Borknagar „Epic”
Oystein revine cu un al saselea capitol dupa trei ani de liniste si pot spune ca asteptarea a meritat! Mult mai avantgardistic decat „Empiricism”, dar si foarte complex. Noile secvente au o structura ciudata, bazate totusi pe un schelet Black Metal, dar foarte diversificate si cu dimensiuni nemaintalnite pana acum la cvartetul norvegian. Synth lui Lars A. Nedland (SOLEFALD) este de-a dreptul magnific iar bateria lui Asgeir Mickelson (SPIRAL ARHITECT) are un ritm ametitor. Vocea lui Vintersorg este identica cu cea de pe „Empiricism”, cu treceri regulate de la tipat la cantat, sincronizate perfect si cu restul instrumentelor. Personal as fi preferat ca vocea agresiva sa dispara, pentru ca exista cateva ruperi de ritm unde acordurile Epic Progressive au un farmec deosebit si unde vocea clara, cantata, chiar intonata, degaja o atmosfera unica.
Evident, acel synth umple intregul sound si chiar conduce intreagul arsenal de instrumente. Avem si piese agresive, cum ar fi „Resonance”, dar si altele linistite, chiar defensive, unde vocea si synth tind spre Rock, in nici un caz spre Metal. Daca stau si ma gandesc mai bine, cred ca cei patru muzicieni trag cat mai mult spre propria lor placere de a canta ce le place si de aici se vede clar ca BORKNAGAR suna mai degraba ca un experiment sau, mai bine zis, ca o echipa de muzicieni: Oystein e cel care inca mai insista pe acel Black Metal agresiv, nordic, Vintersorg oscileaza inca intre partea violenta si cea melodica a vocii, Lars ne arata ca synth din SOLEFALD tinde spre alte dimensiuni muzicale, non-Metalice, chiar cu elemente ale anilor ’70 iar bateria lui Asgeir confirma noua orientare a lui Lars, dar nu uita si de radacinile de influenta ale primilor doi. Daca BORKNAGAR a existat pana acum, este 100% meritul lui Oystein!
Insa pe acest album se simte ca Oystein a lasat libertate fiecarui artist sa se exprime cum doreste, astfel ca albumul poate privit in doua feluri: ca un experiment Metalic divers, plin de elemente ciudate, fara cursivitate ori logica Metalica sau, un ghiveci de influente din toate domeniile stilistice care deruteaza, confuzeaza si, indulgent criticat, ar putea fi acceptat ca o transformare majora de stil, dar care inca nu s-a finalizat. Oricum, daca modul de concepere al pieselor poate fi comentat la nesfarsit, virtuozitatea muzicienilor si calitatea sunetului sunt incontestabile.