Monumentum „Ad Nauseam”
Am asteptat cu multa nerabdare acest album si recunosc ca am ramas socat de noul sound! Nu stiu daca in bine sau rau, dar marcat par a fi in continuare. Totul a inceput confortabil, „Last Call For Life” fiind o piesa plina de aura Dark, asemanatoare cu cea intalnita pe „In Absentia Christi”. As putea spune ca e chiar cea mai comestibila de pe tot albumul. „Angor Vacui” nu are nici o legatura cu melodia, cu ritmul… doar o joaca cu efectele, bazata pe mesajele unor piloti de avion disperati, ceva soapte si gata. „Distance” pare a fi o piesa mult mai atmosferica, vocea feminina fiind elementul cheie, insa sunetul instrumentelor continua sa-mi nauceasca urechile. „A Tainted Retrospective” este o secventa plina de dinamica multidimensionala, atat datorita efectelor instrumentelor, cat si datorita vocii normale profunde, un adevarat catalizator al formatului piesei. De aici incep sa apara pregnant influentele Alternative, Pop si Electro, cele Dark fiind trecute undeva, in spate. „Perche Il Mio Amore” este un cover pe care n-am cum sa-l comentez pentru ca nu stiu nici italiana si nici nu am ascultat varianta oficiala cantata de Fausto Rossi… Doar un amestec ciudat de Pop, Wave, techno si Rock. „Numana” este o piesa instrumentala calda, cu acorduri lente, meditative, dar si cu ceva influente Ambient/Industrial.
„No redemption” este o piesa a carui titlu spune aproape totul, vocea baritonala, pe alocuri soptita, impreuna cu cateva acorduri grave de pian si ritmuri sacadate readucand sound-ului nota Dark, atemporala si fara reper.
„I Stand Nowhere” incepe cu acea voce feminina ce imi aminteste de vechiul THE GATHERING, se deslusesc si cateva elemente Metal, insotite de un fundal dramatic creat de baterie si keyboard… parca si ceva ecouri de chitara… oricum, atmosfera este mai relaxata, poate si datorita ospitalierei voci feminine… „Reaping For Abel” depaseste orice inchipuire, pianul si inflexiunile vocii masculine (joasa si impunatoare, ceva in genul IN THE WOODS…) fiind magnifice… piesa degaja o aura nostalgica, romantica, plina de umbre poetice, teatrale, o falsa introspectie care iti este taiata brusc de acordurile ultimei secvente muzicale, „Under Monochrome Rainbow”.
Pe acorduri Alternativ Electro, italienii incearca sa comunice simultan prin toate instrumentele, piesa fiind potrivita unui film de actiune, in care actiunea finala urmeaza sa se produca… este ca o naratie complexa, segmentata pe calupuri stilistice, vocea fiind elementul cheie, condus de un ritm de baterie repetitiva, enervanta si parca prea ritmata pentru gusturile mele. V-am descris noul album MONUMENTUM! Ce-ati inteles? Aproape nimic. Sau poate totul. Nu pot spune ca MONUMENTUM ne prezinta o muzica avantagrdista, dar pot afirma ca ceea ce canta ei acum nu are nici cea mai mica legatura cu vreo orientare muzicala de sine-statatoare. Este doar MONUMENTUM, un sunet ce te lasa confuzat, derutat dar totusi plin de mister, dorinta de explorare fiind motorasul ce continua sa scormone in creierul ascultatorului!! Poate prea Rock/Metal pentru fanii Pop si prea Disco/Electro pentru adeptii Dark Wave-ului consacrat. Din alt punct de vedere, un album ce iti solicita multa rabdare pentru a-l asculta cu atentie si greu de descris in cuvinte…
