ENID „Gradwanderer”

Intr-o prezentare eleganta, trupa lui Martin a reusit in decursul celor sase ani de existenta sa atraga atentia multora, chiar daca soundul conceput era la limita intre agresiv si melodic. Ultimul lor album este cel mai poetic si poate cel mai romantic dintre toate!

Mult mai putin Metalic, axat pe atmosfera, pe un pian cald, cu un fundal Classic sanatos, cu o voce cantata si baritonala, cu efecte de flaut si atmosfera teatrala, pasaje rare si timide cu chitari melodice, dar care par prea zgomotoase, ENID ne arata din nou ca trupe ca EMPYRIUM sau DVKE au fost si raman repere in acest sound, altfel, unul foarte expresiv. Imi este foarte greu sa caracterizez aceasta muzica, pentru ca doar un ascultator ENID poate intelege unde se termina Metalul si unde incepe Classicul! Pentru cei mai consacrati fani ai stilurilor Metal, albumul poate fi considerat unul avantgardist, experimental sau. unul fara reper, o suma de influente din toata paleta muzicala, ce place dar nu convinge!