Monumentum

Salut Rob si ma bucur sa te aud din nou. Inca mai esti de acord cu cele spuse de tine in urma cu doi ani (cel mai bun interviu pe care l-am facut eu)? Se pare ca nu. Mai mult, prezentul ne atentioneaza ca partea ta artistica este reprezentata de doua trupe, MONUMENTUM and TWO SOULS.

„Ei bine, din nefericire, remarca mea de atunci este inca valabila si adevarata, dar chiar si in aceste conditii, la un moment dat realizezi ca trebuie sa re-actionezi asupra sau impotriva unui asemenea climat de decadenta, astfel incat, intr-un fel sau altul, sa reusesti sa nu-i cazi prada. Sunt extrem de dezamagit de modul in care se prezinta piata muzicii, la ora actuala, dar mai ales de modul in care aceasta a fost valorificata din punct de vedere artistic. Aceasta dezamagire conduce la o stare si mai accentuata de depresie sau, hai sa-i zicem, o deceptie si mai mare, la care, in consecinta, se adauga dorinta din ce in ce mai palida de a incerca sentimentul de creatie. Dincolo de toata aceasta stare de nemultumire, pot spune, insa, ca sunt bine si ca, bineinteles, imi amintesc interviul precedent, in adevaratul sens al cuvantului, a fost unul reusit.”

Legat de istoria MONUMENTUM am vorbit data trecuta zeci de detalii. Dar legat de prezent: esti satisfacut de inregistrarea acestui nou album, intitulat „Ad Nauseam”?

„Stii si tu, este vorba de obisnuita frustrare din cauza careia sufera orice muzician aflat in dificila situatie de dupa inregistrarea materialului. Cred ca poti sa-ti imaginezi, in aceasta etapa vezi ce
n-a mers asa cum ti-ai dorit sa fie si, pana la urma, dupa ultimele retusuri, constati ca este OK, dar nu perfect. As putea spune ca sunt foarte ‘aproape’ de sentimentul acela de a fi multumit cu ceea ce a iesit. Au fost, ce-i drept, cateva probleme, pentru ca 70 % din piesele de pe acest album au fost realizate in studiourile de acasa, iar atunci cand am intrat intr-un studio profesionist, pentru a mixa produsul final, si am incredintat acest lucru unei persoane straine-diferite, adica producatorului, ei bine, lucrurile s-au schimbat. Multe dintre intentiile noastre s-au evaporat or s-au transformat intr-un sunet necunoscut noua si, practic, diferit de ceea ce am realizat noi pe parcursul intregului proces de inregistrare.”

Ai ceva momente placute pe care ti le amintesti din timpul inregistrarilor?

” N-as zice! Sindromul acela de ‘a lupta contra-timp’ ne-a stresat si ne-a bulversat in detrimentul oricarei placeri de a fi in studio…Trupa aceasta nu este in pozitia de a ‘evada’ sau a-si lua vacanta din viata de zi cu zi pentru trei saptamani doar pentru a intra intr-un studio. Drept urmare, am fost nevoiti sa inregistram si sa mixam in timpul noptii sau la sfarsiturile de saptamana…”

In timpul inregistrarilor, in MONUMENTUM orice este posibil. de ex, Elisa Carrera a inceput ca baterist si a terminat ca. viitoare mama. Excelenta si eficienta simbioza, nu-i asa? Tatal este probabil un membru MONUMENTUM.

„Eh, eh.., intr-adevar, a devenit mama chiar in luna octombrie. Si tatal chiar este un membru MONUMENTUM….sunt chiar eu.”

Trupa include sapte persoane: Daniele Bovo (g, piano)-din formula veche, Diego Danelli (bass), Andrea Belluci (g, dr), Elisa, si doi vocalisti, Andrea Stefanelli + Alis Francesca Bos. Ce poti sa-mi spui despre ei ? Sunt ei prietenii tai sau doar ai exploatat oportunitatea de a inregistra cele zece noi piese ?

„Daniele canta cu mine de ceva ani buni. El a devenit membru MMM imediat dupa realizarea albumului ‘IAC’, chiar daca activitatile trupei erau oarecum restranse (am inregistrat doua piese pentru doua compilatii-Misanthropy Records sampler si Death SS tribute). Andrea Belluci este tipul din spatele scenei electronice, acesta este domeniul sau si a inregistrat trei albume drept RED SECTOR la Minus Habens label. El este, de asemenea, in spatele proiectului SON-DHA care a scos un album la RELAPSE RECORDS. M-am intalnit cu el, daca se poate spune astfel, via e-mail…si am continuat colaborarea in acest sens… Nu locuim in acelasi oras, asadar sunt putine oportunitatile de a ne intalni frecvent ‘in persoana’. Andrea Stefanelli (vocalistul trupei italiene NUVOLA NESHUA) a fost recomandat de un prieten de-al meu…, i-am oferit o sansa sa incerce…si, practic, a primit ‘slujba’ intr-un minut…(si de data aceasta MMM are un vocalist nu un tip care recita). Tot el este cel care, in cel de-al 12-lea ceas a adus-o pe Francesca pentru a face partile, putinele, de voce feminina. Elisa este sotia mea si a inceput ca baterist in cateva trupe underground. Se poate spune ca, de fapt, am inceput repetitiile de bazacu ea, insa nu am reusit sa inregistram decat 3 piese pentru ca sarcina a evoluat si nu i-a mai permis nici un fel de implicare. Diego este un amic de-al Elisei, care evoluase la bass alaturi de ea in repetate randuri, motiv pentru care ne-am gandit de ce sa nu pastram sectia ritmica bine consolidata?”

Tatra Records nu este un label Metalic Metal si presupun ca noul sunet MMM nu are legatura cu trecutulMai mult, am aflat ca noul stil ar fi Avantgarde Electronic Pop Way, deci, nu te temi ca vechii fani vor fi debusolati?

„M-am saturat sa imi fie teama de reactia celorlalti sau de toanele lor referitor la muzica mea. Cred ca ‘Ad Nauseam’ este un pas rezonabil, pentru ca s-ar fi putut intampla sa fie si mai ‘distant’ si diferit decat este in prezent, lucru pe care nu l-am avut in intentie. Asa cum am mai spus, mi-am platit pe deplin tributul fata de Euronymous, Tom Warrior, Burzum, Fenriz si fata de oricare alt erou al dimensiunii metal. Si, in afara de toate acestea, la vremea aparitiei ‘IAC’, toata lumea imi spunea ca nu este un album metal, de ce s-ar astepta acum ca noi sa venim cu un album gen Judas Priest??? Bineinteles, speram ca acest album va placea tuturor, dar stim deja ca acest lucru este imposibil, drept urmare, nu se poate aprofunda o concluzie mai clara sau mai plina de amaraciune decat ceea ce tocmai am evidentiat…si nu imi doresc, sub nici o forma, sa ajung sa fiu un idiot in genul Paradise Lost, Moonspell sau My Dying Bride care NU MAI SIMTE deloc chemarea pentru metal, dar incearca ceva diferit pentru ca in cele din urma sa ajunga la un fiasco total… si de aici sa opteze pentru reintorcerea la origini, adica la metal…. In mod categoric nu voi face acest lucru…. asa ca daca AdN se va dovedi a fi un fiasco pentru ca fanii metal sau gothic nu il vor cumpara si, in acelasi timp, nici pe scena alternative/pop nu se va gasi nimeni care sa-l aprecieze…ei bine, acestea vor avea o singura semnificatie si anume aceea ca MMM are un motiv sa existe numai in sfera metal, iar, in consecinta, trupa se va auto-desfiinta imediat.”

Am citit pe site-ul tau o idee interesanta legata de moartea pilotilor de avion. Mai precis, piesa „Angor Vacui” Ai vreo obsesie legata de atacul terorist de la WTC?

„Da, chiar este vorba despre o puternica obsesie pentru accidente si dezastre aviatice. Nu este o fictiune, ci, de fapt, o problema reala pentru ca pur si simplu nu mai pot opta pentru zborul/transportul cu avionul. Piesa aceea este chir obsesia mea transpusa in muzica… un cosmar sonor care isi propune sa reprezinte ultimele doua minute din viata pilotilor in timpul prabusirii avionului. In esenta, piesa contine elemente reale luate din inregistrarile realizate in cabina pilotilor in timpul unui astfel de accident aviatic.. si este realizata in memoria pilotilor decedati.”

De ce ai ales un cover Fausto Rossi? „Perche’il amore” este un nume sugestiv pentru indragostiti. Este Roberto o persoana romantica? Sa insemne o evolutie?

„Mh, cred ca Fausto Rossi este un caracter/muzician care poate fi apreciat doar de italienii care din punct de vedere social nu se simt confortabil… nu se simt in elementul lor…si cred ca de nimeni altcineva….Este un artist foarte underground, daca pot sa spun astfel, si cred ca a vandut doar cateva albume pana in prezent, tocmai din cauza aceasta. Piesa nici nu este, de fapt, cu adevarat romantica. Conceptul ‘Amore’ este foarte corupt si pangarit…”

Care este tinta ascultatorilor noului sunet? Este posibila o provaocare pentru fanii Dimmu? Or Depeche?

„Cred ca, pana la urma, oricine are un creier muzical sau ureche muzicala poate sa aprecieze albumul. Nu este chiar atat de advangardist…. pentru ca daca ne gandim bine…. nu mai este NIMIC de inventat in muzica…. totul s-a spus deja… chiar daca sub alte forme. Acest material este, cu siguranta, prea ‘pop’… prea ‘usor’ pentru metalistii inraiti, mult prea solar…luminos pentru vampiricii fani ai stilului gothic…si cu mult prea ‘evil… malefic pentru scena pop…. Poate ca nu suntem altceva decat un bastard-copil din flori- care va fi renegat de toata lumea….”

Spune-mi ceva despre texte.

„Nu, te rog……., nu voi face acest lucru…. stii, nu sunt prea legat de aspectul acesta….. Cred ca am explicat acest lucru pe parcursul timpului in multe interviuri: daca ar fi dupa mine as inregistra chiar numai albume instrumentale…. sau pur si simplu fara versuri/texte. Dar acest lucru nu este intotdeauna posibil. Nu am nici un mesaj pe care sa-l adresez lumii, nu sunt nici un propovaduitor si nici un filosof…. exista si asa prea multi care se incadreaza in aceste categorii. Versurile sunt doar cuvinte care sa faca posibila identificarea pieselor. Totusi, in cazul de fata, versurile ilustreaza, in general, ca idee de baza ‘arta decadentei’…. aceea de a trai in decadenta, dar cu eleganta.”

Despre coperta albumului, „Aula della Coprofilia” ce poti sa-mi spui? Are vreo legatura cu conceptul muzical ?

„Cel mai probabil, este vorba despre ceea ce am amintit in ultima propozitie a raspunsului precedent….. DECADENCE WITH STYLE.”

Este posibil sa vedem MONUMENTUM live?

„Nu, niciodata. Nu vad rostul si sensul sa fim pe drumuri si, pe mine personal, nu ma intereseaza un asemenea statut, mai ales in conditiile in care noi doar discutam despre material, inainte de a sti clar care sunt sansele ca publicul metal sa placa sau nu muzica noastra….Ce fel de public sau fani ar trebui sa ma astept sa vina la concertele noastre? Punkeri-black metalisti? NU, cred ca este ceea ce imi doresc.”

Crezi ca am uitat ceva sa te intreb legat de prezentul sau viitorul MONUMENTUM ?

„Nu cred…. prezentul este incert in ceea ce ne priveste, dupa cum cred ca stii si tu….si dupa ‘IAC’ le-am spus tuturor ca vom mai scoate un album in doi ani…. si de atunci au cam trecut 6-7 ani…., drept urmare…..”

Cateva cuvinte si despre proiectul TWO SOULS.

„Cred ca este mult prea devreme ca sa pot discuta despre proiect, insa dedata aceasta, cu siguranta, nu ne vom mai confrunta cu dilema Metal sau Non-Metal…. pentru ca trupa nici macar nu va figura ca prezentare in label-urile sau mediile ‘metal’. Si nu ma intelege gresit: nu sunt in cautarea unui contract fabulos si nici nu visez sa devin un super star sau popstar….. cred ca poti intelege ca este vorba de anumite ambitii artistice diferite de aceea de a fi in permanenta afiliat unei dimensiuni dominate de Manowar si Slayer…. asadar, vorbim de o lume in care daca iei o copie ROCK HARD din 1985 si una din 2002… observi ca NIMIC NU S-A SCHIMBAT….sunt chiar aceleasi personaje… aceiasi eroi, dar cu o aura de ‘vreau sa fiu mereu tanar’…..”

Ce muzica mai asculti? Poate CELTIC FROST?

„Ceea ce inseamna muzica, realitatea ei, situatia ei, se prezinta foarte negativ…, cel putin atat cat pot eu aprecia. Ascult toate felurile de ‘rahaturi’ si pot spune ca tot ceea ce gasesc in jurul meu este orice dar nu muzica… si constat ca este mai degraba un colaps al creativitatii in oricare gen de muzica vrei sa-l abordezi… pentru ca fiecare stil nu face altceva decat sa se repete la nesfarsit. Poate tocmai din aceasta cauza, pot spune ca in ultimii 5-6 ani, cu multa indulgenta, am cumparat maximum 4-5 albume despre care sa spun ca nu trebuia sa le ratezi sau sa le pierzi….. Cred ca este o atitudine personala schimbata radical pe parcursul acestor ani……. Obisnuiam sa cumpar 4 albume pe saptamana acum cativa ani, acum….UNUL pe luna… Muzica a murit…. S-a sfarsit…. cel putin in casa mea….”

Spune-mi ceva despre familia ta. Cum arata o zi normala de lucru ?

„Anul 2001 a fost un an foarte intens…. mi-a dus o sotie, un copil si tot ceea ce am facut/lucrat pentru ‘Ad Nauseam’. O zi de lucru obisnuita din viata mea este la fel ca oricare alta din viata oricui, nici mai mult, nici mai putin…. trecand peste faptul ca indiferent ce vinzi: muzica/CD-uri sau inghetata… in cele din urma depinzi de interesul celorlalti in a consuma sau nu produsele pe care le comercializezi…… As putea spune, astfel, ca nu este un entuziasm prea mare sa fii boss-ul unui label (AVANTGARDE/WOUNDED LOVE) in vremurile noastre. O zi nelucratoare este, in schimb, la fel ca pentru oricare om… are aceeasi semnificatie: hobby-uri, familie si cativa prieteni.”

Roberto, cred ca e destul. Multumesc pentru interviu si iti doresc numai bine si succes cu toate proiectele tale. Activitatea ta in scena Metal este de peste 15 ani. Ai primit satisfactia dorita unui astfel de efort ?

„Si eu iti multumesc si iti doresc deasemenea mult noroc in toate activitatile tale. Esti o persoana care se dedica foarte mult… si interviurile tale sunt intotdeauna ceva… special. Doar ca imi pare extrem de rau ca entuziasmul meu pentru cateva dintre subiectele abordate de tine , de la care probabil asteptai mai mult, este FOARTE SCAZUT… si, ca atare, nu am decat cuvinte goale pentru ele. Cred ca pot vorbi de satisfactie in ceea ce priveste label-ul si tot ceea ce inseamna implicarea mea in fenomen, insa, acum ma simt ca si cum nu mai este nimic de dorit, nimic sa imi mai doresc sa ating sau sa realizez… Poate ca a venit vremea sa trec pe langa toate acestea…dar nu poti sti asta niciodata, nu-i asa ?
www.monumentum.it

Septembrie, 2002.