KAUAN „Kuu…”
Am asteptat ceva vreme noul material al talentatului Anton Belov, mai ales ca schimbarea casei de discuri parea a fi o miscare strategica bine gandita. Pentru cei ce nu stiu, trupa are pana acum 3 albume realizate in 6 ani de existenta, dintre care primele doua au reusit sa uimeasca intreaga scena Doom Folk Metal, materiale ca „”Lumikuuro”” sau „”Tietajan Laulu”” fiind oricand de referinta pentru iubitorul de sonoritati Underground melancolice.
„Aava Tulunen Maa” a fost albumul care a venit cu o noua exprimare si care a spart definitiv granitele Metal-ului… sau, mai bine spus, compozitiile realizate la sfarsitul anului 2009 au pavat vizibil drumul (fara intoarcere) dintre Metal si sonoritatile Atmosferice, ambientale.. Am putea spune ca am avut parte de o mostra originala de Atmospheric Post-Rock cu insertii Folk Rock, intr-o alta varianta, deloc incadrabila in experimentalul clasic si uzitat de trupe de gen. Anton, la doar 20 de ani, a reusit sa reuneasca in 2009, sub acelasi banner, fani MY DYING BRIDE cu fani MONO sau altii Pagan/Folk, ceea ce e mare lucru. Am toata admiratia pentru acest inspirat artist iar curiozitatea mea a fost maxima pentru noul album, mai ales ca nu stiam la ce sa ma mai astept… Ei bine, dupa prima ascultare nu pot spune ca am fost dat pe spate… sunetul pare mult mai soft, mai calm, mai respirabil, chiar diluat, cele 4 piese fiind destul de lungi dar albumul in ansamblu ar fi putut avea mai mult de 45 de minute… pe masura insa ce am intrat in detalii, fragilitatea soundului m-a coplesit! Pianul dezvolta o aura melancolica impunatoare, vioara talentatei Lubov Musnikova apasa puternic pe latura nostalgica iar multitudinea de sunete dirijate de un keyboard inspirat fac din „”Kuu…”” un material superb… plus insertiile rare dar grandioase de chitara. Vocea lui Anton este la fel de grava si cu o aroma trista inconfundabila (textele sunt cantate in finlandeza) iar cea feminina incearca sa incalzeasca un sunet pe cat de deprimant, pe atat de dark si distant. Emotia degajata este unica iar aceasta stare iti permite sa visezi cu ochii deschisi, sa te redescoperi sau sa te reinventezi…
Nu pot spune ca este mai epic sau mai expresiv ca precedentul, mai ales ca „”Kuu…”” (luna) continua linia albumului din 2009, deci nu schimba nimic structural, dar pare mult mai introvertit si intim. Daca e sa privesc la diversitatea muzicii pe care o compune Anton (INEA, HELENGARD), mai mult ca sigur ca acest album va fi si ultimul ce va urma aceasta linie, pentru ca ecourile albumelor KAUAN se evidentiaza doar prin cateva pasaje, restul fiind pline de inovatie si originalitate! Daca asculti o singura data KAUAN nu ai cum sa nu recunosti mai tarziu trupa, deoarece sentimentul de unicitate este, poate, cel mai frumos lucru cu care se pot mandri cei doi rusi. Este de remarcat ca noul material a fost inregistrat integral cu instrumente reale, fara ajutorul calculatorului, ca in trecut. Ma gandeam initial sa descriu fiecare din cele patru piese, dar imi vine greu sa o fac, pentru ca, in mintea mea, discutam doar de o singura piesa, defalcata artificial in patru parti, pentru a putea fi mai usor de asimilat. O mare greseala pentru conceptul unul album de o frumusete rara, ce nu orbeste dar care dezvaluie o aura plina de emotii, discreta in exprimare dar obsedanta ca perceptie! Muzica KAUAN chiar transmite ceva FRUMOS si sunt sigur ca acest album va fi pus de fanul sonoritatilor dark melancolice undeva separat, in sertarul albumelor de suflet. Se pare ca vraja lunii si-a rostit iar profetia…
