Cate putin din fiecare

A venit primavara, salut!

O iarna mai sucita ca asta nu-mi amintesc sa fi avut. Ba zapada, ba uscat, ba ploaie, ba fleoscaraie, ba viscol, ba zile de plimbare in tricou. Mdea, asa suntem si noi, cum sunt si vremurile de sub noi. Ideea de a mai scrie ceva pe aici mi-a venit cautand prin calculator nusce fisier.

Cum, de regula, nu recitesc ceea ce scriu, realizez ca nicio regula nu mai ramane regula, heh. Am inceput cu exceptia asta, parca vad ca m-apuca nabadaile si voi pierde zile intregi rasfoind culegerea de texte ce urmeaza sa fie bagata la tipar in curand. Ca daca tot a fost o surpriza anuntata de ziua mea, trebuie sa ma bucur de ea, chit ca au trecut ceva luni bune de atunci. Ori o voi rasfoi pe plaja, la mare, in locul fostului KrunaVod, ori la strand la Gradina Termala, daca voi avea timp macar de vreo pagina. Si da, sunt texte scrise pe acest site din ultimii 15 ani, asa ca multe din ideile de atunci pot fi acum anacronice (inclusiv in exprimare, punctuatie, etc), dar e istoria mea traita si povestita la umbra unui pahar de tarie sau de vin, in nopti sau dimineti singuratice, cu sau fara mahoarca. Cu alte cuvinte, culegerea de texte, denumita epic “carte”, nu aduce chiar niciun element de noutate in cele scrise, doar o imortalizare subiectiva ale unor stari experimentate de mine, toate gravitand in jurul muzicii respirate cu emotie si multa adrenalina, cu diferite abateri, ca asa e viata, bate filmul! Iar daca a fost sa fie cadou, atunci ma voi bucura de el, mai ales ca ar putea sa bucure si pe altii. Ma rog, nu chiar bucurie, dar in niciun caz tristete. Vor fi doar cateva exemplare, ca asa e minimalismul si undergroundul, dar cica va avea cateva sute de pagini. Ceaslov de pus praful pe el. In fine, poate ca luna urmatoare va aparea, asa ca la HASH va fi disponibila. Lansare nu pot sa spun ca as face (suna deja prea intelectual si profi pentru mine), dar putin zgomot de pahare s-ar putea sa se intample, daca vor fi interesati. Plus muzica, ca asa e frumos si sanatos. Om videa!

Dar, ca de obicei, ma pricep in a deschide paranteze, sa inserez idei, pana ma zapacesc total si nu mai stiu ce voiam sa zic. Daca mie mi-e greu sa-mi le tin in frau si sa astern ideile coerent, imi inchipui cat de incomod este pentru unii dintre cei care se ambitioneaza sa vada ce naiba mai scriu eu pe aici, fara sa ma repet la nesfarsit. Aia e, e asumata, cum zici politicienii! Doar ca la mine nu e o data la 4 ani, ci la 15!

Recitind editorialul din martie anul trecut, realizez, iar si iar, ca timpul e o notiune relativa, absoluta fiind doar pentru cine il contorizeaza. Daca politic sila continua sa fie la fel de mare, civic constientizez ca nu ma mai prinde. Ma bucur sa vad ca exista militantism, dar ma amareste sa vad militarismul coborat iar din pod. M-am cufundat din ce in ce mai mult in tot felul de lecturi istorice interbelice, citite din diverse surse, cu abordari diferite, incat am ajuns sa cred ca prezentul mi se pare inutil. Cuvantatorii plini de pilde ne spun ca doar prezentul e al nostru, trecutul e al altora iar viitorul nu-l stim inca. Prezentul meu nu are legatura cu ceea ce se numeste cotidian, desi, in una din cele 3 vieti ale lui Paler, s-ar putea confunda.

Asadar, sa bag iar o radiografie cu ce (mi) s-a mai intamplat din ianuarie si pana acum, ca au trecut 2 luni in care nu am mai scris nimic. Ah, am uitat, m-a prins politica pentru o seara (am vreo 2 prieteni care si-au mutat coliba in piata, facand din plimbarea de seara o forma de rezistenta nationala), asa ca am empatizat si eu, doar ca mult mai light:

http://www.kogaionon.com/ro/articole-kogaionon/vinilul-rotativ

HASH-ul continua sa fie locul pe care nu apuc sa-l vad decat o data pe luna, dar e o reala bucurie de fiecare data. Poate pentru ca ajung atat de rar? Oare o fi ca si cu relatia care, cu cat e mai apropiata si frecventata, cu atat se dilueaza si se pierde misterul, atractia? Heh, ne dorim tot ceea ce nu avem iar ceea ce avem este oricum nerumegat, ca mintea continua sa fuga dupa ce nu are sau ce urmeaza sa aiba. Eterna lupta interioara cu poll-position-ul de la culoarea verde a semaforului… banda din sensul opus extrem de libera fata de puzderia de masini din fata volanului tau… gradina vecinului ornata extrem de oaches si inspirat, la un pret mult mai avantajos… curiozitatea si participativitatea de a te aseza la o coada la care vezi ca e lume, dar inca nu stii ce se da, dar satisfactia ca ai fost (poate) norocos domina… goana si transformarea in mod de viata urmarind doar last minute si alte oferte speciale, de la sejururi si pana la prietenii, iubiri, povestiri, heh, etc… E si asta o stare care te urmareste, chiar te subjuga o buna bucata din viata, dupa care lucrurile pot lua o alta cale (asta doar daca vrei sa accepti semnalele care continua sa ne transmita ca nimic nu e intamplator in univers si nu numai), mult mai asezata, mai rumegatoare, in care prioritizezi bucuria de a avea, de a impartasi, nu goana si furia de a captura, de a poseda. De asta e bine sa nu te duci la supermarket cand iti este foame, pentru ca nu faci altceva decat sa cheltuiesti bani aiurea pe chestii pe care apoi le arunci, chiar daca in mintea ta efectul promotiilor de 1 plus 1 gasite pe rafturi iti garanteaza si te linistesc ca nu ai pierdut nimic, ca nu sunt victime, nici macar colaterale. Asa e si cu vanatoarea: una e sa te duci sa vanezi ca nu ai ce pune pe masa si alta e sa te duci sa-ti satisfaci placerea de a ucide ceva, asa, de amorul artei, ca hobby sau ca fapt de multumire interioara, amagindu-te ulterior ca poti transforma totul intr-un act caritabil, pentru cei mai neajutorati de soarta.

Ultima data am apucat sa stau chiar o zi intreaga in HASH jos si o seara intreaga in Loft (auditie, ce sa-i faci?), asa ca mi-a tihnit. Cu muzici Dark si underground date la maximum, pahare multe cu licori diferite, mahoarce mari si mici, care mai de care mai fumegande, anunturi cu trupe DBE, cam cu de toate, parol! Exact cum nu-i place europeanului civilizat, care ne cere conduita si comportament decent si echilibrat, nu apucaturi barbare de est-europeni necizelati, lipsiti de respect. Badarani, ce mai, uaileu! E si asta o forma de #rezist, nu? Klaus, baga la cap, te prind eu acolo candva! Am si o bautura de 80%, mai gasim prin jur inca 1-2 grade, sa ne dam lalele olandeze, cu procent de invidiat pentru orice democratie matura.

Dar da bine la corason o evadare de asta cu de toate, chit ca e doar una pe luna!

Una peste alta, au trecut mai bine de 7 luni de cand am deschis HASH-ul, adica prindem al patrulea anotimp! Luiza impreuna cu Tobi si Gerald fac o treaba foarte buna, inca de la inceput, Ale si Ruxi sunt noii veniti in echipa dar au prins repede si s-au integrat in vibe-ul barului, am avut in ultima luna 2 lansari de carte, dezvoltam Vinil Night, unde ar fi fain sa vina omuleti cu propriile LP- uri si sa le ascultam impreuna, la o poveste de orice fel. Ne gandim si la alte activitati, plus oferte atractive la bar, pentru ca atmosfera hitchcockiana de pe terasa sa se imbine fain cu decorul din interior, care nu e altceva decat un melanj atipic cu insertii asiatice, putin exotic, ceva dark minimalist, urme industrial si feeling goth… totul cu o muzica underground draguta care sa imbie la relaxare. Gata cu promovarea, ca oricum mi-s subiectiv si mi-am luat oglinda din fata ☺. Mai ramane sa creasca putin traficul, sa pot spune ca vaporul lansat anul trecut functioneaza independent. Noroc ca nu trebuie platita chirie pe locatie, ca ar fost deja inchis.

De ziua pacalelii ne-am decis sa organizam ROME. Am raspuns din nou dorintei lui Jerome, care se simte extraordinar de bine in Romania, vine acum cu o formula noua live (completa, cum spune el), pentru a-si prezenta albumul lansat anul trecut, plus alte piese, mai vechi, poate chiar 1-2 noi. Am lasat biletul la concert tot 50 lei, desi pretul biletelor de avion a explodat, iar sansele sa se stranga in Control 450 de oameni pentru ROME sunt minime. Asta e, doar asa ne vom convinge daca are rost sa mai continuam pe linia asta sau va trebui sa ne retragem discret, cu ocazia asta invatand sa spunem si nu unor artisti care nu sunt vinovati de faptul ca in Romania cam totul stagneaza, mai putin evolutia preturilor. Dar stim ca la ROME va fi o ocazie perfecta sa ne salutam cu cei care au trait alaturi de noi cel putin o editie DBE, asa ca va fi superok.

Am vazut deja noi promoteri care aduc multe din trupele pe care le-am adus noi, in trecut, asa ca le tinem pumnii si credem ca ei vor avea mai mult succes, in primul rand sa nu piarda bani, ca asta demotiveaza si spulbera visele incropite optimist in scenarii de legenda. Ne-am bucura sa ajungem si noi pe la aceste concerte, depinde de timpul disponibil.

Vreau sa ajung la SWANS, in Cluj Napoca, sa vad si noua locatie, despre care am auzit doar cuvinte de lauda. Sper sa o pot face, in ciuda unui program al naibii de aglomerat. E pe 22 martie, cade intr-o miercuri plina cu sedinte la job, hmmmm, sa vad cum fac.

Daca ajung la CJ, sper sa si putem anunta mai spre noapte inca un calup de 3 trupe DBE, care ar fi penultimul.

Am anuntat pana acum 12 trupe, destul de variate ca stiluri muzicale, dar care ar putea sa fie percepute intr-o congruenta fireasca. Ar putea sau nu, depinde de fiecare, asa e. Noi am propus astfel, sa vedem daca vor avea impact.

La ROME vom finaliza line-up-ul DBE, pentru a scurta suspansul si a ajuta pe cei interesati sa se decida daca ne vom vedea la “mama-dracu”, cum scria un omulet pe FB au ba. Sunt convins ca pentru multi noua locatie e departe, dar, daca poate consola cumva, pentru noi e cam cel mai departe. Dar daca acolo am gasit ospitalitate si am simtit “priza”DBE, acolo vom fi in aceasta vara. Sa speram ca nu singuri.

Au fost multe scenarii concrete pentru aceasta editie, doar ca nu s-au aliniat toate cum ne gandisem initial, plus ca ar fi trebuit sa renuntam la unele trupe necunoscute in favoarea altora, mai pe val. Si asta a fost obsedanta noastra intrebare, care nu ne-a dat pace vreo 2 luni. Pentru ca odata decisa ideea ca vom continua cu DBE, ne tenta sa construim line-up-ul intr-un mod profi, pragmatic: alegem 3 headlineri, in jurul carora mai bagam inca vreo 10-15 trupe, care sa vina cum pot ele (ca asta e bugetul), daca vor sa cante si sa aiba vizibilitate. Probabil ca am fi adus public si mai numeros, era mai sanatos si pentru viitorul DBE… mda, am decis, in cele din urma, sa nu avem headlineri si nici opening-band. Vom vedea pe 6 august daca ar fi fost mai intelept sa fi urcat pe scena THIS WILL DESTROY YOU sau CIGARETTES AFTER SEX, AGNES OBEL… Dupa cum am spus, ULVER nici nu ne-au mai raspuns, Einar are un program mult prea incarcat cu WARDRUNA si restul de proiecte, POSSESSED sau NECROPHAGIA ar fi dat bine in peisaj doar ca erau prea scumpi, CUREZUM ar fi venit special pentru DBE, dar fara un album lansat nu avea rost, la fel si VULTURE INDUSTRIES sau MANES, HADES ALMIGHTY sunt mult prea lenti cu noul album, KRAKOW si HERETOIR erau cat pe ce, la fel si GLASGOW COMA SCALE, s-ar fi asezonat bine ABIGAIL cu CLOUDS daca nu aveau cantarea de luna viitoare, ULCERATE ajung prea tarziu pentru noi in Europa…

In prima saptamana din aprilie ne vom consulta online pentru pretul corect de abonament si apoi le vom pune in vanzare. Speram ca pana de Paste sa ajungem si la Dorobanti, ca noi am stabilit line-up-ul, avioanele, dar habar n-avem unde vor dormi artistii, plus alte chestiuni logistice. Inclusiv pentru cei ce vor dori sa ni se alature si refuza camparea. Dar avem credinta ca se vor rezolva toate, pas cu pas, vorba celui care ar trebui sa aiba treaba cu noi, dar are doar treaba lui. Unde e veata, viata obisnuita paleste vesnic!

Si sa inchidem si cu topicul DBE 2017, lucrarea facuta de Costin imi place enorm, atat ca imagine, cat si ca simbolistica, reusind sa penetreze, in sfarsit, acea pelicula intunecata din care parca refuzam sa ies. Nu stiu daca e un nou inceput, dar cu siguranta este altceva! Nici nu-mi vine sa fac vreun tricou sau vreun alt accesoriu de merch pentru aceasta editie, dar cine stie cum ma voi suci iar, heh!

Sa trecem si la noutati muzicale, de-alea nemaiauzite, nemaiintalnite, nemaiascultate. O combinatie provocatoare de Black, Doom si Ambient vine de peste ocean, ISENORDALE se numeste. In cca 50 minute americanii ne invita intr-o calatorie muzicala originala, care nu exceleaza in prea multe, dar atmosfera degajata m-a intors in timp, in vremurile in care soundul underground era cel care facea diferenta. Ei spun ca ar avea si influente NeoFolk, hmmm, nu stiu. Au chitari ritmate, voci agresive masculine, voci feminine epice, viori, clape, forta in drums… Este ceva misterios in acel sunet, care il transforma in ceva catchy, care iti ramane pe retina.

Il mai tineti minte pe blondul dragut din trupa KING DUDE? Ei bine, Tosten il cheama si m-a coplesit cu un nou proiect de care nu a auzit nimeni pana acum: THE DARK RED SEED STANDS WITH DEATH. Are de toate in sunet, de la Spiritual Americana la Folk, Rock, hipnotic pe alocuri. Partile melodice sunt mult mai usor de digerat, celelalte fiind chiar obositoare, daca nu intri in mood. Va lansa un EP in curand si apoi intregul album, care merita de ascultat!

Pe partea Post-Punk exista o trupa ce nu activeaza de mult timp dar care se va impune dupa ce va realiza primul album. Se numeste WHISPERING SONS si are cam tot ceea ce place celor care au crescut cu THE CURE sau cu JOY DIVISION, mai ales ca nota Dark este la ea acasa, in special prin memorabila voce feminina.

Roberto m-a surprins placut cu polonezii SAULE, un Post-Metal modern, pe val, cu insertii Ambient dragute, voci in background, ceva Doom si Black Metal cu mantre sludge.

Daca va place A FOREST OF STARS, atunci trebuie sa stiti ca ceva membri de acolo au pus bazele unei noi trupe, MOUNTAINS CRAVE, care insista pe un Black Metal Atmospheric, melodios, care abunda in solouri dragute. Vocea mi se pare usor cam liniara, dar de-o auditie merge bine.

Epic Orchestral Black Metal este SCOURN, care da bine in peisaj, doar ca vine cu acest album la 2 decenii distanta de “In times Before the Light” al celor de la COVENANT. Dar mi-a placut sa-I ascult, desi se simte din energia degajata ca Italia are un alt fel de BM, nu se compara cu Norvegia.

ENISUM insa au lovit naprasnic cu noul album, care apare peste o luna. 10 piese extrem de bine balansate intre agresivitate si melancolie, intre voci evil si calde (cea feminina), cu un baterist fabulos , unde sunetul are influente de toate felurile, structurate pe o linie Fast Black Metal ingenioasa, impregnate cu pasaje super atmosferice, calme, linistite.

NARGAROTH am vazut ca vin la noi. Merita sa mergeti sa-i vedeti, mai ales dupa ce veti asculta noul lor album, care e cel mai elaborat si variat din intreaga lor istorie. Mult mai digerabil, doar pe alocuri agresiv, dar epic de la un cap la celalalt, poate deveni un album de colectie pentru fanii Black Metal-ului fara bariere, cu atingeri Classical, Prog: 66 minute, 10 piese lungi, excelent concepute dar si executate!

VIOLET COLD m-a fascinat iar, de data asta cu Anomie. Azerul asta este un talent nedescoperit inca, un altfel de Anton Belov. Blackgaze-ul prezentat pe noul album are cateva piese extraordinare, unde rostirile vocii feminine completeaza istet un flaut cu nota Pagan ce survoleaza harsh-ul chitarilor. Trebuie neaparat ascultat!

IMBER LUMINIS ne ofera o mostra de DSBM interesanta, cu o forma de Post Metal inteligent gandita, care i se potriveste perfect vocii lui Deha, cel pe care il cunoasteti din CLOUDS si nu numai. Cam a disperare suna totul, doar ca efectele corale dau o alta dinamica sunetului, cee ace surprinde mai mult decat placut.

Deha va face voce de acum incolo si pentru trupa CULT OF ERINYES, un fel de Ritualistic Black Metal belgian, pe alocuri interesant, care va scoate in curand un nou album, deloc deosebit ca executie, poate doar ca abordare. Sunt 55 minute, 9 piese, dar parca ceva lipseste.

PETER BJARGO (ARCANA/SOPHIA) revine cu un nou album solo, periculos de ascultat daca afara e intunecat, esti singur, trist si deprimat. Un cutit, ceva curaj iti mai trebuie si gata, vezi soarele. Lasand exagerarea la o parte, albumul este extrem de apasator, in ciuda unei melancolii ascunse bine, dar care simti ca salasluieste acolo.

Roman din DRUDKH a pus bazele unei noi trupe, WINDSWEPT, cu care lanseaza zilele viitoare un album conceput si inregistrat in doar 3 zile. Lasand la o parte geniul lui artistic, Black Metal-ul prezentat acum mi se pare unul liniar, cumva monoton, dar perfect interpretat. Ma asteptam la mai mult din partea lui, dar probabil ca fanii stilului muzical fara compromisuri vor considera TRV proiectul. Asa o fi.

Exista o gramada de alte trupe despre care voi scrie altadata sau vor fi puse la Auditia din HASH Loft. Cam atat pentru acum. Pana la o noua reauzire, sa ne bucuram de primavara si de faptul ca fara lideri nu contam, iar cu lideri nu vom fi decat sclavii lor. Cu mult mai multa educatie, rabdare, tact, strategie dar si bun simt vom reusi sa urnim ceva si in interesul nostru, care nu e altceva decat suma dorintelor fiecaruia dintre noi, cei care gandim asemanator dar nu gasim (inca) calea prin care sa coagulam ceva care sa conteze si sa schimbe Romania.

Cele bune,

Doru

16.03.2017