ABIGAIL „It Is A Night I Fear”
In ciuda longevitatii acestui nume in scena Metal autohtona, ABIGAIL, nu-mi amintesc sa fi facut vreodata o recenzie. Sau, ma rog, am scris, e adevarat, dar despre proiectul de Black Metal japonez cu acelasi nume, acum vreo 15 ani, cu mult inainte de a se infiinta si in Romania trupa in discutie. Acum cateva zile am primit noul EP format din 4 piese despre care m-am gandit sa scriu cateva cuvinte… nu cred ca o recenzie s-ar putea scrie despre doar 4 piese, adica cca 25 de minute, dar hai sa vad ce va iesi… imi fac doar putina ordine prin ideile din capul meu ce graviteaza in jurul conceptului ABIGAIL. Razvan este cunoscut in Undergroundul Metal autohton de mai toata lumea si se stie cat suflet pune cand e vorba de muzica… poate chiar prea mult, uneori pasiunea indepartandu-l de oameni care nu gandesc la fel ca el, insa care ar fi dorit sa-l ajute sa-si indeplineasca visul. Si spun asta deoarece ABIGAIL poate fi considerata o trupa Cult pentru mai toti muzicienii nostri Underground, multi dintre ei laudandu-se ca au facut parte din acest nucleu… doar ca personalitatea lui Razvan se pare ca a facut cu greu casa buna cu cea a celorlati membri… de aici si, probabil, fluctuatia asta imensa de muzicieni/muzicanti. Nu stiu daca avea rost au ba sa spun toate aceste lucruri, dar asta simt, asta vad si asta rostesc acum… e clar ca ABIGAIL a ramas incatusata in lunga istorie intr-un cerc virtual negativ (se poate citi si ca ghinion) din care nu a putut iesi… sper ca pana acum.
Doom Death Metal-ul ABIGAIL este unul relativ standard, clasic, de pe vremea cand trupe ca ANATHEMA, MY DYING BRIDE sau PARADISE LOST ne aratau calea spre altfel de sonoritati, in urma cu vreo 15-20 de ani! Nu e nimic inovativ, nimic care sa ne arate ca vorbim de sonoritati ale mileniului 3, pline de experimente sau avangardisme trendoase…. Poate doar combinatia de forme stilistice surprinde… Imi place mult tare cum suna acordurile simple dar obsesive ale chitarii din “Astral Sleep”… sau soaptele imbinate cu portiuni de growl autentic pe riffuri sacadate dar atmosferice… si incercarea de voce clean ce aminteste de vechiul ANATHEMA in “Mirror A Room Without Windows”… dar si de forta piesei “Sweet Cruelty”, unde amprenta sorrow iti degaja o nostalgie frumoasa, dar trista, cu insertii Gothice dar si efecte pe fundal foarte jucause si interesante… iar piesa titlu te invaluie intr-o dimensiune Dark apasatoare, in genul trupelor Ambient, dupa care uzitarea sample-urilor ma duce imediat cu gandul la COLOSSEUM, o trupa atat de draga mie dar si lui Razvan. Avem aici tot ce dorim, Funeral, Slow, Depressive Doom Death, Gothic Metal… o bijuterie de piesa cu un growl care ma surprinde cat de bine poate sa sune, dar si naratiile de pe fundal care ma teleporteaza spre altceva… iar riffurile chitarilor care ma plimba lesne de tot intre SKEPTICISM si vechiul PARADISE LOST…
Da, e clar ca ABIGAIL trebuie sa scrie si discografic o fila importanta din istoria Metal-ului nostru si sper sa si vad lansat, in viata asta, primul album conceptual din istorie. Ca se va intampla mai devreme sau mai tarziu, asta depinde doar de Razvan si de coeziunea echipei pe care o pastoreste, daca a si invatat din greselile lui sau ale altora… si daca accepta ca toti putinii din scena asta Metal (underground) vor, fiecare in propriul fel, sa consolideze, chiar sa si faca ceva frumos pentru cauza asta Metalica… ca unii aleg shortcut-uri, e libertatea lor, decizia lor…
Poate asa cercul ala virtual nefast se va rupe/desclesta sau se va incarca de energii frumoase… pentru vremuri impaciuitoare, relaxante, deloc incordate sau pline de judecati deja anacronice… caci nici pana acum nu-mi explic cum ABIGAIL nu a primit nici o oferta serioasa de la vreun label de profil, cum ar fi Solitude Productions sau Firebox… Dar, cine stie… Time will tell! Eu le tin pumnii, sincer!