BOHREN & der CLUB OF GORE (DE)-“Patchouli Blue” CD 2020 (PIAS RECORDINGS)

Infiintat in 1998, dar cu denumirea actuala incepand cu 1993, acesti ingeniosi nemti au reusit in peste 30 de ani de activitate sa-si formeze un stil muzical propriu, ce face usoare trimiteri la muzica din Twin Peaks. Asta ca sa o spun simplificat si cat mai general. Combinatia de Ambient, Slow cu Jazz, construita pe un fundal Dark extrem de pronuntat, a devenit trade-mark-ul trupei, inspirand multe alte proiecte muzicale. Bass-trombonul, tuba, saxofonul, pianul, xilofonul sau tuba sunt magistral folosite, creand un univers misterios, intunecat, aparent apasator, in realitate confortabil si relaxant. Nu are cum sa nu-ti placa o astfel de muzica, daca preferi solitudinea. Noul material insumeaza 11 piese cumva variate, dar daca esti atent sa vezi diferentele. Sunt cateva secvente cu peste 7 minute, alea imi plac cel mai mult, pentru ca reusesc sa ma lase sa-mi tihneasca starea creata. Toate piesele sunt superlente si meditative, numai bune de ascultat cu un pahar de cognac destept si o mahoarca aleasa pe spranceana. Bine, sa nu stai ca tembelul pe terasa neacoperita, la minus grade, ca iti strici tot feng-shui-ul.

Au trecut 5 ani de la ultimul lor album, cel de-al 8-lea sigur va fi primit cu mult interes, mai ales ca ei isi seteaza pe an doar un numar limitat de concerte. Nu am vazut mari diferente fata de precedentele albume, mi se pare mai inspirat ca, de data aceasta, saxofonul acum pare sa fie driverul, celelalte instrumente mulandu-se dupa conducator. Si ceva sample-uri iscusit integrate pe fundal.

Varianta cea mai buna de a-i vedea live este un club cu o acustica foarte buna, unde cateva zeci de fotolii tapitate sa ne invite la relaxare, cu cat mai putina lumina si fara alte zgomote perturbatoare. Au fost o singura data in Romania, chiar in clubul care a gazduit prima editie DBE, asta dupa ce nu am reusit sa aliniez programul trupei cu ce voiam eu. M-am tot gandit si am tot vorbit cu ei pentru un show outdoor, chiar si acum 2 saptamani, doar ca nu s-au aliniat cele necesare. Ideea e ca ezitam la faptul cum ar fi cante la DBE, pentru ca fragilitatea muzicii si sensibilitatea atmosferei pot fi usor distruse de un tipat, o sticla sparta sau mai stiu eu ce sirene, ca si-asa toata ziua numai ambulente, politii si pompieri se aud in jurul nostru. Mi-am spus ca asa a fost sa fie, desi trupetii chiar isi doresc sa cante le evenimentul anual cu care v-am obisnuit. Sau o data la doi ani… sau, cine stie ce si cum va mai fi. Si da, pentru ei as fi facut o derogare de la regula mea, sa nu invit trupe care au mai cantat la noi.

Muzica lor este instrumentala, au avut o singura exceptie, cand Mike Patton a cantat un cover Doro, piesa ce le-a adus o popularitate imensa. Dar nu cred ca e un dezavantaj lipsa vocii, pentru ca altfel o ardeau ca majoritatea trupelor de Jazz cu atingeri Blues si tot asa. Si aici chiar dau skip, dar cu mult respect 😊.

Oricum ar fi, cele cca 60 minute de muzica noua nu au cum sa nu captiveze, este vorba de un DarkJazz fabulos, unic, ce poate coagula public diferit, de la cei mai hipsteri progresisti colorati in tot, cu trotinete all inclusive si garderoba adecvata si pana la metalistii traditionalisti, nihilisti, suparati, incinsi in bocancii cu talpa inalta si tepi pe post de paratraznet. Dark-ul creat de acesti muzicieni incita la orice lumesc si nelumesc.

O reala placere auditia acestui album, vi-l recomand cu mare drag!