Canaan „The Unsaid Words”
O alta trupa cu greutate pentru tastele mele! De pe vremea pe cand italienii se lansau cu excelentul proiect RAS ALGETHI, in urma cu mai mult de zece ani, acest grup mi-a ramas in inima. Au fost apoi 4 albume sub numele CANAAN, primul genial, urmatoarele undeva peste medie si acum, in 2006, un nou capitol! Tot timpul am fost exigent cu trupele la care tin mult si tolerant cu restul. In cazul acestui ultim produs CANAAN, pot fi suparat doar pe simplitatea soundului si a modului in care instrumentele sunt folosite! Mai bine spus, dupa ce veti asculta de cateva ori albumul, veti considera ca sunetul este unul parca sintetic, prea computerizat, fara efecte sau erori ce dau totusi inima si viata pieselor. Dar acest aspect este nimic pe langa atmosfera degajata de superbele piese! Ca sunt Dark, Wave, Experimental, Goth sau Melancholic, doar voi veti putea judeca!
Din punct de vedere al inspiratiei, acest ultim album mi se pare comparabil cu primul, dar ca impact si impresie generala, usor sub. Desi aura „pain, desolate and solitude” este la ea acasa, vocea invitatului Gianni (COLLOQUIO) dezvolta si o dimensiune mai light, parca ceva mai comerciala (dar la fel de trista) si tangibila, care, din punctul meu de vedere, nu tot timpul contureaza perfect atmosfera CANAAN. De exemplu, piesa „Never Again”, una de rezonanta si memorabila, reflecta cele spuse de mine. Ca de obicei, gasim alternanta de piese melodice, cu versuri si voce, si altele doar interludii Ambient, unele interesante (vezi superba „Sterile” sau „Fragment #2”, cu acorduri ce-mi amintesc de ITW…), altele, doar simple zgomote, puse intr-o forma Dark.
Avem piese cantate in italiana si engleza, fiecare limba avand farmecul ei pe portativul CANAAN… desi piesele in italiana sunt parca mai lipsite de latura dura, melancolia fiind elementul predominant! „Fragile” imi aminteste de ritmul inaltator al soundului Doom Metal RAS ALGETHI iar harsaiturile de chitara din „In a Never Fading Illusion” ma trimite cu gandul la mai multi interpreti italieni de muzica Rock! Keyboard-ul este iarasi elementul cheie al soundului, care, impreuna cu chitarile, ne coordoneaza pasii spre acest univers CANAAN: Nothing, Never, Nowhere… „The Unsaid Words” este poate cea mai melodica, frumoasa si digerabila piesa, ce imi aminteste de deloc uitatul „Blue Fire”, unde vocile au un rol foarte important, mai ales ca ele se aud mai puternic, cu mai multe inflexiuni (adica nu doar cantat/lalait) si comunica excelent cu restul instrumentelor. Cea mai complexa, evolutiva si cu adevarat dementiala este ultima, „Nothing Left (to share)”, in cele aprox 7 minute cei cinci aratandu-ne ca dimensiunea CANAAN este greu de incadrat in vreun cliseu, piesa ce ar putea fi, de altfel, una de ramas bun!
Inspirat titlu de album, inspirata coperta, inspirate piese, totul elegant, maiestos, lent si trist…. adica CANAAN! Si cand ma gandesc ca acum vreo 2 ani se auzisera zvonuri ca grupul s-a desfiintat!
