de calitate pe care tot timpul l-am apreciat si sustinut… chiar daca, in ultimele 2 editii, a cam neglijat Underground-ul… poate ca vom vedea aici SIGUR ROS, EVANESCENCE sau PORCUPINE TREE… probabil ca MY DYING BRIDE din nou, daca nu va fi presiune in alte festuri… pana acum au fost anuntate DELAIN si TRAIL OF TEARS…

In urmatorul weekend (17-18) va fi DBE 4… un altfel de exprimare artistica, o alta abordare in ceea ce priveste modul de petrecere a unui weekend frumos, o evadare din cotidian impreuna cu suflete frumoase care sustin Spiritul Underground… intr-o cetate misterioasa, cu o locatie halucinanta ca dinamica si perceptie… alaturi de trupe mai putin cunoscute, din stiluri diferite (multe chiar fata de ce ati trait in acest an) care vin neconditionat la Alba Iulia pentru… un Nou Ritual!

Exista intrebari despre ce si cum va fi la DBE 4… ma voi apuca sa lucrez si la prezentarea noii editii, doar ca mai am de pregatit KRUNA 3-ROME si ALTERNATIVE 4, pe 3 decembrie, respective 15 decembrie…

Si nici timpul meu liber nu este prea generos pe acest sfarsit de an. Am agreat, de principiu, trupele care vor fi prezente, unele au confirmat 100%, altele mai au nevoie de timp pentru a stabili si restul de detalii… nu sunt trupe care sa-si castige existenta doar din cantari si vanzare de albume, asa ca trebuie setate si alte prioritati, mai ales ca discutam de un eveniment ce va avea loc peste multe luni…

Am tinut cont si de sugestii, am si schimbat putin formatul, in sensul ca nu vor fi doar 6 trupe pe seara, ci probabil 8. Intrucat exista o ora de limitare in noapte (anul asta au fost si cateva reclamatii pe tema asta de la vecini), va trebui sa decid daca scurtez reprezentatia trupelor sau incep mai devreme… desi e cam cald sa incepi imediat dupa pranz… stilurile muzicale vor fie si ele diferite, in sensul ca vom avea pe langa Metal si Neofolk si ceva curat Post-Rock, si Post-Industrial sau Experimental bazat pe combinatii interesante de improvizatie si visual… sau chiar insertii de Country/Americana Rock… Jazz… Psychedelic/Occult… adica o paleta mai variata dar insa la fel de Dark ca gandire si exprimare.

Pentru aceasta editie nu vor fi trupe romanesti, insa vom avea artisti din peste 10 tari… Au fost foarte multe cereri pentru trupe mari, majoritatea a tinut cont de faptul ca trupele trebuie sa fie in premiera (conditie categorica DonisArt), astfel ca ULVER, CULT OF LUNA sau ENSLAVED s-au incadrat in prima regula. Pe de alta parte, este lesne de inteles ca oricare din aceste trupe prezinta interes maxim pentru fanii romani (si nu numai), dar DBE nu sustine directia trupelor cu statut de headliner… iar acesti muzicieni nu cred ca ar avea nevoie de sustinere sau promovare in cadrul Platformei… Plus faptul ca in cazul acestor trupe se discuta de o intreaga institutie financiara si logistica care nu ar rezona cu „simplitatea” si „modestia” oferita de organizatori…

DBE continua sa ramana o Platforma Underground a carei misiune este sa descopere artisti mai putin promovati in mediile mainstream sau de nisa care au ceva deosebit de prezentat live! Sau artisti care, oricat de titrati au devenit, respecta Spiritul Underground si vor sa vina sa descopere experiente noi, nu doar sa mai puna de o cantare.

Este acelasi ritual pe care l-a respectat revista Kogaionon, inca de la primul numar, din 1995, cand promova trupe complet necunoscute la acea vreme, dar cu mare potential: OPETH, LACRIMOSA, IN THE WOODS…

Pretul biletelor nu a fost stabilit, vor gravita intre 35-40 eur pe ambele zile insa nu vor crea nici un fel de presiune pentru cei interesati, deoarece acestea vor fi disponibile doar in zilele evenimentului, fara impact pe cash sau cu oferte promotionale in avans. Evident ca functioneaza sistemul de rezervari pentru cei care sunt deja hotarati sa participe, prin solicitari trimise la darkbombasticevening@gmail.com

Pe de alta parte, prietenii de la RYMA chiar se ocupa sa faca lucruri frumoase pe acolo, mai ales ca si lucrarile prin imprejurimi au fost terminate, deci fara praf si cu mai multa lumina…. Ma rog, lumina dark, heh… sa speram ca si capacitatea de campare se va dubla, daca toate vor functiona bine… sa le/ne tinem pumnii stransi!

http://alba24.ro/foto-inaugurarea-centrului-cultural-poarta-7-cu-mircea-hava-si-serban-tiganas-la-spatiile-ryma-56936.html

Si spre sfarsitul verii vor alterna festivalurile de la Vama Veche cu Peninsula, unde bataia pe headlineri va fi spectaculoasa…

Ma astept sa vad ca si Nelu/Maximum Rock sa faca un festival outdoor… dar si Coro/Axa Valaha cu ai lui noi parteneri cu care au organizat 2 editii asurzitoare Rock Legends dar si alti implicati in acest sindrom, de ce nu chiar si muzicieni Metal…

Festivalurile de afara insa vor eclipsa pe cele de la noi iar cele mari vor pune in umbra pe cele mici… fuga de la rafturile magazinelor dupa promotii suprasaturate se translateaza accentuat in piata concertistica, acolo unde cat mai multa lume se va grabi sa prinda o oferta speciala, inainte de a fi sold-out, sa alerge (in)constient dupa mesaje marketizate in care crede sau considera ca e cool sa creada! Si este bine, ca asa se iese din letargia ignorantei, a comoditatii… o cale sigura pentru ca trupele sa continua sa traiasca, caci din vanzarea de merchandise nu cred ca se poate vedea vreun trend pozitiv. E si un posibil revers al medaliei, caci panica de a culege nu te lasa sa discerni rational… daca se doreste sa se si aleaga… probabil ca doar limitarea financiara isi va spune cuvantul, in cele din urma… iar conceptul de all-inclusive (adica sute de trupe si mii de fani in acelasi loc, in acelasi timp) va prima in decizia finala…

Nu pot sa nu raman in continuare placut surprins cum biletele de la un festival pe gustul meu (doar din auzite si povestite de prieteni), ROADBURN, reusesc a fi vandute online intr-un interval foarte scurt… anul asta in doar 7 minute! Si nu vorbim de nebunia ca ar canta Metallica sau Iron Maiden… Este un festival cult, cu o destinatie sincera si corecta pentru cele cateva mii de fani care se regasesc intr-o comunitate ce nu se ghideaza dupa popularitatea trupelor participante… Este acolo un Spirit Roadburn, este ceva misterios, atractiv, captivant, care s-a dezvoltat incredibil pe durata celor 16 editii de pana acum. Si, chiar daca tendinta majoritatii este sa-si doreasca ca festivalul sa creasca, organizatorii se incapataneaza sa-l tina intre aceleasi limite dimensionale… respectul meu total pentru toti cei ce participa an de an la ROADBURN! Probabil ca voi ajunge si eu acolo candva!

Mintenas, mintenas, ajung si la subiectul cel mai asteptat din Editorial (parca prea multe abateri de la linia muzicala), albumele din Playlist… o gramada de trupe, o puzderie de materiale, despre care nu am timp sa amintesc in totalitate aici, majoritatea fara mesaj sau expresivitate, dar altele cu ceva luminite si emotii pozitive despre care deja am scris sau despre care voi scrie imediat cateva idei… ca intotdeauna, recenzii fac doar la albume care consider eu ca sunt spectaculoase, asa ca nu voi scrie despre materiale care nu ma inspira sau ma incita… poate ca e o regula atipica… dar cine a spus ca sunt un ziarist sau jurnalist?

Duncan vine cu un debut introvertit insa captivant daca ai stare:

http://www.kogaionon.com/ro/recenzii-kogaionon/alternative-4-the-brink

ORANSSI PAZUZU m-a ravasit in sensul corect al cuvantului cu acest nou album:

http://www.kogaionon.com/ro/recenzii-kogaionon/oranssi-pazuzu-kosmonument

ISOLE mi-au aratat ca Doom Metal-ul nu moare iar elementele inserate in forma Clasica se integreaza minunat:

http://www.kogaionon.com/ro/recenzii-kogaionon/isole-born-from-shadows

ALCEST ne-a aruncat intr-o lume create doar de ei:

http://www.kogaionon.com/ro/recenzii-kogaionon/alcest-les-voyages-de-l%E2%80%99ame

O bijuterie muzicala care te invita la un pelerinaj al sufletului este SYVEN:

http://www.kogaionon.com/ro/recenzii-kogaionon/syven-aikaintaite

Un colaborator Kogaionon a ramas captivat de OMITIR, asa ca i-am lasat neatinsa exprimarea:

http://www.kogaionon.com/ro/recenzii-kogaionon/omitir-cotard

Din Playlist-ul curent as vrea sa mentionez o prima surpriza: o trupa de care n-am auzit niciodata, dar care m-a dat pe spate: INNER TRIP… este un proiect solo extraordinar, ce abordeaza latura Experimental intr-o forma antrenanta, mixand mai putin original dar spectaculos stiluri ca Trip-Hop, Modern Classical, Ambient. Instrumental 100%, cu o amprenta pronuntata cinematica, INNER TRIP este o incursiune Dark experimentala intr-o lume in care doar THE KILIMANJARO DARKJAZZ ENSEMBLE ar putea pasi… si THEODOR BASTARD si-ar avea locul acolo, dar fara voce… Cu adevarat fascinant debut! Cei de la Denovali ar trebui sa-si roada unghiile ca nu l-a ginit pe acest Saman N pana acum!

Inca ceva surprinzator pentru urechile mele, care m-a fascinat de prima data cand am ascultat ISOBEL & NOVEMBER, o trupa geniala, cu o vizibilitate discreta, din pacate… poate doar importanta pentru unii ca a cantat alaturi de WOVENHAND… Mie artistii astia mi se par uluitori! Per-Erik, vocalul trupei suedeze mentionate, a decis sa-si lanseze si un album solo, sub numele COULISSES, care, in prima faza, are formatul unui EP. Ca e Neofolk, Rock, Country, Americana… chiar nu mai conteaza, iubesc la nebunie cele trei piese, le puteti asculta aici:

http://coulisses.bandcamp.com/

Din Canada am ascultat o reeditare a unui album superb, „Octobre”, realizat de o trupa de Instrumental Post-Rock foarte interesanta, KIMIKA. Regasesti in acordurile sale melancolia din EXPLOSIONS IN THE SKY, PG.LOST sau THIS WILL DESTROY YOU. Desi nu are nimic nou in structura compozitionala, KIMIKA reuseste sa ma fascineze continuu cu fieacre acord… Dedicat si celor ce asculta cu placere CECILIA EYES!

Tot la Post-Rock raman, cu o alta trupa senzationala, HEIRS! Denovali stie sa faca treaba foarte buna iar acesti australieni scot zilele acestea un EP pe care vi-l recomand din toata inima! Curios este ca eu am auzit de ei de la label-ul lor iar ei au auzit de mine si de DBE de la ALCEST, cu care au concertat in Australia de curand… sa mai spuna lumea ca exista granite, heh! Am avut placerea sa ascult si „Fowl”, precedentul album, care suna la fel de interesant, insa parca putin mai static. „Hunter” este o combinatie al naibii de interesanta de Post-Rock cu Dark Wave, plimbari prin COIL, SWANS sau COCTEAU TWINS, cu ritmuri invaluitoare, efecte jucause si insertii Electronice in genul GOD IS AN ASTRONAUT, insa cu un accent inspirat integrat pe Wave-ul anilor ’80. Uitati aici videoclip-ul lor si va veti da seama ca vorbele mele nu sunt deloc in vant, chiar vi-i recomand:

Si puteti sa va luati si un material CASPIAN ce reprezinta inregistrarea audio dintr-un concert intr-o biserica… Ce sa va mai spun: fragil, discret dar intens… sunt fenomenali americanii astia Post-Rock!

Dintr-o alta perspectiva, Heavy Psychedelic Rock-ul tinde sa acapareze din ce in ce mai multe suflete iar acest curent a reinvadat scena muzicala din America, Europa dezvoltand si ea, in ultimii ani, o gramada de trupe cu mesaj Hippy sau Flower Power. Unele suna foarte bine, altele doar copie, dar e clar ca o reincarnare a ceea ce a fost in anii 70 se intampla in acesti tumultosi ani! Mai ales ca tatuca OZZY a decis sa urce iar pe scena cu BLACK SABBATH, una dintre cele mai frumoase vesti ale anului… si cica scot si un nou album la anul! ORANGE GOBLIN este poate cel mai important exponent din acest current si iata ca in februarie lanseaza cel de-al saptelea album, care suna ireprosabil! Insa influentele vechi sunt parca prea vizibile, ceea ce ma face sa fac un pas serios in spate. THE FLYING EYES este una din trupele care prezinta o abordare Psychedelica mult mai pe gustul meu, un debut interesant, pe care il recomand sa fie ascultat de orice fan SOLSTAFIR, pentru a vedea cum doua falii muzicale diferite ca background ajung sa aiba acorduri comune, asemanatoare, pe diferite pasaje.

Cu atingeri din tabara Heavy Psychedelic, mult mai Occult Doom, insa cu o abordare liniara si repetitiva (mantre, probabil) putem vorbi de olandezii de la THE DEVIL’S BLOOD, care au venit cu un album mult asteptat de toata lumea… l-am ascultat cu mare atentie, ma asteptam sa-mi placa, dar nu m-a prins… poate ca in varianta live as putea sa intru in transa muzicala ce o dezvolta aura hipnotica muzicala, dar, in casti, nu m-a impresionat mai cu nimic. Este exact ca si cu GHOST, o trupa despre care toata lumea imi spune ca e senzationala, poate ca daca o voi vedea pe scena imi voi schimba impresia. Probabil ca ar trebui sa ajung la Roadburn, ca astfel de trupe se consuma din belsug pe acolo.

Pe de alta parte, reeditarea debutului trupei THE WOUNDED KINGS este genial, un Psycho Doom de mare intensitate! Iar ceva mai Stoner Rock poate sa fie SVOLK, un grup ce nu m-a incantat cine stie ce dar o auditie merita de oferit… poate, cine stie!

Fanii STEVEN WILSON, ANATHEMA, RADIOHEAD sau PINK FLOYD vor ramane fascinati de ultimul album de studio al celor de la AIRBAG, un proiect norvegian de Classical Rock ce imbina atmosferic liniile Progressive Rock cu cele Alternative… Nu sunt eu un fan al genului insa acest album mi-a placut extraordinar de mult!

Uitasem sa va mentionez realizarea lunii pentru mine, si anume reeditarea albumului cu numarul doi al unei trupe cult, UNHOLY! Cred ca dupa BATHORY, KATATONIA si IN THE WOODS…, acesti finlandezi au reprezentat cea mai interesanta trupa Dark ai anilor ’90, in prima jumatate a deceniului! Dark Doom Death-ul executat nu cred sa fi fost egalat de vreo trupa pana acum iar acest album este o realizare de pus la colectie, alaturi de primul KATATONIA. Exista zvonuri timide ca trupa se va apuca de repetitii… pentru ei m-as duce oriunde in Europa sa-i vad live. Editia scoasa acum la Peaceville ofera si un DVD ca bonus, cu un concert inregistrat in conditii precare, din 1994, dar care m-a uns la suflet! Recomandat tuturor fanilor de faze Dark Doom Death depresive!

CHASMA ne prezinta un Cascadian Black Metal de toata frumusetea, cu directionalitate catre fanii WOLVES IN THE THRONE ROOM, FAUNA sau KRALLICE… desi avem doar 3 piese, aceasta jumatate de ora pune in valoare corect muzica americanilor despre care sigur vom auzi noi miscari in curand! ABIGAIL WILLIAMS continua explorarea Black Metal-ului American in forta, acest nou album fiind superior precedentului atat ca executie cat si ca structura…. Nu l-am ascultat cu mare atentie pana acum dar am descoperit cateva elemente noi in sunetul lor, sper sa am dispozitia sa ii dau mai multe sanse… EBONYLAKE este o trupa de care n-am mai auzit nimic de cca 15 ani… imi amintesc ca am primit albumul lor de la Cacophonous si m-am chinuit cateva zile sa-i fac o recenzie… Iata ca trupa s-a reiinfintat si a scos de curand un nou material, la fel de incalcit ca si in trecut… Black Metal-ul lor furios este sucit rau de tot, ametitor, invaluitor dar si cursiv, doar pe alocuri.. Avem si GrindCore si Classical si Doom… de toate pentru toti, dar greu de digerat. Sa mor daca am inteles mare lucru din acest album… probabil ca este prea avangardist chiar si pentru mine….

BURZUM reediteaza piese celebre de demult intr-o noua forma, remasterizata, care suna bestial!

RITUALS OF THE OAK se vrea un fel se SOLITUDE, FORSAKEN sau FUNERAL, dar Doom Metal-ul practicat devine, doar dupa cateva acorduri, destul de plisticitor… poate ca e prea melodios si lent?

Combinatia de membri PARADISE LOST cu MY DYING BRIDE si AT THE GATES a dus la VALLENFYRE, un proiect Death Metal cu ceva faze Doom si Gothic pentru nostalgicii vremurilor de demult! A venit timpul ca si Mackintosh sa bage growl din belsug! Ma asteptam la mult mai mult, mai ales ca unii din ei au creat un curent muzical respectabil!

LVCIFYRE ne arata ca Death Metal-ul nu a murit iar acest album cu accente oculte detroneaza usor ultimele MORBID ANGEL sau IMMOLATION!

La capitolul avangarda gasim BOTANIST, poate prea violent pentru urechile mele, dar si prea complicat stilistic… dar si noul GOLDEN DAWN, un proiect de care nu am mai auzit nimic de ani buni. Daca va place KOROVA KILL sau mai noul CHRYST, incercati si GOLDEN DAWN! Acum vreo 15 ani trupa asta chiar se delimita inteligent de restul gastii de trupe care cantau fain dar nu aveau identitate. Acum, mesajul noului material pare cam invechit… poate cu un nou album? Se pare ca pauza l-a facut sa piarda cel putin un tempo…

De la Solitude Productions mi-a ramas pe retina FADING WAVES cu un album simplut dar care atinge latura Post Metal destul de inspirat, cam cu prea multe idei el, asa, neasezate coerent, dar care promite lucruri frumoase in viitor.

(ECHO) este o trupa din Italia care m-a surprins mai mult decat placut… si nu neaparat ca pe album a colaborat Greg Chandler de la ESOTERIC, ci pentru ca Doom Death Metal-ul abordat are cam de toate: Funeral, Melodical, Classical, Depressive, Drone… iar vocile sunt si normale si growl dar avem si coruri folosite cu delicatete… Muzica (ECHO) este ca o calatorie spre necunoscut, unde melancolia se contopeste linistit cu disperarea iar tristetea si nostalgia marcheaza nedefint ecouri introspective. Pentru fani SWALLOW THE SUN, SATURNUS, KATATONIA, ESOTERIC.

TEARS OF MANKIND ne dezvolta un Doom Death Metal cu tente Gothice destul de dilaut ca exprimare si cam fumat pentru vremurile noastre… dar care poata sa placa fanilor LAKE OF TEARS, de exemplu. SEPTIC MIND vine cu un al treilea album foarte inteligent conceput, destul de Experimental dar in acelasi timp cu o nota Funeral Doom Metal remarcabila! Rusii cred ca fac parte din gasca cu COMATOSE VIGIL si fanii ar fi cam tot aia… 3 piese, 60 de minute, doar 2 muzicieni… va dati seama ce placere va fi auditia albumului de ahtiatii de faze prelungi, slow, cu growl puternic si efecte pe fundal! Am regasit si multe ecouri din acordurile SKEPTICISM!

Si ar mai fi de vorbit o gramada de albumele din Playlist, dar mi-am pierdut rabdarea, motivatia si interesul pentru moment! Anul trecut imi propusesem ca in 2011 sa fac cate un Editorial pe luna, inclusiv Playlist… se pare ca mi-a iesit… desi, de multe ori, tare chinuit, din cauza timpului si dispozitiei! Acum imi propun pentru 2012 sa nu ma mai angajez la nimic… ce va veni, cum va veni, se va intampla si gata… sau nu! Sa fim noi sanatosi, sa avem putere, rabdare si chef de a sta de vorba cu noi insine… si asa poate ne-om si intersecta pe undeva, printre cele scrise, cele povestite sau cele concertistice…

Sa aveti o iarna plina de zapada si de frumusete totala! La Multi Ani!

Cu prietenie,

Doru