Top T – editia 2002

Nu au trecut decat trei nopti de la festivalul Metal de la Cluj si iata ca m-am trezit joi seara, in jurul orelor 19.30, la Casa Culturii din Buzau, cu scopul clar de a vedea o noua editie a festivalului „Top T”.

Stiam ca inainte de orele 19.00 trebuia sa fie o conferinta de presa dar prioritatile de serviciu m-au facut sa plec din Ploiesti tarziu.
In cele din urma conferinta nu s-a tinut si nici festivalul nu a inceput la ora programata.
Asadar, am avut timp sa scanez imprejurimile, sa iau pulsul respectivului loc, sa vad cum se prezinta atmosfera inainte de inceperea concertului.
Cum joi era seara trupelor extreme, era de asteptat sa vad pe bancile si terasele din fata foarte multi suparati, cu diverse tricouri negre care mai de care mai „evil”, cu logo-uri de la BATHORY si DARK THRONE pana la seducatoarele coloraturi DIMMU BORGIR sau CRADLE OF FILTH (am vazut si unele cu Dani… lipsea doar mesajul „Dani, we love you, master of horror!), plete descatusate, bocanci, haine si pantaloni de piele, lanturi, bratari, machiaje Black… parada metalifera de care toti discomanii se leaga sau comenteaza pe strada… sau fara de care salvamarii nu si-ar putea antrena armonioasele corpuri prinse in bluze decoltate si cat mai mulate, atat pe piept cat si pe… genunchi….
Insa un mediu in care ma simt al dracului de comod si confortabil.
Lumea era linistita, servea berea festivalului, „URSUS” (la un pret mic, de apreciat), dezbatea probleme de muzica…
Printre aceste secvente normale pentru un festival Metal am reusit sa ma strecor si sa ajung la intrare, acolo unde Tolea Postovei, headliner-ul organizator se agita in stanga si-n dreapta pentru ultime detalii.

Dupa un scurt salut am reusit sa intru in cunoscuta sala a Casei Culturii, de unde, pentru a putea ajunge in sala, trebuie sa cobori vreo 50 de trepte spre epicentrul actiunii. Setul de trepte s-a dovedit de fiecare data un obstacol greu de trecut pentru acei carora filmul le se rupea inainte de termen… In fine, jos, agitatie maxima, un stand cu casete, CD-uri, tricouri (dar mult mai palid ca in anii precedenti), ceva aglomeratie pe la o masa de biliard, berea curgea din plin de la fetele de la bar, se simtea si o aroma de mici (de fapt am si consumat vreo trei) si cam acestea au fost elementele de pe hol.

Odata intrat in sala, gasesc doar vreo 50 de pustani imprastiati prin diverse colturi care priveau curiosi cum cei de la TORMENT isi acordau instrumentele.
Dupa vreo jumatate de ora de zdranganeala, apar pe scena Tolea si Florin Artene (Cornel Constantinescu era pe undeva prin sala), de fapt cei ce reprezinta inima acestui festival de ani de zile, care ne anuntau deschiderea oficiala a festivalului.

Evident, se parcurge lista de sponsori, se fac cateva referiri ironice la un concert sustinut de Animal X si 3 Sud Est cu cateva zile inainte, acolo in Buzau, mai bine spus comentarii despre non-muzica pe care o sustin acesti non-artisti, „cu minte ingusta”, observ si cateva grimase ale unor baieti din echipa ce asigura paza acolo (normal sa fie deranjati, doar acei lautari sunt regii lor).. si, din nou, caci aceasta este traditia, apare acelasi neobosit exponent al underground-ului Metalic extrem autohton, prezentatorul Gabiiiiiiiiiiiiiiii Gombos! Neschimbat la fata si la port (de fapt gresesc, avea acum un tricou cu Top T, insa unul prea strans pe el in comparatie cu burta ce-i atarna in stil Metalifer… of, ce croitori, dom’le!), cu aceeasi suvita timida in forma de pleata stransa la spate, mai bine spus undeva spre varful capului, cu un cioc incaruntit, mers ghebos si privire multipla (ochelari + alcool+ euforie+ bucurie).
Dar un personaj integrat perfect in atomsfera concertelor de la Buzau, jovial si distractiv. Una peste alta, incepe „Cosmarul de pe strada mortii”, cum ii place atat de mult prezentatorului sa ne reaminteasca! Ce reuseste Gombos sa faca este sa gaseasca cativa electrizati care sa ne introduca imediat in atmosfera concertului, urland si pregatind intrarea primei trupe.
TORMENT vine din Galati, este un ecou HATHOR (bateristul este acelasi), si sustine ca stilul lor este Black Metal Forever… Zaresc pe scena 2 vocalisti topor (unul era hent, de abia sa tinea pe picioare), inca o vocalista, tobarul, o alta tipa la clape si doi chitaristi.

Despre ceea ce canta ei, hmmmmm, probabil un alcoolic Black Metal penibil si neinteles! Ceva acorduri inteligibile s-ar fi deslusit din chitari, clapa suna pe alocuri plictisitor, alteori parca avea si ceva contur, bateristul bunnnnnn iar vocea feminina aparea rareori si se auzea aproape deloc. Ce pot sa spun despre faptul ca cinci oameni si jumatate se chinuiau sa acopere ridicolul creat de restul trupei? Unul dintre vocalisti parea parca mai sigur pe picioare, de fapt nu se prea misca, mai mult statea cu degetele in sus iar celalalt parcurgea scena dintr-un capat in altul scotand sunete demonice, probabil incerca sa faca trimiteri catre stilul lui Fenriz (DARK THRONE)…
Nu am inteles nimic din ceea ce au cantat galatenii in ciuda excelentului baterist! Ca efect, poate ca au avut succes la public dar eu mi-am pierdut rabdarea si am iesit din sala dupa cateva piese.
O asemenea maniera de prezentare in mileniul III nu face decat sa batjocoreasca imaginea, si-asa sifonata, a Black Metal-ului adevarat!
MARSYAS vine din Bucuresti, cu o orientare Gothic Metal, dupa spusele lor „singura trupa Gothic Metal adevarata” din Romania! Ma rog, dar stilul imi amintea de vechile compozitii GOD .
Prezentarea trupei a fost facuta de energicul Gombos, care, s-a gandit ca ar fi bine sa-i dea microfonul si impresarului trupei,Titus
Constantinescu.

Acesta din urma a amintit despre defunctele GOTHIC si NEW AGE (poate cele mai in voga trupe in urma cu ceva ani buni), deci m-a lovit din plin!
Normal ca la auzul unor cuvinte frumoase despre doua trupe adevarate care au murit prematur subconstientul actioneaza… Si dupa acel carnaval Black Metal TORMENT , chiar imi doream sa fiu mult mai indulgent, sa vad si ceva de calitate.
Asadar, celor cinci trupeti li s-a alaturat acum o super-finuta violonista (chip si iscusinta), astfel ca pe alocuri sunetul aducea cu MY DYING BRIDE, mai corect spus cu albumul „The Angel and The Dark River”.

Chitarile au fost OK, bateristul…cam incepator, dar se pare ca dezvolta si secvente rapide, antrenante, keyboardul suna chiar bine (o alta tipa), vioara ar fi trebuit sa fie mai bine reglata si poate sa intervina mai des in conceptul lor muzical, vocea masculina incerca sa mixeze inflexiuni normale clare, cu altele agresive, violente, dar, in cele din urma a rezultat ceva fortat. Una peste alta, Gothic Metal-ul dichisit al celor sase a lovit publicul, sunetul lor fiind unul cald, placut urechii, cu pasaje extrem de atmosferice, usor digerabil si foarte ritmat.
Piesele cantate de MARSYAS au fost interpretate cu multa seriozitate, daruire si ceva iscusinta, deci pot spune ca a fost o surpriza super-placuta sa-i vad live. Desigur ca acestia mai au mult pana sa cante un Gothic Metal de calitate (stilul insusi cere un sunet lacrima, altfel efortul e inutil), dar ideile lor se pare ca prind contur repede. Mai multe repetitii, cateva idei originale si MARSYAS s-ar putea sa ajunga foarte repede acolo unde ajunsese GOD in urma cu vreo trei ani! Acum sala incepea sa arate adevarat, probabil ca se adunasera vreo 200 de persoane, foarte energice si cu chef de mosheala! Finalul concertului MARSYAS i-a surprins pe cei sase cu o reverenta politicoasa in fata publicului, un salut de respect pentru care: „jos palaria!”.
Din nou „Cosmarul de pe strada…” si-a facut aparitia, de data aceasta cu prezentarea unei trupe din Reghin, EMPTY DREAMS . Din cei sase, 2 tipe reprezentau vocea iar pe parcursul pieselor doar una dintre ele a dominat intregul sunet.

De fapt, muzica lor este bazata pe voce, stilul lor atmosferic, un Gothic Heavy Metal comercial, lasand impresia unui sound calm, linistit, ascultabil usor. Din pacate, orientarii lor le lipseste culoarea, formele palide ale vocilor + keyboard-ul prea progresiv creand o nesincronizare apasatoare.
Nu-i nimic, avem parte insa de un talentat si agitat chitarist, ale carui solistici Heavy m-au uns la suflet.
Stilul lor incearca sa imite NIGHTWISH, vocea feminina puternica insa are probleme la inflexiuni, sau cum ar spune unii, nu este inca profi. Insa pasiunea cu care au cantat acesti tineri m-a fascinat si, personal, cred in aceasta trupa. Important este ca cei sase sa se identifice ca individualitati, si atunci sunt sigur ca sunetul lor va fi unul adevarat.
Din pacate, doar cu un tanar entuziast ale caror degete stiu sa se plimbe pe corzile chitarii, o voce feminina pasionala si un keyboard bombastic nu poti penetra mofturosul public Metal autohton, obisnuit cu MP3-uri Gothice de calibru de prin toata lumea.
Daca MARSYAS s-a detasat prin expresivitate, EMPTY DREAMS s-a remarcat prin dorinta de exprimare, in ciuda emotiilor vizibile. Au incercat si un cover STRATOVARIUS, dar care a sunat modest, insa important este ca l-am recunoscut.

Cu o orientare mai spre Dark Doom si cu mai putine treceri progresive, EMPTY DREAMS s-ar putea sa ne spuna ceva serios in viitor. Neaparat si cea de-a doua voce sa faca ceva sa se remarce, altfel, mai degraba renunta! Publicul a fost si el mai linistit, conform muzicii prestate pe scena.
Din Onesti au revenit GODLESS , cu o prezenta scenica eleganta si un sound impunator.
Acelasi stil Heavy Death Metal cu radacini serioase in Progressive, voce masculina extrema, grohaita, chitari Heavy, baterie simpla dar antrenanta, pe alocuri intra si chitaristul cu a lui voce tipata, in stil Black Metal, acorduri de chitara penetrante… mult efort, patos, reactii imediate ale celor din sala, probabil cel mai incalzit public de pana atunci… am avut parte si de un cover modest TIAMAT, „The Sleeping Beauty”… am ascultat piese de pe demo-ul ce urmeaza sa apara, „Fire Metal”, dar si altele mai vechi, unele care nu au fost incluse nici pe primul demo… o trupa ce in concert face furori in sala si care a cazut bine dupa doua trupe Gothic Metal.
Desi am ascultat noi piese, GODLESS nu reuseste sa identifice acel element cheie, in urma caruia vreun label sa-si manifeste interesul. De aici si ridicola dedicatie a vocalului (sorry, prietene), repetitiva si subliniata de mai multe ori pentru Nelu Brandusan, poate in speranta unei oferte de contract.
Un alt element iritant mi s-a parut a fi obsesia vocalistului pentru reglarea instrumentelor, dupa fiecare piesa avand ceva de sugerat celor de la sunet: „un pic mai tare monitorul de la tobe…”. S-a vazut de la distanta ca GODLESS a venit cu scopul clar de a se impune si poate sa impresioneze vreun label dar, dupa cum am scris si anul trecut, amestecul de Death si Heavy cu Progressive nu poate sa impace doua tabere, aparent separate, adica potentialii cumparatori de accesorii muzicale, cei care ii tin in viata pe sefii caselor de discuri.
Ori renunta la vocea Death violenta si se canalizeaza pe un Heavy Progressive Metal normal, ori renunta la acel Progressive agasant pe alocuri si trece de cealalta baricada, in tabara Heavy Death Metal-ului atmosferic si modern.

As vrea sa ma insel! Viitorul ne va arata calea lor!

Dupa acea cura exploziva GODLESS , ultima trupa din concurs a fost GRAVEN .
Nu i-am ascultat niciodata pana atunci si habar n-aveam ce canta. In carticica festivalului (o prezentare decenta dar suficienta despre trupele participante),la GRAVEN scria Gothic. Dupa mine, cred ca mai degraba un METALLICA atmosferic (datorita clapelor abundente), cu tente Power, Thrash si pe alocuri Heavy Progressive, un Metal modern elaborat, mai mult decat tehnic, bine interpretat si interesant conceput. Se pare ca baietii le au bine cu instrumentele insa diversitatea pasajelor m-a ravasit. Acest Techno Metal complex plin de surprize a cazut bine la public dar la un moment dat acesta a obosit… sau a fost obosit… nu stiu, important este ca GRAVEN ne-au aratat ca stapanesc instrumentele; nu le mai ramane decat sa ne explice si orientarea lor muzicala, acest capitol fiindu-le usor strain in acest moment.

Cu cateva minute inainte de miezul noptii a inceput si sectiuna „recitaluri”, GOD fiind prima alegere. Fata de Cluj, trupa a venit fara vioara si clapa (examene), insa cei patru au facut un show pe cinste. Acest lucru poate si datorita faptului ca au cantat doar o piesa noua (primita modest de fani), restul creand panica printre randuri.
De aici si cateva probleme minore cu cei ce asigurau paza „obiectivului”=scena, dar sa spunem ca adrenalina unora, amestecata cu ceva vapori de Ursus au impins situatia putin prea departe. La „Alma Mater” bodyguarzii au avut insa mari probleme, cativa fani fiind impinsi intr-un mod agresiv de pe scena printre scaune (credeam ca era unul dintre melomanii 3 SUD EST care s-a ofuscat la inceputul concertului, dar dupa ce m-am uitat cu atentie, am vazut ca omul de paza avea chiar un inceput de pleata…).
Ce sa-i faci, asa e cand rupe microfonul Costel! „Diabolus in Musica” a fost piesa cu care a inceput concertul GOD iar cover-ul MOONSPELL l-a incheiat.
Surprinzator, publicul a cerut bis, si dupa cateva minute de ezitare, GOD a revenit cu „Diabolus…”, o ultima doza, satisfacatoare pentru cei prezenti.
Erau deja adunati vreo 350-400 de suparati. Cat despre look, aceleasi camasi albe (voce, chitara si tobe) si aceeasi tunsoare Punk (ras cu creasta pe mijloc) la bassist.
INTERITUS DEI au intrat in forta, dovedind profesionalism (ma refer la vocea masculina/bassist si cea feminina), restul
componentei fiind una noua.

Sunetul a fost unul de calitate, muzica lor a fost OK, insa le-a lipsit
clapa si, daca imi amintesc bine, aveau si o vioara. Una peste alta, publicul a gustat si noile piese ce vor aparea pe albumul „Unholy”, amestecul de Gothic,
Doom, Black si Heavy Metal fiind unul reusit. Din pacate, nota atmosferica a lipsit iar pasajele tehnice deveneau usor suparatoare, probabil datorita complexitatii.
Mi s-au parut mai bune piesele vechi dar s-ar putea sa ma insel. Oricum, ultimul album scos la Bestial anul trecut m-a dezamagit iar acolo pare sa fi sunat parca ceva mai bine. Totusi, ceva le lipseste… sau poate ca nota contrastuala a devenit invechita dupa zece ani de foc? Am ascultat si un cover ACCEPT, „Metal Heart”, cantat intr-o varianta Gothic Heavy Metal, placuta dar cu un chitarist usor stangaci. Aceasta jumatate de ora pare sa fi fost obositoare pentru o parte din public, adica pentru fanii CARGO .
Acum am putut vedea diverse chipuri de diverse varste care se grupau in fata scenei in dorinta de a vedea live acesti veterani Rock! Organizatorii au spus ca, in urma unui sondaj facut la radio local, CARGO este cea mai iubita trupa Rock din Buzau. Si au avut dreptate.
Acei 450 de oameni au asteptat cu sufletul la gura venirea trupetilor pe scena iar de la prima piesa au inceput sa cante impreuna, vocea salii amintindu-mi de vremuri de demult, in care un concert Rock in Romania era o fantastica sarbatoare. Nu are rost sa va povestesc cum a fost CARGO pentru ca sunt alti colegi, mult mai in masura sa o faca, de aceea ma voi opri aici. Oricum, s-a vazut o schimbare a celor din sala, atat ca varsta, cat si ca imagine.
Cei mai suparati s-au retras iar publicul CARGO si-a luat locul mult asteptat.

Festivalul a durat trei zile, dar, dupa cum bine stiti, eu nu ma axez sa scriu decat despre trupele underground extreme, sau mai bine spus despre acei ce creeaza „Cosmar pe strada Gombos!”. Si acest lucru s-a petrecut doar in prima seara, „a Metalelor grele si foarte grele”.
De departe, cea mai reusita editie a acestui festival, cel mai numeros public, cele mai putine nesincronizari si cea mai calda atmosfera Metal pe care am vazut-o eu de la ANNIHILATOR (Tg. Mures) si pana astazi.
Multumim Buzau, ne vedem in 2003, la jubileul celor 20 de ani al singurului festival profesionist din Romania!

Ploiesti, 29 mai, 2002.