Dirk Serries

Buna, Dirk! Esti in Belgia acum? Cum e iarna acolo?

„Da, momentan sunt in Belgia. Iarna e putin cam schimbatoare aici, acum sunt din nou zero grade + zapada, dar per total nu e asa de rau.”

Cum ai descrie muzica ta cuiva care nu a mai ascultat-o pana acum?

„Asta e intotdeauna dificil, ma tem, deoarece muzica este subiectiva in functie de urechile si mintea fiecaruia. Dar cred ca ar fi corect sa o descriu ca fiind extrem de minimalista, foarte atmosferica, cu accente de Shoegaze si Post-Rock. Dar nu mi-as numi muzica Drone, nu prea imi place aceasta categorisire pentru ca reduce genul repetitiv minimal si non-ritmic la o definitie atat de lipsita de sens.”

Urmatorul tau album, „Microphonics xxi-xxc”, urmeaza sa fie lansat la jumatatea lunii martie. Te rog sa ne dai cateva detalii despre el.

„Acesta este doar al doilea album scos sub numele meu de nastere dar a fost un adevarat chin. Dupa ce am incheiat cu alter-ego-urile mele vidnaObmana si Fear Falls Burning si fiind activ in muzica experimentala de mai bine de 25 de ani, mi-am dorit sa obtin un stil muzical care sa combine in mod organic toate experientele mele, culoarea sunetului din toate proiectele anterioare si fascinatia mea neintrerupta pentru minimalism. In al doilea rand, sa lansezi muzica sub propriul nume te face mai fragil, te expune (mai) personal decat sub orice alt fel de alter-ego sau pseudonim. Deci presiunea de a finaliza acest al doilea album care sa fie un fel de poarta catre un alt nivel de a avansa ca muzician a fost imensa si grea. Mi-a luat 5 ani sa finalizez albumul, nu sa compun propriu-zis muzica, dar in termeni legati de ce directive ar trebui sa urmez. Primul album microphonics, lansat in 2008, a fost foarte minimalist, ambiental si armonios. Al doilea e o combinatie intre melancolia din proiectul vidnaObmana, dinamismul din Fear Falls Burning si minimalismul primului album microphonics. Dar intensitatea numeroaselor incercari in studio, frustrarea venita odata cu el si dubiile pe care le aveam m-au impins, in cele din urma, sa urc inca o treapta si sa creez o fuziune de stiluri pe care sa construiesc pentru urmatorii ani.”

Albumul „Microphonic xxi-xxxv” are ca subtitlu cuvintele „mounting among the waves, there’s a light in vein. the burden of hope across thousands of rivers”. Spuneai intr-un interviu mai vechi ca vezi muzica precum apa. Gasesc aceasta analogie foarte interesanta, deoarece apa e una din cele patru elemente. Poti sa intri in detalii cu privire la semnificatia titlului albumului, dar si cu privire la relatia dintre apa si muzica, este muzica un element primordial care ne uneste?

„O comparatie buna deoarece nu am vazut legatura pana acum. Recitind subtitlul, cred ca e corect sa afirm ca apa ramane intr-adevar importanta in muzica mea. J

In perioada in care eram in vidnaObmana eram atras de cele patru elemente din natura. vidnaObmana era despre caracterul expansiv al muzicii, intinse peisaje dezolante, influenta naturii asupra oamenilor si calitatile ritualice ale felului in care natura evolueaza, se extinde si se transforma.

Apa a fost unul din sunetele care m-a inspirat cel mai mult sa le folosesc in muzica vidnaObmana si m-a invatat mult despre structura sa, sa ma joc cu natura ei. Felul in care se misca, curge, se intoarce si se stinge, este destul de asemanator cu modul in care lucrez cu sunetele si creez muzica.

Cred ca a ramas cumva in subconstientul meu in acesti ani ca un fel de fir conducator si metronom. Si, desi abia am realizat legatura cu subtitlul albumului, cred ca muzica mea a continuat sa se miste si sa respire la fel cum apa curge in valuri.”

Albumul va fi insotit de o carte de fotografie,”Cities in Grey”. Cum il ajuta pe ascultator aceasta carte si artele vizuale in general, sa patrunda in universul creeat de muzica ta?

„Din prima zi am simtit ca fotografia e perechea potrivita pentru a descrie muzica atunci cand cuvintele esueaza. Si acest lucru nu s-a schimbat niciodata.

De-a lungul anilor, ca si muzica mea, fotografia a devenit mai matura, mai subtila si vitala pentru muzica. Spre deosebire de muzica din vidnaObmana, unde inspiratia era data de natura si de caracterul ei expansiv, muzica pe care o fac sub numele meu a devenit mai minimala si mai urbana. De aceea era necesar sa fie schimbat si stilul fotografiei.

Am fost norocos pentru ca exact in acel moment sotia mea Martina Verhoeven, care face cea mai mare parte a fotografiilor, a inceput sa lucreze la o colectie de fotografie urbana. Si, de la prima fotografie pe care a facut-o am stiut ca era perechea potrivita. Fara a avea maretia naturii, fotografia in perfectiunea ei alb-negru ramane dezolanta la o scara mai scazuta. Sper ca si caracterul ei urban, oarecum anonim si mai intunecat, defineste exact semnificatia muzicii.”

In curand vei porni in turneu cu Mono in Europa, din nou. Cum ai ajuns sa mergi cu ei in turneu, esti incantat de asta?

„A fost datorita lui Joris de la Conspiracy Records care ne-a adus impreuna in 2011. Joris stia foarte bine ca MONO si cu mine vom fi o combinatie perfecta datorita felului comun in care vedem viata si modului in care ne dedicam artei si muzicii. In 2011 MONO si cu mine am fost in turneu impreuna in Europa pentru prima data si a fost o experienta cu adevarat fascinanta si magica. Nu doar din punct de vedere muzical, muzica mea e perfecta in deschiderea lor, dar suntem complementari din punct de vedere spiritual, emotional si practic. Pur si simplu functioneaza si de aceea MONO au cerut sa merg cu ei in turneu in 2012 si 2013.”

Ai cantat cu ei si acum cateva saptamani in turneu. Ce amintiri amuzante ai?

„Din nou, a fost pur si simplu perfect. Vezi tu, nu suntem petrecareti si ne place sa fim inconjurati de o companie perfecta. Una relaxanta, calduroasa si in spiritul potrivit al lucrurilor, si asta e ceea ce impartasim, MONO si cu mine. Pe deasupra, ne apreciem foate mult muzica fiecaruia, ceea ce face ca un turneu sa fie o exprienta vesela, calda si care te inspira.”

Vei fi in Romania pe 10 februarie, la Timisoara. Cum va fi concertul? Ai vreo asteptare in ceea ce priveste publicul?

„Cu siguranta sunt nerabdator. Cele 4 concerte cu MONO din 2012 sunt primele in care am interpretat live noua muzica si per total a mers bine si chiar peste asteptarile mele. A fost intotdeauna putin o provocare sa aud, sa vad si sa experimentez felul in care muzica noua va supravietui formulei live, dar sunt destul de multumit, deci astept cu nerabdare sa dau drumul muzicii live din nou… Desi muzica noua este cu certitudine dinamica in termini de frecventa si volum, ramane minimalista si introspectiva. Stiu ca muzica mea nu e usor de perceput intr-un cadru live dar imi doresc si sper ca publicul, sau macar o parte a lui, sa ma urmeze in aceasta calatorie.”

Ai fost aici vreodata? Stii ceva despre Romania sau e ceva ce ti-ar placea sa stii?

„Spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca nu am fost niciodata in Romania dar stiu cate ceva despre istoria si cultura ei. Din pacate nu vom sta foarte mult, e un turneu si deci un ritual de a merge cu masina de la o locatie la alta. Totusi astept cu nerabdare sa o vad!”

Dar in ceea ce priveste planuri pe termen mai lung, ce ne poti spune? Va avea publicul ocazia sa aibe o alta sansa de a te vedea pe scena anul acesta?

„In afara de acest turneu de 16 zile cu MONO, planuiesc sa-mi promovez albumul nou, live, in 2013 si 2014. Dupa turneul cu MONO voi face un concert de lansare oficiala, in martie, si voi canta la festivalul World Musical Music impreuna cu Kronos Quartet si la legendarul festival Roadburn, ambele in Olanda. In prezent se negociaza alte concerte in Franta, Polonia si Germania.”

Dar in ceea ce priveste celelalte proiecte? Mai pastrezi legatura cu Sam Rosenthal? Stiu ca ai mai mult de 100 albume, am dreptate?

„Trebuie sa recunosc ca am un catalog vast J, in special intre 1984 si 2004, deoarece sub numele de vidnaObmana am fost destul de productiv si ca o plimbare intr-un rollercoaster cand e vorba de lansari de casete, viniluri si CD-uri. Anii 90 au fost anii de varf, atunci cand cererea pentru vidnaObmana si muzica ambientala in general era imensa, si in acest context colaborarea cu Projekt a fost un factor constant. Da, inca tin legatura cu Sam Rosenthal si Sam ramane principalul meu custode pentru vidnaObmana si catalogul si arhiva sa vasta. Este un tip grozav si e foarte placut sa lucrezi cu el. Proiectul meu solo e in prezent singurul pe care ma axez pentru urmatorii ani, dar imi plac colaborarile, asa ca sunt in pregatire alte cateva proiecte… Dar pe moment ramane microphonics.”